Parentingul reflectiv sau capacitatea de a-ti intelege cu adevarat copilul
Cea mai importanta abilitate de care ai nevoie ca parinte este aceea de a intelege emotiile, intentiile si nevoile copilului tau. In termeni de specialitate, aceasta capacitate se numeste functie reflectiva si este studiata in contextul relatiei de atasament dintre parinte si copil. Nu putem avea o relatie de atasament securizant cu copiii nostri daca nu reusim sa le intelegem reactiile si emotiile in mod corect.
Citeste si:
Ambivalenta emotionala a parintilor – ce inseamna si de ce este important sa o intelegi
Cinci tipuri de ganduri care te impiedica sa ramai calm ca parinte
Functia reflectiva este capacitatea parintilor de a fi curiosi de experientele prezente prin care copilul trece si are un rol foarte important in prezicerea formei de atasament parinte-copil, a stimei de sine, a satisfactiei din relatia celor doi, a capacitatii de a empatiza si de autoreglare.
Factorii care stau in calea parentingului reflectiv
Capacitatea noastra reflectiva poate fie exersata, la fel ca empatia si compasiunea. Inainte de a incerca sa il intelegem mai bine pe copil, este important sa vedem ce ne impiedica sa facem acest lucru.
Asteptarile si presupunerile parintilor
Cand dificultatile in relatia parinte-copil sunt frecvente, iar conflictele se transforma intr-un obicei, parintii tind sa isi formeze asteptari negative fata de copil. Cu alte cuvinte, se asteapta ca acesta sa nu asculte, sa fie incapatanat sau interpreteaza intentiile acestuia ca fiind agresive („M-a lovit dinadins.” sau „Vrea sa ma enerveze.”). In acest moment, parintii vor reactiona la randul lor agresiv sau neplacut, iar de aici pana la conflict nu mai este decat un pas.
Paralela dintre propria copilarie si copilul nostru
Propria copilarie ne poate influenta semnificativ felul in care ne crestem copilul, deseori fara sa ne dam seama. De exemplu, daca am suferit dintr-un anumit motiv in copilarie, ne propunem sa il protejam pe copil de acea suferinta cu orice pret. Sau vrem sa oferim copilului nostru aceleasi experiente placute pe care le-am trait noi si, uneori, suntem surprinsi ca acesta nu le apreciaza asa cum ne-am astepta. Este natural sa reflectam la propria copilarie atunci cand devenim parinti, dar cand folosim propria noastra experienta ca punct de plecare pentru atitudinea fata de copilul nostru, riscam sa nu il intelegem cu adevarat. Copiii nostri sunt persoane diferite de noi, chiar daca avem multe lucruri in comun cu acestia. Vor avea alte reactii si alte motive decat am avut noi cand eram copii.
Parentingul reflectiv. Cum dezvoltam aceasta capacitate
Constientizarea propriilor reactii in relatia cu copilul
In timp, tindem sa repetam aceleasi reactii fata de comportamentele copiilor, ajungand sa avem tipare de relationare cu acestia. De exemplu, insistam de mai multe ori pana cand accepta sa faca un lucru sau ne enervam pentru ca nu vrea sa coopereze. Primul pas pentru a iesi din aceste tipare de comportament este sa le identificam si sa intelegem mai bine propriile ganduri in situatiile respective.
Verificarea presupunerilor pe care le facem despre copil
Cum interpretezi comportamentul copilului tau in momentele tensionate? De ce crezi ca nu vrea sa coopereze? Ce crezi ca simte in acele momente? Sunt intrebari simple, dar cu impact major asupra relatiei voastre. Inainte de a te infuria, incearca sa te gandesti la aceste raspunsuri. Apoi verifica daca presupunerile tale sunt corecte, vorbind cu copilul tau calm. Spune-i ca vrei sa intelegi si perspectiva lui in aceste situatii. Ce ii trece prin minte cand are un comportament inadecvat? Ce simte si ce gandeste? Ce intentii are? Asigura-l ca nu exista raspunsuri gresit si nu va fi pedepsit pentru ele. Incerci doar sa il intelegi. S-ar putea ca raspunsurile lui sa te surprinda sau sa ti se para de neinteles. Incearca sa fii deschis si flexibil si sa iti amintesti ca experienta copiilor este diferita de cea a parintilor. Deseori, incapatanarea unui copil inseamna doar ca vrea atentia ta mai mult timp sau ca se simte lipsit de control. Uneori, agresivitatea verbala este doar rezultatul impulsivitatii.
Un alt aspect important, care poate detensiona relatia dintre tine si copil este validarea emotionala. Aceasta presupune disponibilitatea ta de a accepta si intelege emotiile copilului tau, indiferent cat de dificile sau furtunoase sunt acestea.
Cand ne propunem sa reflectam mai mult asupra perspectivei copilului, rezultatele sunt pozitive din mai multe puncte de vedere: nu doar ca reducem numarul conflictelor, dar il ajutam si pe copil sa isi inteleaga propriile emotii, ganduri si comportamente.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Scuze care te impiedica sa fii un parinte consecventToti parintii stiu ca unul din secretele unui parenting reusit este consecventa: mentinerea regulilor si limitelor chiar si atunci cand copiii au emotii puternice, comportamente insistente sau argumente convingatoare.
-
10 motive pentru care copiii nu se simt apropiati de parinti la varsta adultaMulte din problemele de relationare pe care le au adultii provin din relatia cu propriii parinti in timpul copilariei.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Adauga tu primul comentariu: