characters characters

Rusinea toxica la copii

Cand copiii ajung sa se simta singuri si lipsiti de valoare

Propus de: SuntParinte.ro   |   07 februarie 2019    |   1349 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani, 18 ani +.

rusinea toxica
Majoritatea parintilor isi doresc sa aiba copii increzatori in ei insisi, curajosi si fericiti. Pe de alta parte, multi parinti folosesc pedepsele, etichetarile sau violenta verbala pentru a-i disciplina pe copii, cu intentia buna de a le forma comportamente acceptabile sociale. Insa aceste actiuni erodeaza increderea in sine a copilului si capacitatea lui de a fi fericit, deoarece dau nastere la ceea ce specialistii numesc rusine toxica.

Te-ar putea interesa si:

Cand rusinea nu este benefica pentru copii

Cand copilul traieste in critica, invata sa condamne


Diferenta dintre rusinea normala si rusinea toxica

Asadar, rusinea este o emotie valoroasa, care ne poate ghida catre alegeri mai bune. In copilarie insa, acest tip de rusine, asa zisa rusine „normala” se poate transforma cu usurinta in rusine toxica, afectand intreaga imagine de sine a copilului si relatia sa cu parintele. Cum se intampla acest lucru?

Atunci cand copilul are un comportament inadecvat social (de exemplu, intrerupe discutia dintr-un grup de adulti pentru a le arata un desen), parintele are mai multe variante de actiune:

  • isi cere scuze adultilor, il ia pe copil deoparte si ii explica de ce acest comportament a fost nepotrivit, in cuvinte simple si cu blandete: “Acum adultii se concentreaza asupra discutiei lor, poti sa le arati mai tarziu, cand vom petrece timp si cu copiii. E un desen foarte frumos.” Aceasta abordare il ajuta pe copil sa faca fata rusinii, sa invete din aceasta situatie si sa se simta in continuare apreciat si iubit. Cat timp adultul nu are la randul lui o reactie exagerata fata de comportamentul copilului si isi poate gestiona propria rusine determinata de “greseala” copilului, va putea gestiona situatia eficient. Aceasta modalitate de gestionare a rusinii copilului asigura pe termen lung cooperarea acestuia si apropierea emotionala in relatia cu parintele.
  • il cearta pe copil pentru impulsivitatea si lipsa de maniere, eventual pedepsindu-l de fata cu tota lumea: “Cum poti sa fii atat de obraznic? Nu vezi ca avem o discutie importanta?”. Intr-o asemenea situatie, copilul nu doar ca intelege ca a avut un comportament gresit, dar simte ca intreaga lui persoana este “gresita”, lipsita de valoare si neiubita. In acest caz, rusinea copilului devine toxica, pentru ca nu il mai ajuta sa isi corecteze comportamentul si devine coplesitoare.

Rusinea toxica – ce consecinte are pe termen lung

Erodarea increderii in sine si formarea unei imagini de sine negative. Cand copilul este supus frecvent rusinii toxice, va invata despre sine ca are nevoi si emotii “gresite”, ca alegerile sale sunt nepotrivite de cele mai multe ori, ca iubirea parintilor pentru el depinde de felul in care se comporta, ca este lipsit de valoare si ca nu merita aprecierea celor din jur. De la aceste convingeri, pornesc mai multe comportamente care nu ii sunt benefice copilului:

  • sfidarea constanta a autoritatii parintelui
  • racirea emotionala a relatiei parinte-copil
  • refuzul de asumare a responsabilitatii pentru propriile actiuni
  • evitarea situatiilor noi sau dificile, uneori evitarea situatiilor sociale
  • dezvoltarea de dependente (de substante sau de activitati, precum jocurile), care au rolul de a-l ajuta sa se simta mai bine pe termen scurt.
  • perpetuarea rusinii toxice in relatiile cu ceilalti: atunci cand copilul observa o greseala a unei alte persoane, va reactiona prin critica, ridiculizare sau violenta verbala.

Rusinea toxica si comportamentele parintilor care o incurajeaza

Iata cateva dintre comportamentele adultilor care dau nastere la rusinea toxica in randul copiilor

  • Pedepsele, etichetele negative asociate copilului (“obraznic”, “neascultator” etc.) si violenta verbala.
  • Ridiculizarea copiilor pentru greseli, obiceiuri sau trasaturi de personalitate. De exemplu, adultii glumesc pe seama sensibilitatii sau timiditatii copilului.
  • Incercarea de a-l motiva pe copil prin critica, rusinare sau comparatii. “Nu cred ca poti sa iei o nota mai buna la matematica. Dovedeste-mi!” sau “Daca nu exersezi la pian mai des, ca prietena ta, nu o sa inveti niciodata.”

Felul in care parintii reactioneaza la greselile si la rusinea copilului depinde de propria relatie cu rusinea toxica. Asadar, pentru a-l ajuta cu adevarat pe copil sa invete din rusinea “normala” si sa nu ajunga victima a rusinii toxice, este important sa iti reevaluezi propria relatie cu rusinea si felul in care aceasta iti influenteaza deciziile.


*Sursa foto: Pixabay.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema

Mai multe