Comunicarea parinte - copil
Cum recunosti un prescolar care stie sa comunice?
- raspunde intrebarilor adultilor.
- adreseaza frecvent intrebari parintilor despre ce nu intelege, ce nu cunoaste etc.
- povesteste ce a facut la gradinita sau la joaca.
- explica reguli simple ale jocurilor in care este implicat.
- stie cand si cum sa ceara permisiunea.
- foloseste gestica si mimica adecvate emotiilor pe care le traieste si le exprima.
Cum pot parintii sa incurajeze comunicarea?
- Asculta-l pe copil cu atentie si rabdare atunci cand iti vorbeste.
- Corecteaza eventualele greseli de pronuntie sau de vorbire ale copilului. Foloseste replici variate in relatia cu copilul, incercand sa eviti replicile-cliseu in comunicarea cu prescolarul.
- Evita sa folosesti multe interdictii in comunicarea cu copilul: pune accentul pe ce are voie sa faca si mai putin pe ce nu are voie.
- Acorda timp in fiecare zi copilului tau pentru a discuta cu el orice isi doreste.
- Incearca sa raspunzi la orice intrebare pe care copilul tau ti-o adreseaza.
- Invata-l diferenta dintre cum este bine sa comunice cu persoanele pe care le cunoaste si cum este bine sa comunice cu strainii.
- Foloseste mimico-gesticulatie adecvata mesajelor pe care le transmiti, astfel copilul va invata prin imitatie de la tine cum sa comunice non-verbal in mod adecvat.
- Invata-l situatiile in care este bine sa ceara permisiunea adultilor pentru anumite actiuni.
Articole despre "Comunicarea parinte - copil"
-
Parinte echilibrat, copil cooperantIncercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.
-
Cum cresti un copil diferit fata de tineUneori copiii sunt foarte diferiti fata de parintii lor. Au comportamente sau obiceiuri care sunt de neinteles pentru parinti si care ii fac sa se intrebe „Cu cine seamana copilul meu?!”.
-
Trei lucruri pe care le pot face bunicii pentru o relatie mai buna cu nepotiiAparitia primului nepot aduce nu doar schimbari privind identitatea („Nu mai sunt doar parinte, am devenit bunic/a!”), ci, in cazul bunicilor care ajuta la cresterea copiilor, si in programul zilnic si in prioritati.