Poveste terapeutica: Invata-l pe copil sa-si stranga jucariile
Stransul jucariilor poate fi o problema destul de mare pentru parinti, cu atat mai mult cu cat copiii, care sunt fie la gradinita, fie la scoala, primesc frecvent mai multe jucarii decat ar avea nevoie. Unii copii s-au obisnuit ca parintii sa fie cei care le strang, pentru ca acestia din urma au ales calea cea mai simpla: „Decat sa stau cateva zeci de minute pana face curatenie, mai bine ma aplec de cateva ori si le-am strans pe toate de pe jos, in 5 minute.” Doar ca povestea se repeta si stransul jucariilor ajunge sa interfereze destul de mult cu activitatile tale de adult. Cum altfel poti proceda? Ii poti spune copilului tau o poveste terapeutica.
Povestea terapeutica „Jucariile fericite”
„Au existat doi frati care dormeau in camere separate si fiecare dintre ei avea jucariile sale. Atunci cand cineva venea in vizita si intra in camera fratelui cel mare se minuna din cauza dezordinii; toate jucariile erau pe jos: mingea in pat, soldatelul langa dulap, cu picioarele in sus, piesele de puzzle amestecate incat cu greu reuseai sa ti dai seama care din piese apartin carui puzzle, ursuletii impreuna cu masinutele, sub pat hainutele papusilor. Oriunde paseai, pe tot covorul, langa pat ori langa fereastra sau usa, gaseai cate o jucarie. Daca in schimb cel venit in vizita intra in camera mezinului, ramanea uimit de cata ordine exista. Cand copilul se juca, il puteai vedea cu cateva jucarii in jurul lui, iar celelalte, asezate frumos pe rafturi. Intr-o seara, atunci cand amandoi copiii dormeau, jucarile au inceput sa vorbeasca intre ele.
Comunicau una cu cealalta printr-o spartura din peretele ce despartea camerele in care dormeau copiii. Din camera celui mare, jucariile se plangeau de comportamentul copilului:
- Toata ziua tipa la noi, ne arunca si ne tranteste. Ma arunca de perete fiindca sirena pe care o am nu mai canta frumos. S-a stricat si am nevoie de reparatii, dar el nu s-a gandit la asta. Ci m-a aruncat direct cu botul in perete, spunea masina de politie.
- Nici mie nu mi-e prea bine. Mi-a rupt scara pe care urcau pompierii in cladire ca sa salveze oamenii din incendii, bolborosea masina de pompieri.
Jucariile din camera copilului ordonat se minunau de cata suferinta au parte prietenii lor. Le era chiar greu sa le spuna ca cel mic are grija de ele, le curata o data pe saptamana si le da parintilor la spalat, ca papusilor li se schimba hainele si sunt pieptanate si aranjate frumos, ca masina de politie e gata oricand de vreo interventie, iar ursuletii stau impreuna, toata familia, pe raft atunci cand nu sunt luati la joaca. Pe buna dreptate, jucariile mezinului erau fericite din cale afara”.
Povestea terapeutica poate fi spusa copilului tau fara a-i oferi un final tocmai pentru a-l provoca la discutii.
Iata cateva intrebari de la care poti porni in conversatia cu copilul tau:
1. Ce crezi ca s-a intamplat cu jucariile in acea seara?
2. Care a fost decizia jucariilor nefericite? Au ramas in continuare alaturi de copilul dezordonat sau au hotarat sa se mute in camera celui mic?
3. Cum crezi ca s-a simtit copilul cel mare cand s-a trezit dimineata si si-a vazut camera goala, fara jucarii?
4. Daca ai fi politistul care conduce masina de politie cu sirena defecta, cum l-ai "amenda" pe copilul care te distruge?
5. Cu care din cei doi copii crezi ca semeni?
6. Cum crezi ca se simt jucariile tale? Sunt fericite sau triste? Sufera ori sunt bucuroase atunci cand te joci cu ele?
Cu astfel de intrebari vei reusi sa-l aduci pe copil in rolul sau de stapan al jucariilor pe care le are si il vei constientiza cu privire la comportamentul pe care il are fata de acestea.
Copilul tau mai poate avea o camera a lui. Pe ScoalaIntuitext.ro isi poate personaliza camera virtuala, isi poate aranja obiectele si lua decizii.
Platforma stimuleaza capacitatea copilului, de a rezolva, in mediu online, anumite situatii, folosindu-si cunostintele si implicandu-l in fiecare misiune. Recompensa este dubla: invata jucandu-se si aduna puncte pe care le foloseste in cadrul platformei dupa strategia lui proprie. Transforma invatarea in joaca! Acesta va fi cel mai frumos cadou pe care il vei face copilului tau: o noua abordare a invatarii.
Copilul tau isi strange jucariile?
Comunicau una cu cealalta printr-o spartura din peretele ce despartea camerele in care dormeau copiii. Din camera celui mare, jucariile se plangeau de comportamentul copilului:
- Toata ziua tipa la noi, ne arunca si ne tranteste. Ma arunca de perete fiindca sirena pe care o am nu mai canta frumos. S-a stricat si am nevoie de reparatii, dar el nu s-a gandit la asta. Ci m-a aruncat direct cu botul in perete, spunea masina de politie.
- Nici mie nu mi-e prea bine. Mi-a rupt scara pe care urcau pompierii in cladire ca sa salveze oamenii din incendii, bolborosea masina de pompieri.
Jucariile din camera copilului ordonat se minunau de cata suferinta au parte prietenii lor. Le era chiar greu sa le spuna ca cel mic are grija de ele, le curata o data pe saptamana si le da parintilor la spalat, ca papusilor li se schimba hainele si sunt pieptanate si aranjate frumos, ca masina de politie e gata oricand de vreo interventie, iar ursuletii stau impreuna, toata familia, pe raft atunci cand nu sunt luati la joaca. Pe buna dreptate, jucariile mezinului erau fericite din cale afara”.
Povestea terapeutica poate fi spusa copilului tau fara a-i oferi un final tocmai pentru a-l provoca la discutii.
Iata cateva intrebari de la care poti porni in conversatia cu copilul tau:
1. Ce crezi ca s-a intamplat cu jucariile in acea seara?
2. Care a fost decizia jucariilor nefericite? Au ramas in continuare alaturi de copilul dezordonat sau au hotarat sa se mute in camera celui mic?
3. Cum crezi ca s-a simtit copilul cel mare cand s-a trezit dimineata si si-a vazut camera goala, fara jucarii?
4. Daca ai fi politistul care conduce masina de politie cu sirena defecta, cum l-ai "amenda" pe copilul care te distruge?
5. Cu care din cei doi copii crezi ca semeni?
6. Cum crezi ca se simt jucariile tale? Sunt fericite sau triste? Sufera ori sunt bucuroase atunci cand te joci cu ele?
Cu astfel de intrebari vei reusi sa-l aduci pe copil in rolul sau de stapan al jucariilor pe care le are si il vei constientiza cu privire la comportamentul pe care il are fata de acestea.
Copilul tau mai poate avea o camera a lui. Pe ScoalaIntuitext.ro isi poate personaliza camera virtuala, isi poate aranja obiectele si lua decizii.
Platforma stimuleaza capacitatea copilului, de a rezolva, in mediu online, anumite situatii, folosindu-si cunostintele si implicandu-l in fiecare misiune. Recompensa este dubla: invata jucandu-se si aduna puncte pe care le foloseste in cadrul platformei dupa strategia lui proprie. Transforma invatarea in joaca! Acesta va fi cel mai frumos cadou pe care il vei face copilului tau: o noua abordare a invatarii.
Copilul tau isi strange jucariile?
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/_rmt_/5636516286/
Mai poti citi si:
Poveste terapeutica: frica de intuneric
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
„Mami, vreau sa fac ordine în camera mea.”Spre marea mea surprindere, camera lui Darius (si chiar casa noastra) a incetat la ceas de seara sa mai arate ca si cum ar fi fost lovita de vreo bomba sau ca si cum au dat navala hunii.
-
Casa dezordonata, copii mai fericiti?“Copiii par mai fericiti atunci cand casa e in dezordine”, “Atunci cand lucrurile sunt aruncate in toate directiile, copiii rad cu gura pana la urechi si se distreaza mai bine.”. Asa este?
-
Cum sa organizezi o camera Feng Shui pentru copilul tauUn cadru de viata bine conceput aduce serenitate: acesta este principiul Feng Shui.
Comentează:10 comentarii
-
Mara Andreescu
15.10.2018 - 13:05
Pe de altă parte, dacă ur și simplu aruncă jucăriile pentru că i-ai spus în mod repetat să nu facă acest lucru, poți să nu mai acorzi atenție comportamentului, să îi distragi atenția sau să îl întrebi de ce face acest lucru, păstrându-ți calmul. Poveștile terapeutice cred că funcționează mai bine la copiii un pic mai mari, ca punct de pornire pentru schimbarea unui comportament, pentru că îi ajută să înțeleagă o anumită idee sau să învețe cum pot fi gestionate anumite emoții.
-
Mara Andreescu
15.10.2018 - 13:01
@Eleonora: la aceastp vârstă, copiii aruncă, rup, demontează jucării și alte obiecte mai mult din dorința de a vedea ce se întâmplă. Uneori și din frustrare sau din lipsă de îndemânare. Dacă ți se pare că a cel mic a început să arunce cu jucăriile ca urmare a poveștii citite și a discuției avute, poți să acționezi în mai multe feluri. Unul dintre ele este acesta: atunci când strică jucăriile pentru că vrea să le arunce, îl poți lăsa să înțeleagă consecințele acțiunii sale: când jucăria se strică, nu se mai poate bucura de ea în totalitate, pentru că nu mai funcționează la fel de bine. (Cu mențiunea ca la vârste mici, copiii s-ar putea să nu observe acest dezavantaj prea bine). Altă idee ar fi să îi arăți copilului care sunt jucăriile pe care le poate arunca (o minge, de exemplu).
-
Eleonora Enescu
12.10.2018 - 22:46
Buna ziua! I-am citit baietelului meu (2 ani 3 luni) aceasta poveste pentru ca arunca mult cu jucariile. Am discutat si pe baza intrebarilor si a identificat ca jucariile sunt triste si a pomenit de “nu arunca” mesajul pe care noi il transmitem atunci cand o face. In timp ce continuam sa mai discutam pe baza intrebarilor a inceput sa arunce si mai inversunat cumva ca reactie, cred eu, la discutia avuta. Cum trebuie abordata o astfel de poveste ca sa devina vindecatoare, care sunt stadiile prin care trece copilul, un algoritm sau ceva care sa ma ghideze ca functioneaza si sunt pe drumul bun.
-
Daniela Miscov
07.03.2017 - 09:16
Cred ca trebuie sa intelegem mai nuantat ideea de dezordine. Dezordinea normala este creativa, iar ordinea de farmacie nu stimuleaza creativitatea. Nu cred ca un copil trebuie sa fie ”amendat” pentru dezordine.Mult mai util este sa facem un joc cu ei si sa il invatam ca fiecare lucru are locul lui, precum oamenii.
-
Adriana
19.09.2016 - 17:21
Din punctul meu de vedere, este o poveste care incurajeaza competitia, ceea ce nu e in regula. Faptul ca cei doi sunt frati, mi se pare si mai grav. Copiii ar trebui stimulati sa lucreze IMPREUNA pentru a ajunge la un anumit rezultat... mai ales fratii. De asemenea, ei sunt comparati, lucru care, in opinia mea, nu se face, daca vrem sa crestem copii fericiti.
-
Gabriela
30.06.2016 - 09:14
Nu exista "copil bun"si copil"rau"!Nu se pun etichete care influenteaza negativ dezvoltarea personalitatii copilului!
Vezi toate comentariile