characters characters

Acceptarea emotiilor copilului

Propus de: SuntParinte.ro   |   27 noiembrie 2017    |   3531 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

acceptarea emotiilor
Acceptarea emotiilor este unul dintre principiile actuale cele mai populare de parenting, iar popularitatea sa este justificata: cand parintii accepta emotiile copiilor, relatia dintre ei ramane apropiata, iar influenta emotiilor asupra comportamentului copiilor scade.  

Citeste si alte materiale pe aceeasi tema:

Cum am reusit sa accept emotiile copilului meu

Toate emotiile sunt importante. Rolul emotiilor


Legatura emotionala dintre parinte si copil

Cand copiii se simt aproape emotional de parinti, sunt mai dispusi sa ii asculte si sa invete din sfaturile si recomandarile date de catre parinti. Cand se indeparteaza emotional de parinti (cand sunt pedepsiti, se simt respinsi, criticati sau neapreciati), copiii nu vor accepta influenta parintilor asupra comportamentului lor.

Legatura sau conexiunea emotionala dintre parinte si copil se refera la gradul in care, intre parinte si copil, exista:

  • Atasament sigur
  • Caldura emotionala si grija
  • Coeziune ridicata si nivel scazut de conflict
  • Sprijin si implicare din partea parintilor in viata copilului
  • Comunicare
  • Monitorizare si control
  • Incurajarea autonomiei copilului

Conexiunea emotionala dintre parinte si copil presupune ca relatia emotionala dintre cei doi sa fie de calitate, reciproca si sustinata in timp, atat de catre copil, cat si de catre parinte.

Cand nivelul de conexiune emotionala este ridicat in familie, atmosfera acesteia este una de afectiune, incredere, satisfactie, respect si sprijin reciproc si optimism fata de viitor.

Acelasi fenomen apare si in alte relatii emotionale importante: este mai usor sa ai o discutie in contradictoriu cu partenerul tau de viata atunci cand te simti conectat emotional cu acesta decat daca te-ai simtit respins/a de catre el/ea.

Cand parintii reusesc sa accepte emotiile copilului, conexiunea lor emotionala ramane ridicata. Cand parintii resping emotiile copilului („Nu ai de ce sa plangi!”, „Nu ai voie sa te enervezi!”), apare si indepartarea emotionala.

Acceptarea tuturor emotiilor, dar nu si a tuturor comportamentelor

Doar pentru ca accepti emotiile copilului, nu inseamna ca il vei lasa sa actioneze in functie de cum ii dicteaza impulsivitatea. Desigur ca multe dintre emotiile copilului tau se vor asocia cu tendinte agresive (tipete, lovituri, distrugerea de obiecte etc.). Insa acceptand emotiile copilului tau, il vei indrepta treptat catre exprimarea lor prin cuvinte si mai putin prin actiuni.

Cum poti face acest lucru?

Spunandu-i copilului ca ii intelegi emotiile, dar nu ii poti permite sa se comporte violent:„Stiu ca esti suparat pentru ca ti-a vorbit urat. Dar nu pot sa te las sa il lovesti.”

Oprindu-i, pur si simplu, comportamentele violente. Opreste-l atunci cand incearca sa loveasca un copil sau cand vrea sa distruga un obiect, de exemplu. Vorbeste-i apoi despre consecintele actiunilor sale: intreaba-l cum crede ca se simte copilul pe care l-a lovit sau cum crede ca veti putea inlocui obiectul stricat. Gasiti apoi impreuna alte actiuni pe care le poate face atunci cand este furios sau cand simte ca vrea sa fie agresiv.

Acceptarea emotiilor copiilor este optiunea mai complexa si, uneori, mai dificila pentru parinti.

De ce poate fi dificila pentru parinti acceptarea emotiilor copilului?

  • Multi dintre adulti nu au primit la randul lor aceasta acceptare din partea propriilor parinti sau din partea altor adulti si inca sunt convinsi ca propriile lor emotii nu sunt justificate sau nu trebuie acceptate si integrate
  • pun in aplicare strategii mai putin eficiente de gestionare a emotiilor.
  • Parintii sunt usor coplesiti de emotiile copiilor lor, devenind prea greu sa le accepte si incercad din acest motiv sa le reduca intensitatea sau sa le respinga.
  • Parintii inca sunt convinsi ca rolul lor este sa controleze emotiile copiilor si sa se asigure ca acestia sunt fericiti tot timpul, incercand astfel sa „lupte” cu orice emotie care nu se incadreaza in categoria celor „pozitive”.

De aceea, acceptarea emotiilor copilului (sau altei persoane) incepe cu acceptarea propriilor emotii si cu un echilibru emotional propriu suficient de stabil.

*Sursa foto: Pexels.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Siguranta emotionala in familie
    Siguranta emotionala in familie
    15 ianuarie 2021   

    Cand siguranta emotionala este prezenta in familie, ideile si emotiile pot fi exprimate cu usurinta si incredere si fiecare membru al familiei se simte liber si inspirat sa isi implineasca potentialul.

  • Cum ii invatam pe copii despre granitele interpersonale
    Cum ii invatam pe copii despre granitele interpersonale
    12 ianuarie 2021   

    Atunci cand vorbim despre limite in familie, ne putem referi atat la limitele fizice, cat si la limite emotionale – care ne ajuta sa facem diferenta dintre starile emotionale proprii si starile emotionale ale celorlalti, sa nu ne lasam coplesiti de emotiile altor persoane si nici sa nu incercam sa le influentam excesiv. 

  • Mecanisme de aparare
    Mecanismele ineficiente de gestionare a stresului, pe care este bine sa le eviti
    08 ianuarie 2021   

    Stresul ne face adesea sa ne simtim neajutorati si lipsiti de putere. Atunci cand nici nu stim cum sa actionam, se declanseaza diferite mecanisme de aparare, in functie de personalitatea noastra si de experientele anterioare.

Mai multe