Acceptarea emotiilor copilului
Acceptarea emotiilor este unul dintre principiile actuale cele mai populare de parenting, iar popularitatea sa este justificata: cand parintii accepta emotiile copiilor, relatia dintre ei ramane apropiata, iar influenta emotiilor asupra comportamentului copiilor scade.
Citeste si alte materiale pe aceeasi tema:
Cum am reusit sa accept emotiile copilului meu
Toate emotiile sunt importante. Rolul emotiilor
Legatura emotionala dintre parinte si copil
Cand copiii se simt aproape emotional de parinti, sunt mai dispusi sa ii asculte si sa invete din sfaturile si recomandarile date de catre parinti. Cand se indeparteaza emotional de parinti (cand sunt pedepsiti, se simt respinsi, criticati sau neapreciati), copiii nu vor accepta influenta parintilor asupra comportamentului lor.
Legatura sau conexiunea emotionala dintre parinte si copil se refera la gradul in care, intre parinte si copil, exista:
- Atasament sigur
- Caldura emotionala si grija
- Coeziune ridicata si nivel scazut de conflict
- Sprijin si implicare din partea parintilor in viata copilului
- Comunicare
- Monitorizare si control
- Incurajarea autonomiei copilului
Conexiunea emotionala dintre parinte si copil presupune ca relatia emotionala dintre cei doi sa fie de calitate, reciproca si sustinata in timp, atat de catre copil, cat si de catre parinte.
Cand nivelul de conexiune emotionala este ridicat in familie, atmosfera acesteia este una de afectiune, incredere, satisfactie, respect si sprijin reciproc si optimism fata de viitor.
Acelasi fenomen apare si in alte relatii emotionale importante: este mai usor sa ai o discutie in contradictoriu cu partenerul tau de viata atunci cand te simti conectat emotional cu acesta decat daca te-ai simtit respins/a de catre el/ea.
Cand parintii reusesc sa accepte emotiile copilului, conexiunea lor emotionala ramane ridicata. Cand parintii resping emotiile copilului („Nu ai de ce sa plangi!”, „Nu ai voie sa te enervezi!”), apare si indepartarea emotionala.
Acceptarea tuturor emotiilor, dar nu si a tuturor comportamentelor
Doar pentru ca accepti emotiile copilului, nu inseamna ca il vei lasa sa actioneze in functie de cum ii dicteaza impulsivitatea. Desigur ca multe dintre emotiile copilului tau se vor asocia cu tendinte agresive (tipete, lovituri, distrugerea de obiecte etc.). Insa acceptand emotiile copilului tau, il vei indrepta treptat catre exprimarea lor prin cuvinte si mai putin prin actiuni.
Cum poti face acest lucru?
Spunandu-i copilului ca ii intelegi emotiile, dar nu ii poti permite sa se comporte violent:„Stiu ca esti suparat pentru ca ti-a vorbit urat. Dar nu pot sa te las sa il lovesti.”
Oprindu-i, pur si simplu, comportamentele violente. Opreste-l atunci cand incearca sa loveasca un copil sau cand vrea sa distruga un obiect, de exemplu. Vorbeste-i apoi despre consecintele actiunilor sale: intreaba-l cum crede ca se simte copilul pe care l-a lovit sau cum crede ca veti putea inlocui obiectul stricat. Gasiti apoi impreuna alte actiuni pe care le poate face atunci cand este furios sau cand simte ca vrea sa fie agresiv.
Acceptarea emotiilor copiilor este optiunea mai complexa si, uneori, mai dificila pentru parinti.
De ce poate fi dificila pentru parinti acceptarea emotiilor copilului?
- Multi dintre adulti nu au primit la randul lor aceasta acceptare din partea propriilor parinti sau din partea altor adulti si inca sunt convinsi ca propriile lor emotii nu sunt justificate sau nu trebuie acceptate si integrate
- pun in aplicare strategii mai putin eficiente de gestionare a emotiilor.
- Parintii sunt usor coplesiti de emotiile copiilor lor, devenind prea greu sa le accepte si incercad din acest motiv sa le reduca intensitatea sau sa le respinga.
- Parintii inca sunt convinsi ca rolul lor este sa controleze emotiile copiilor si sa se asigure ca acestia sunt fericiti tot timpul, incercand astfel sa „lupte” cu orice emotie care nu se incadreaza in categoria celor „pozitive”.
De aceea, acceptarea emotiilor copilului (sau altei persoane) incepe cu acceptarea propriilor emotii si cu un echilibru emotional propriu suficient de stabil.
*Sursa foto: Pexels.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Certurile cu adolescentii. Cum le poti reduce frecventaConflictele par sa izbucneasca din orice, intensitatea emotionala a reactiilor a copiilor creste rapid si deseori, fara un motiv clar pentru parinti, iar agresivitatea verbala devine aproape inevitabila.
-
Teama de abandon. Cum apare in copilarieTeama de abandon la maturitate poate duce la probleme de lunga durata in relatiile cu cei din jur. Cum se formeaza aceasta in copilarie.
-
Furia la adolescenti. Cum ii ajutam sa o gestionezeEmotiile pot fi mai intense si mai instabile in adolescenta. Cum il ajuti pe copil sa isi gestioneze furia mai bine?
Adauga tu primul comentariu: