characters characters

10 motive pentru care copiii nu se simt apropiati de parinti la varsta adulta

Propus de: SuntParinte.ro   |   08 aprilie 2024    |   258 vizualizări

Varsta: 18 ani +.

distantarea emotionala parinti copii la maturitate
Multe din problemele de relationare pe care le au adultii, provin din relatiile avute cu propriii parinti in timpul copilariei. Foarte rar obisnuim sa discutam despre cum au fost parintii nostri si ce nu ne-a placut pentru ca atingem corzi sensibile si emotii pe care ani la randul am incercat sa le inabusim. Din pacate anxietatile si comportamentele irationale sau distructive ce apar la varsta adulta, isi au explicatia in copilaria noastra.

Citeste si:


Instrainarea copiilor fata de parinti la maturitate


Distantarea emotionala intre frati la maturitate


10 motive pentru care copiii nu se simt apropiati de parinti la varsta adulta

1. Critica excesiva a copiilor, deseori ca reactie la furia, dezamagirea sau oboseala resimtite in momentul respectiv de catre parinte. Multi parinti isi exprima emotiile negative si isi ascund propriile vulnerabilitati criticand alegerile copiilor, chiar si atunci cand acestia din urma sunt adulti independenti. In timp, comportamentul parintilor nu dispare, ci devine chiar mai rau, iar copiii ajung sa nu isi mai doreasca sa aiba de-a face cu parintii cand ajung la varsta adulta.

De exemplu: ”De ce ai cheltuit atat de multi bani pe floarea asta de 8 Martie? Oricum se ofileste!”

2. Convingerea ca daca ofera copiilor lucrurile materiale de care au nevoie, si-au indeplinit rolul de parinte. Acesti parinti nu sunt insa disponibili din punct de vedere afectiv si sunt perceputi ”reci” de catre copii, chiar daca fizic, sunt prezenti. Crescand, copiii vor simti ca au o datorie fata de parinti sa ii ajute financiar sau cu treburile casnice, insa nu si sa le fie aproape cu caldura si afectiune.

O replica frecventa a acestor parinti este: "Nu ti-a lipsit niciodata nimic, ce vrei mai mult de la mine?"

3. Tendintele narcisiste. Parintii narcisisti joaca un rol semnificativ in viata copiilor si pun enorm de mult accent pe succesul scolar al acestora, fara a mai conta nimic altceva. Orice greseala, nota proasta sau esec sunt motiv pentru cearta, iar copiii vor creste sub un nivel foarte ridicat de presiune. La varsta adulta, aceeasi privire critica va fi indreptata asupra copiilor, care nu se simt niciodata suficient de buni sau de performanti pentru a fi iubiti si acceptati de catre parinte.

O replica frecventa a parintilor din aceasta categorie: "Ah, ai fost promovat la munca? Fiul vecinei mele si-a deschis propria afacere si castiga de cinci ori mai mult!"

4. Neglijarea emotionala. Aceasta inseamna in general, lipsa atentiei acordate copiilor. Cand parintii inainteaza in varsta vor observa ca propriii copii nu par sa le ofere iubirea, grija si respectul pe care si le-ar fi dorit.

Neglijarea emotionala poate consta in respingerea si invalidarea emotiilor copilului: "Nu ai de ce sa plangi, termina!" sau in absenta emotionala a parintelui, care in mod frecvent nu raspunde reactiilor emotionale ale copilului, lasandu-l pe acesta sa se descurce singur in situatii emotionale dificile.

5. Unii parinti ii fac pe copii sa se simta rusinati pentru interesele si placerile pe care le au si nu le valorizeaza emotiile sau comportamentele. In timp si copiii vor proceda la fel cu parintii.

De exemplu: ”Ce muzica prosteasca asculti? Asta e muzica?”

6. Reprosuri. Parintii folosesc frecvent chiar si asupra copiilor adulti deja, manipulari de genul ”am facut totul pentru tine si tu esti atat de nerecunoscator!”. In calitate de parinti, ei stiu ca au putere asupra copilului si incearca sa o pastreze chiar si cand copilul pleaca de acasa si are viata sa proprie. Orice ar face copiii, va fi vazut ca si un semn de tradare, iar tensiunea din familie va fi la cote ridicate de fiecare data. 

7. Incercarea de a controla viata copilului adult. Ambitiile parintilor sunt justificate aproape de fiecare data insa nu si cand ele devin obsesii. Discutiile constante care ajung de fiecare data la acelasi subiect (casatoria, intemeierea unei familii, gasirea unui loc de munca, incheierea unei relatii etc.). Acesti parinti nu ar trebui sa fie surprinsi cand copiii lor la un moment dat le vor inchide telefonul brusc sau nu le vor mai raspunde.

8. Respingerea intereselor copilului. Sprijinul psihologic este foarte important pentru copii, la fel ca si laptele de mama pentru bebelusi. Copiii care sunt respinsi sau repeziti constant de parinti pentru ca fac ceva ce in opinia lor nu ar trebui pentru ca normele culturale spun altceva, se vor simti mereu abandonati de acel parinte, iar aceasta trauma o vor purta cu ei toata viata.

De exemplu: ”Ce-i cu desenul asta? Tu esti baiat! Baietii nu deseneaza flori!”

9. Tradarea increderii copilului.  Cand copiii au incredere in parintii lor si le impartasesc informatii sensibile sau vulnerabile, iar parintii folosesc aceste informatii pentru a amuza alte persoane sau pentru a ridiculiza copilul, acesta din urma isi poate pierde increderea in parinte pe termen lung. Cand acest comportament se repeta de-a lungul copilariei si adolescentei, la maturitate copilul adult va decide sa pastreze distanta fata de parinte.

10. Un nivel ridicat de control si autoritate. Tot printre motivele pentru care copiii ajung sa se indeparteze de parintii lor la varsta adulta se mai numara si controlul irational pe care parintii au incercat sa il manifeste in perioada copilariei. ”Pentru ca asa zic eu” este o replica ce a facut mai mult rau decat bine, invalidand orice nevoie si dorinta a copiilor. Parintii foarte duri care mai mult atrag atentia si uita sa il aprecieze pe copil vor avea aceeasi soarta: copii care la varsta adulta se vor indeparta de ei. 


*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe