Doua stiluri de parenting
Doua metafore pentru doua stiluri parentale: tamplarul si gradinarul
Cartea „Gradinarul si tamplarul: ce ne spune stiinta despre relatia dintre parinti si copii”, semnata de Alison Gopnik, psiholog specializat in psihologia copiilor si dezvoltarii, propune o noua abordare a parentingului descriind doua tipologii de parinti si aducand argumente care sa sustina ideea ca parintii nu ar trebui sa incerce sa ii modeleze intr-un anume fel pe copii.
Autoarea imparte parintii in doua categorii metaforice:
- gradinarii sunt acei parinti care au grija de solul in care va creste samanta si se va dezvolta, adica incearca sa ofere copilului un mediu care sa ii permita sa evolueze armonios, in functie de propriile talente, interese si aptitudini
- tamplarii, care vor incerca mereu modeleze personalitatea copilului - sa ii spuna copilului cum ar trebui sa fie, ce ar trebui sa faca si, in general, sa il orienteze catre o anumita imagine ideala demna de a fi atinsa.
In plus, atrage atentia asupra faptului ca pentru a creste un copil fericit, este importanta reteaua de suport social. In afara de faptul ca parintii au nevoie de ajutor pentru a avea avea grija de copii, si copiii beneficiaza de pe urma relatiilor cu persoane diverse, din afara familiei si din cadrul familiei extinse.
Citeste si alte materiale despre stilurile de parenting:
Cand parintii au stiluri parentale diferite
Conform autoarei, exista cateva lucruri pe care parintii gradinari le fac pentru copiii lor, fara a incerca sa ii transforme in altcineva:
- Ofera iubire si caldura neconditionata
- Transmit un set de valori copiilor, chiar daca acestia pe masura ce vor creste vor adopta alte valori
- Ofera un mediu stabil si sigur
Toate aceste actiuni sunt insa dau nastere unor paradoxuri:
- „E important sa iti iubesti copilul, chiar daca el este cu totul altfel decat ti-ai imaginat ca va fi sau ti-ai dori sa fie.”
- „E important sa ii transmiti copilului anumite valori, chiar daca copilul tau le va respinge la un momentat dat si va adopte altele cu totul diferite.”
- „E important sa oferi un mediu stabil si sigur, chiar daca scopul final este ca cel mic sa devina curajos si dornic sa isi asume riscuri.”
Fiecare parinte va intampina dificultati in rezolvarea acestor paradoxuri, insa toate sunt o parte naturala a experientei de parinte.
Parintii gradinari sunt cei care renunta la ideea ca daca vor oferi copiilor anumite lucruri, le vor forma anumite abilitati si ii vor indruma catre anumite locuri, ii vor ajuta sa devina un anumit tip de adult. Adevarul este ca aceasta convingere nu este confirmata de stiinta si nici de experienta de zi cu zi a tuturor parintilor. Copiii sunt imprevizibili, felul in care fiecare dintre noi ne asumam rolul de parinte este imprevizibil, iar cel mai bun lucru pe care il putem face pentru copii este sa le oferim spatiul protector in care sa isi descopere propriul potential si sa si-l puna in valoare.
Cum poti fi un parinte „gradinar”?
- Invata sa accepti emotiile copilului tau, chiar daca nu sunt cele mai confortabile de fiecare data.
- Propune-ti sa il cunosti pe copilul tau, nu doar sa ii formezi abilitati sau calitati. Fii curios, adreseaza-i intrebari, nu presupune intotdeauna ca stii ce isi doreste sau ce prefera. Cere-i parerea in problemele cu care va confruntati.
- Ofera-i copilului experiente educationale in functie de preferintele si interesele sale.
- Ofera-i copilului ocazia sa interactioneze cu persoane diferite, din medii sociale si de varste variate.
*Sursa foto: Pexels.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tau
Modul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
Multe din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Adauga tu primul comentariu: