characters characters

Patru lucruri pe care le fac parintii buni

Ce inseamna sa il vedem pe copil asa cum este el in realitate

Propus de: SuntParinte.ro   |   08 ianuarie 2020    |   766 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 0 - 3 ani.

patru lucruri pe care le fac parintii buni
Se spune ca parintii buni dau copiilor doua lucruri importante: radacini ca sa stie unde este casa lor si aripi ca sa poata zbura si sa poata pune in practica ce au invatat acasa.

Unul dintre factorii cei mai importanti pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor este grija pe care o primesc din partea parintilor in primii ani de viata. Grija primita la timp si in mod adecvat in copilarie prezice in mod semnificativ fericirea copiilor la maturitate.

Citeste si:

Doua stiluri parentale: metafora gradinarului si metafora tamplarului

Limbajele iubirii in relatia parinte-copil

Majoritatea parintilor stiu acest lucru in mod instinctiv: in primii ani de viata acordam cea mai multa atentie si ingrijire copiilor, pentru ca atunci au cea mai mare nevoie de noi. Insa nu orice fel de grija inseamna grija adecvata. 

Daniel Siegel si Tina Payne Bryson, autori ai cartii Creierul copilului tau, atrag atentia asupra faptului ca grija adecvata acordata copilului poate fi descrisa prin patru aspecte:

  • Siguranta - copilul se simte aparat de pericole in familie.
  • Acceptare si intelegere - copilul se simte vazut cu adevarat de catre parinti, asa cum este el, nu asa cum si-ar dori parintii sa fie.
  • Consolare - copilul stie ca parintii sunt alaturi de el atunci cand sufera, pentru a-l alina.
  • Liniste si confort emotional in lume - copilul se simte in general in siguranta in lume, pentru ca parintii i-au oferit in mod constant cele trei aspecte de mai sus. 

Dintre cei patru factori, cel mai usor de trecut cu vederea de catre parinti este a-l vedea pe copil si a-l accepta asa cum este el. Motivele sunt diverse: parintii considera ca educatia copilului inseamna in principal corectarea lui constanta, parintii au dificultati cand vine vorba de emotiile copilului, iar oamenii in general au tendinta de a acorda mai multa atentie aspectelor negative decat celor pozitive (de aceea, observam mai usor defectele si greselile copiilor decat calitatile lor pozitive).

Cu cat este mai usor de trecut cu vederea, cu atat este insa mai importanta acceptarea si intelegerea copilului tau. Neglijarea emotionala apare si atunci cand parintii nu il cunosc pe copil cu adevarat, ci sunt orientati mai mult catre „modelarea” si corectarea lui.

Cum poti sa te asiguri ca il vezi cu adevarat pe copilul tau?

Observa daca in relatia cu el, petreci mai mult timp corectandu-l si „invatandu-l” lucruri sau vorbind cu el si lasandu-l sa isi exprime ideile si emotiile.


Mentine-ti o atitudine de curiozitate fata de copilul tau.
Ce inseamna acest lucru mai exact? Fa-ti un obicei din a incerca sa afli care sunt motivele comportamentului sau, care sunt interesele si preferintele lui si de ce, care sunt dorintele si visele pentru viitor. Incearca, in general, sa afli ce gandeste si ce simte copilul tau. La varste mici, curiozitatea fata de copilul tau te va ajuta sa ii fii alaturi in momentele de furie si plans fara a-l certa pentru ele si fara a incerca neaparat sa ii opresti aceste reactii, iar la varste mai mari, te va ajuta sa ai o relatie de comunicare deschisa cu copilul tau.


Validarea emotionala este un alt factor important care il ajuta pe copil sa se simta vazut si inteles. Emotiile prin care trecem cu totii pot fi asemanate cu furtunile de vara: sunt de neoprit, sunt fenomene naturale temporare si periodice. Ce sens ar avea sa ne opunem unei furtuni cand vedem norii care se aduna pe cer? Niciunul. La fel de inutil (dar cu efecte mai adverse) este si sa ne opunem emotiilor copilului nostru. Cand spunem copilului „Dar nu trebuie sa te enervezi!” sau „Nu ai de ce sa plangi!” nu vom elimina ca prin magie emotiile lui neplacute, doar il vom opri din a le exprima. Pe termen lung, respingerea emotiilor copilului nostru are efecte negative: tristetea copilului poate deveni cronica si se poate transforma in depresie, teama lui poate deveni anxietate, iar increderea lui in propriile sale reactii va scadea considerabil, ajungand sa creada ca alte persoane pot sa ii spuna ce sa simta si ce sa gandeasca.


Validarea emotionala este opusul respingerii emotiilor copilului. Inseamna, pe scurt, a intelege de ce un copil (sau un adult) interpreteaza o anumita situatie intr-un anumit fel si are anumite emotii. De exemplu, putem intelege de ce copilul s-a speriat de sunet puternic brusc sau de ce are emotii inaintea unui test, chiar daca ia note bune intotdeauna. A valida emotiile unei persoane nu inseamna a fi de acord cu comportamentele acesteia (putem intelege furia copilului si in acelasi timp sa dezaprobam comportamentele violente nascute din aceasta).


Ca intotdeauna, in relatiile apropiate cu cei din jur descoperim lucruri importante despre noi insine. Daca te surprinzi corectandu-l frecvent pe copilul tau, fiind nemultumit sau confuz legat de comportamentul lui, daca incerci sa ii controlezi starile emotionale sau felul de a gandi, incearca sa reflectezi la propriile tale emotii (cat de usor le accepti si cum le gestionezi), la propriile convingeri despre rolul tau de parinte (cat control crezi ca trebuie sa ai asupra copilului) si sa descoperi daca poti aborda lucrurile altfel. Primul pas catre altfel poate sa insemne a-l vedea pe copil asa cum este el, fara sa treci mai intai prin filtrul asa cum as vrea eu sa fie copilul meu.

*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe