characters characters

Tulburarea borderline la adolescenti

Instabilitate emotionala, identitate instabila, teama de abandon

Propus de: SuntParinte.ro   |   13 decembrie 2022    |   1053 vizualizări

Varsta: 15 - 18 ani.

tulburarea borderline la adoelscenti
Majoritatea problemelor emotionale se manifesta inca din adolescenta, insa sunt deseori trecute cu vederea ca dificultati specifice varstei. Instabilitatea emotionala este considerata naturala in adolescenta, la fel ca si instabilitatea imaginii de sine. Cand este insa cazul sa te ingrijorezi?

Citeste si:


Tulburarea bipolara la copii si adolescenti. Ce inseamna si cum se manifesta


Tulburarea exploziva intermitenta. Cand ar trebui sa te ingrijoreze furia copilului


Tulburarea borderline la adolescenti


Desi majoritatea tulburarilor de personalitate sunt diagnosticate doar la maturitate, iar diagnosticul tulburarii borderline la adolescenti a fost controversat pentru mult timp, in prezent studiile indica faptul ca diagnosticul poate fi pus in mod corect inca de la varsta de 11 ani. Desigur, nu este incurajata tendinta de a eticheta copiii si adolescentii care trec prin schimbari emotionale intense normale, specifice procesului de maturizare. De aceea, diagnosticul este pus intotdeauna de un medic psihiatru specializat in lucrul cu copiii si adolescentii.


Tulburarea borderline inseamna in esenta instabilitate in relatiile interpersonale, in emotii si in imaginea de sine, precum si un nivel ridicat de impulsiviate care se manifesta inainte de tinerete si este prezenta intr-o varietate de contexte.

Iata care sunt simptomele si semnele acestei tulburari in adolescenta, dar si la maturitate:

Eforturi puternice de a evita abandonul – real sau imaginat. Persoanele care sufera de aceasta tulburare reactioneaza puternic nu doar la situatii reale de abandon (de exemplu, despartiri), ci si la schimbari sau intreruperi temporare ale relatiilor cu cei din jur (de exemplu, anularea unei intalniri sau o intarziere de cateva minute). Teama de abandon este asociata cu o incapacitate de a petrece timp singur, in lipsa altor persoane.

Un tipar de relatii interpersonale instabile si intense, caracterizate prin alternarea intre doua extreme: idealizare si devaluare. Relatiile de prietenie sau cele romantice incep deseori in mod intens, cu mult timp petrecut impreuna si comunicare a detaliilor intim, pentru a fi urmate de dezamagirea intensa a lipsei de implicare a celeilalte persoane. Oamenii din jur sunt vazuti pe rand ca perfecti si lipsiti de valoare.

Perturbarea identitatii personale: o imagine de sine in mod marcat si persistent instabila. Persoanele isi schimba frecvent preferintele si opniile privind valorile morale, interesele profesionale, identitatea secuala sau grupul de prieteni.

Impulsivitate in cel putin doua domenii, cu potential de a cauza daune personale – de exemplu, cheltuieli impulsive, abuz de substante, consum alimentar excesiv etc.

Comportament suicidar, gesturi sau amenintari cu sinuciderea sau comportamente de autovatamare. Acestea apar deseori ca reactie la amenintarea cu abandonul sau respingerea.

Instabilitate emotionala cauzata de o reactivitate emotionala crescuta (de exemplu, episoade intense de tristete, iritabilitate sau anxietate care dureaza de obicei cateva ore si rareori mai mult de cateva zile). Dispozitia emotionala negativa este deseori alternata cu furie, panica sau disperare si cu rare perioade de satisfactie sau stare de bine.

Sentiment cronic al golului interior, trait deseori ca plictiseala.

Furie intensa sau dificultati in a controla furia (furie constanta, conflicte fizice), deseori ca urmare a relatiilor interpersonale in care cealalta persoana este vazuta ca fiind insuficient implicata sau dedicata relatiei. Furia este urmata deseori de sentimente de rusine si vinovatie, care contribuie apoi la o imagine de sine negativa sau chiar „diabolica”.

Gandire paranoida asociata cu stresul sau simptome severe de disociere.

Toate aceste simptome sunt mult mai intense si diferite fata de instabilitatea emotionala si de identitate specifica adolescentei, cand copilul traieste emotii si sentimente intense sau exploreaza diferite roluri sau valori morale.

Este de asemenea important de mentionat ca in timp, mai ales dupa varsta de 40 ani, simptomele tulburarii borderline isi pierd din intensitate. De asemenea, dupa adolescenta, este posibil ca diagnosticul sa nu mai fie confirmat de simptome.

Daca esti ingrijorat in legatura cu echilibrul emotional al adolescentului tau, nu ezita sa ceri ajutor specializat, de la un psiholog sau psihiatru. Poate fi vorba doar de dificultati normale, specifice varstei sau de o vulnerabilitate emotionala mai ridicata, care in timp poate duce la probleme de durata. De aceea, cu cat ceri ajutor mai devreme, cu atat mai usor va fi pentru copilul tau sa gestionezeproblemele cu care se confrunta in prezent.

*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe