Asteptarile negative fata de copil
Fara sa vreau, ma trezesc ca emit judecati de tot soiul la adresa lui Darius, de genul "Nu prea cred ca o sa intre in mare prea curand, pentru ca ii e prea frica de apa. Doar stiu cum se comporta cand e vorba de spalat pe cap" sau “mai bine merg singura la cumparaturi pentru ca atunci cand sunt cu Darius lucrurile merg mai incet, probabil ca incepe sa-mi ceara sa-i cumpar diverse”, sau alteori ma astept sa reactioneze exagerat intr-un anumit context, din cauza ca am mai trecut prin situatii similare care au dus la discutii indelungate sau chiar la tantrumuri – gen plecatul dintr-o vizita/ de la o petrecere aniversara.
Fac toate astea desi imi dau seama ca nu e OK, desi am habar de ceva teorie referitoare la asteptarile (eronate) pe care le avem fata de copii, desi asta arata ca nu l-as investi cu suficienta incredere. Ma supar de cate ori ma surprind facand lucrul asta. Am incercat sa observ de cate ori ajung sa gandesc asa si am realizat ca mi se intampla mai des decat as vrea.
Intr-un fel e normal sa-mi treaca gandurile de genul acesta prin cap, mai ales daca in aceleasi contexte s-a intamplat de mai multe ori la fel. Dar oare nu e cumva un fel de profetie autoimplinita? Sau nu-l “programez” chiar eu la comportamentul respectiv? Cam asta cred eu ca fac neintentionat, desigur. Cum e posibil asa ceva? Pai nici nu-i prea greu de explicat. Atunci cand avem niste asteptari “negative” sa le spunem, ne comportam intr-un anumit fel, desi poate nu sesizam diferenta. Dar ei, copiii nostri cu mintea lor ca un burete si cu sufletul deschis spre starile noastre, detecteaza la nivel subtil aceste diferente. Mai mult, altfel ne-ar fi comportamentul daca ne-am astepta ca ei sa se comporte bine. Numai ca si ei vor reactiona diferit la toate nuantele pe care le vom da noi actiunilor noastre in functie de ceea ce credem in sinea noastra.
Citeste continuarea articolului pe Parenting cu Blandete
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
-
Ce sa eviti cand copilul tau are o criza de furie
Aminteste-ti ca toti copiii au crize de furie si toti parintii trec la un moment dat prin astfel de situatii cu copiii lor.
-
Puterea exemplului personal in relatia parinte-copil
Copiii invata cum sa se comporte observandu-i pe cei din jur, mai ales propriii parinti.
Adauga tu primul comentariu: