Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
Abandonul unuia din parinti produce consecinte psihice pe termen lung, mai ales daca acest abandon a avut loc in anii cruciali ai dezvoltarii copiilor. De cele mai multe ori, abandonul este perceput ca o trauma care poate sa contribuie la aparitia unor trasaturi disfunctionale de personalitate ce pot influenta in mod negativ toate relatiile sociale viitoare.
Citeste si:
Greselile tatilor in relatia cu fiicele lor
Cum pot tatii sa creasca fiice puternice
Absenta tatilor din viata fiicelor - efectele la maturitate
Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin agresivitate indreptata asupra celor din jur. Copiii se simt abandonati in situatii in care unul din parinte pleaca pur si simplu si lasa in urma intreaga familie, atunci cand parintii divorteaza sau cand unul din parinti moare. Indiferent ce forma ar imbraca abandonul, va da nastere unor emotii coplesitoare si unor reactii specifice traumei.
Cand tatii sunt absenti din viata fiicelor lor, efectele la maturitate asupra acestora din urma pot imbraca urmatoarele forme:
Stima de sine scazuta sau o perceptie redusa asupra imaginii de sine. Abandonul unui
parinte il poate face pe copil sa inteleaga ca nu este o persoana care merita sa fie iubita si apreciata, lucru ce va duce in timp la internalizarea acestor ganduri si implicit la reducerea stimei de sine si a increderii in propria persoana.
Hipervigilenta ca o consecinta a fricilor irationale si a anxietatilor traite recent dupa abandon. Cand unui copil nu i se explica ce se intampla si de ce parintele a plecat, el va dezvolta un sentiment intern de frica si ganduri ca ceva rau urmeaza sa se intample. Cand unul dintre parinti dispare din viata copilului, acesta din urma poate pierde sentimentul de siguranta in lume.
Comportamente sexuale timpurii. Adesea copiii deprivati de iubirea unuia din parinti vor cauta alte modalitati mai tarziu, in perioada preadolescentei si adolescentei pentru a-si satisface aceasta nevoie. Acest lucru poate insemna comportamente sexuale precoce, uneori urmate chiar si de sarcini nedorite sau probleme de sanatate.
Frica de abandon observata in relatiile cu cei din jur prin comportamente de tip ”agatare de ceilalti”. Stilul de atasament anxios se manifesta la maturitate prin nevoia de a primi confirmari din partea celorlalti, teama excesiva de singuratate si lipsa increderii in cei din jur. Sunt cazuri in care aceasta frica de abandon poate conduce la blocarea formarii de relatii sanatoase.
Lipsa increderii in sine si a asertivitatii. Unii copii vor internaliza mesajul ca nu merita sa fie iubiti sau ajutati si ca merita faptul ca au fost abandonati, ceea ce le va afecta nivelul de asertivitate. La polul opus se pot afla copiii care vor inlocui asertivitatea cu agresivitatea ca modalitate de a preveni abandonul sau suferinta in relatiile cu cei din jur.
Riscul de a dezvolta comportamente adictive. Copiii care nu invata cum sa faca fata emotiilor negative si inconfortabile ce insotesc situatia de abandon, pot ajunge sa faca abuz de substante, de mancare, sa dezvolte diferite tulburari alimentare sau comportamente de risc ce pot sa le puna viata in pericol.
Frica de a nu pierde totul. Acest sentiment e frecvent intalnit printre copiii ce au fost abandonati. Pe langa hipervigilenta pe care o simt, sentimentul de a fi la un pas de a pierde totul pune o amprenta puternica asupra modului in care se vor dezvolta din punct de vedere mintal, emotional si social. La maturitate, aceasta teama apare in situatiile pozitive, in momentele in care lucrurile merg bine sau dupa ce un obiectiv important a fost atins.
Tentative nereusite de a diminua efectele traumei. Multi adolescenti isi propun sa isi formeze rapid relatii si familii, sa aiba copii pentru a demonstra ca sunt capabili sa duca o viata normala si sa creeze o familie iubitoare pentru un viitor copil cu scopul de a compensa ceea ce ei n-au avut sau ce le-a lipsit. Din pacate, multe astfel de familii ajung sa se destrame fiindca au fost create inainte de depasirea traumei si obtinerea echilibrului emotional.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Scuze care te impiedica sa fii un parinte consecventToti parintii stiu ca unul din secretele unui parenting reusit este consecventa: mentinerea regulilor si limitelor chiar si atunci cand copiii au emotii puternice, comportamente insistente sau argumente convingatoare.
-
10 motive pentru care copiii nu se simt apropiati de parinti la varsta adultaMulte din problemele de relationare pe care le au adultii provin din relatia cu propriii parinti in timpul copilariei.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Adauga tu primul comentariu: