Trei greseli ale parintilor care afecteaza sanatatea emotionala a copiilor
In relatia cu parintii, copiii isi dezvolta abilitati si obiceiuri emotionale, invata cum sa se raporteze la ei insisi si la cei din jur si pun bazele atitudinii lor generale fata de viata. Desi greselile sunt inevitabile in rolul de parinte si majoritatea dintre ele pot fi reparate in timp, este important sa evitam repetarea lor si sa le recunoastem pe cele care pot afecta pe termen lung dezvoltarea copilului.
Citeste si:
7 lucruri pe care le poti face pentru sanatatea emotionala a familiei
Greseli de comunicare care apar in relatia mama-fiica
Trei greseli ale parintilor care afecteaza sanatatea emotionala a copiilor
Protejarea copilului de responsabilitate personala
Din empatie excesiva, parintii pot alege sa il protejeze pe copil de responsabilitatea pentru propriile greseli sau alegeri sau sa il scuteasca de orice responsabilitate casnica sau chiar scolara.Obiceiul de a-l feri pe copil de responsabilitati si a-i gasi mereu scuze, poate creste in timp riscul tulburarilor de personalitate narcisista sau borderline. In plus, cand parintii aleg sa faca prea multe lucruri in locul copilului, apare neajutorarea invatata, care poate duce la depresie sau anxietate.
Cum poti evita aceasta greseala? Porneste de la incredere in relatia cu copilul tau. Ai incredere in capacitatea lui de a deveni responsabil, de a-si dezvolta autocontrolul si de a repara propriile greseli. Implica-l pe copil in sarcinile casnice din primii ani de viata si incurajeaza cooperarea in familie si impartirea responsabilitatilor. Treptat, lasa-l pe copil sa isi asume intreaga responsabilitate pentru scoala si invatare.
Incurajarea comportamentelor de evitare
Copiii cu tendinte anxioase, care se tem de anumite situatii, vor tinde sa le evite, pentru a elimina emotiile neplacute de teama, panica sau nesiguranta. Din aceeasi dorinta de a-i proteja, parintii pot decide sa ii lase pe copii sa evite situatiile de care se tem. Cand permitem copilului sa lipseasca de la scoala in ziua in care are un test dificil, cand il scutim de ora de sport pentru ca nu are talent sportiv sau cand sunam colegul de clasa in locul copilului, ii incurajam tendintele de evitare. Desi nu este benefic sa ii fortam pe copii sa se confrunte cu temerile lor, nici incurajarea evitarii nu este benefica. In timp, obiceiul de a evita situatiile sau persoanele dificile poate deveni o parte din personalitatea copilului, limitandu-i potentialul si cresterea.
Cum poti evita aceasta greseala? Fa un exercitiu de reflectie cu privire la propria ta capacitate de a face fata fricilor si anxietatii. Cand tindem sa evitam noi insine lucrurile de care ne temem, vom incuraja aceeasi tendinta si la copii. Aminteste-ti ca orice situatie noua sau dificila este insotita de teama sau ingrijorare, dar ca aceste emotii au rolul de a ne ajuta sa ne pregatim mai bine pentru ele. Arata-i copilului tau ca ai incredere in capacitatea lui de a se descurca in situatiile de care se teme, discutati impreuna solutii pentru cele mai neplacute scenarii si arata-i ca orice problema poate fi rezolvata.
Incurajarea sentimentului de neajutorare si nedreptate
Cand copilul se confrunta cu esecuri, dezamagiri sau nedreptate, reactia parintilor poate fi esentiala pentru dezvoltarea rezilientei copilului. Incurajam sentimentulde neajutorare si nedreptate in randul copiilor cand: dam vina pe rautatea profesorilor pentru notele mici ale copilului, cand ne ingrijoram excesiv sau intervenim in toate conflictele sau neintelegerile pe care le are copilul cu alti copii sau cand nu suntem obiectivi in evaluarea performantelor sale. In timp, copilul poate invata sa se simta o victima a rautatii si nedreptatii celor din jur, dezvoltand un sentiment de lipsa a puterii personale. Depresia si anxietatea au deseori la baza acest sentiment de lipsa a controlului si de neajutorare.
Cum poti evita aceasta greseala? In fata esecurilor sau obstacolelor, ajuta-l pe copil sa invete lucruri care il vor ajuta in viitor in situatii similare. Observa propriile tale convingeri cu privire la viitor, propriile tale tendinte optimiste sau pesimiste si felul in care explici reusitele sau esecurile copilului tau. Redefineste-ti atitudinea fata de esecuri si greseli, incercand sa le abordezi in mod flexibil – chiar daca nu reusim sa atingem unele obiective, nu inseamna ca nu avem talente, abilitati sau potential valoros.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Parintii imaturi emotional. Efectele la maturitateImaturitatea emotionala a parintilor ii poate afecta pe copii pe termen lung. Iata care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confrunta la maturitate copiii crescuti de parinti imaturi.
Adauga tu primul comentariu: