characters characters

Cand copilul traieste in ridicol, invata sa fie timid

Propus de: SuntParinte.ro   |   05 aprilie 2013    |   7300 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

cand copilul traieste in ridicol, invata sa fie timid
“Hai, nu te supara acum. Ce, nu se mai poate glumi cu tine?” este o replica frecvent utilizata de copiii sau adultii carora le place sa ii puna pe altii intr-o postura ridicola.  Adevarul este ca intre a glumi si a pune pe cineva intr-o situatie ridicola este o linie fina, pe care multi dintre oameni o depasesc usor, uneori chiar si in relatia cu un copil. Orice copil ridiculizat este pus intr-o situatie din care nu poate castiga: daca riposteaza si arata ca este afectat, risca sa fie ridiculizat si mai mult, iar daca accepta ridiculizarea, ii poate fi afectata stima de sine.

Treptat, copiii care sunt pusi in aceasta situatie frecvent (de catre alti copii sau de catre adulti), invata ca nu este bine sa iasa in evidenta in contextele sociale, ezita inainte de a-si exprima o parere, evita situatiile in care trebuie sa aiba initiativa, se tem de relationarea cu ceilalti si pot foarte usor sa ajunga sa se izoleze. Glumele rautacioase se transforma cu usurinta in bullying la scoala, cu efecte profunde asupra copilului.



Cum iti poti da seama daca copilul tau trece prin asa ceva?

1. Fa diferenta intre temperamentul introvertit si timiditate. Unii copii sunt mai retrasi prin temperament  si nu le place sa fie in centrul atentiei pentru mult timp, insa altii au “dobandit” timiditatea din cauza stimei de sine scazute. In timp ce persoanele introvertite pot sa aiba o stima de sine crescuta, doar ca prefera sa nu iasa in evidenta, persoanele timide resimt fiecare situatie sociala ca pe o amenintare si se tem de respingerea celorlalti. O alta diferenta importanta intre cele doua caracteristici este ca temperamentul nu poate fi schimbat, pe cand timiditatea poate fi depasita in timp.

2. Observa comportamentul copilului tau in grupul de prieteni. Daca “incaseaza” glumele proaste ale celorlalti de cele mai multe ori si nu raspunde nimic probabil i se intampla acest lucru frecvent.

3. Deseori exista persoane care vor vorbi cu mila despre copilul tau fiindca au vazut cum este tratat de altii si nu reactioneaza deloc.

4. Se retrage din mediul social si evita interactiunea cu ceilalti: incepe sa refuze invitatii ale altor copii, sa evite locul de joaca din parc sau sa fie anxios cand este vorba de intalniri cu alti copii.

5. Are manifestari de agresivitate si rabufniri, insa nu de fata cu cei care il ridiculizeaza, ci atunci cand se afla singur.

6. Isi exprima des nemultumirea fata de abilitatile sale si lipsa de incredere in sine, atunci cand se confrunta cu situatii noi sau obisnuite (de exemplu, un test la scoala).

Cum este recomandabil sa interactionezi cu copilul?

Uneori nu doar “prietenii” il pot face pe copil sa se simta ridicol, ci chiar si adultii, uneori cu intentii bune (pentru a-i atrage atentia asupra unui comportament nepotrivit, de exemplu), alteori din dorinta de a face “o gluma nevinovata” sau de a-l invata pe copil sa “tina la glume”. Iata cateva recomandari care te ajuta sa te orientezi in relatia cu copilul:

Observa reactiile copilului la glumele tale si atunci cand pare afectat cu adevarat de ele, vorbeste cu el despre acest subiect. Asigura-l ca intentia ta nu a fost sa il ranesti si ca vei evita asemenea tip de umor pe viitor. Explica-i de asemenea ca multi oameni apeleaza la ironii usoare pentru a trece peste anumite situatii si invata-l cum sa reactioneze in asemenea situatii.

Evita sa il critici in public sau sa faci glume la adresa lui in fata altor oameni. Desi pot parea metode eficiente de disciplinare sau chiar de incurajare a copilului, glumele si critica la adresa lui in public nu il ajuta pe copil. Il pot face doar sa se simta nesigur in prezenta ta, persoana in care ar trebui sa aiba incredere in orice situatie.

Invata diferenta dintre glumele la care doar tu razi si la care poti rade impreuna cu copilul tau. Cu alte cuvinte, fa diferenta dintre a rade cu copilul si a rade de copil. Tine minte ca este preferabil ca familia sa fie terenul in care copilul se simte bine fiind el insusi, in care greselile sunt acceptate si se incearca depasirea lor cu calm si caldura. Acorda atentie si tachinarilor “nevinovate” dintre frati -  acestea apar frecvent si pot evolua rapid catre abuz.

In incheiere, nu uita ca o gluma aparent nevinovata sau facuta fara rea intentie poate sa il afecteze pe copil mai mult decat te-ai astepta. Asadar, evita ridiculizarea si adopta un umor sanatos in relatia cu copilul tau. Tu cum glumesti cu copilul tau?


*Sursa foto: Pixabay.com

 Concurs!

Povesteste-ne in sectiunea de comentarii daca fiul sau fiica ta a fost vreodata in situatia de a fi ridiculizat de o alta persoana si cum a depasit aceasta situatie si poti castiga un pat inedit pentru copii, in forma de masina. Asigura-te ca lasi o adresa de email valida si corect scrisa atunci cand lasi comentariul tau.

Premiul consta intr-un pachet complet (pat+saltea+husa impermeabila) pe care castigatorul il va alege de pe site-urile www.pat-copii.ro si/sau www.pat-masina.ro.

Castigatorul va fi anuntat pe data de 25 aprilie.
  Olimpiu Muscalu
Avand nevoie de un pat expresiv pentru fiul meu, la varsta la care nu mai avea loc in patutul tarc, am fost nevoit sa creez unul. Incepand cu anul 2010, aceasta idee este cautata din ce in ce mai mult de catre parinti. Castigul este unul urias. Copilul castiga inca un prieten, iar parintii...putin timp liber...

Comentează:
14 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Delia Lungu
    Delia Lungu    26.04.2013 - 12:09
    Concursul s-a incheiat! Multumim tuturor pentru participare si pentru experientele si parerile impartasite. Premiul merge la Rusu Irina Iuliana. Felicitari! Va asteptam pe toti si la urmatoarele noastre concursuri:). *Castigatoarea va fi contactata pe email pentru a stabili detaliile referitoare la intrarea in posesie a premiului.
  • albu cerasela
    albu cerasela    25.04.2013 - 08:09
    Da,din cauza democratiei prost inteleasa atat de parinti, cat si de cadrele didactice. Din pacate, pe calea comunicarii, nu gasesti nicio rezolvare, parca te lovesti de un zid.
  • Utilizator Anonim
    Mami de Rares    23.04.2013 - 10:52
    @cerase
    Din cauza democratiei post intelese.
    Repet, si atunci existau elevi rebeli, dar societatea comunista (ne place sau nu sa recunoastem, am fost educati/formati de comunisti - chiar daca poate am facut doar gradinita) de atunci, nu permitea dezvoltarea acestor particularitati, asa cum o face democratia azi.
    Si nu democratia insasi ar fi de vina, ci proasta intelegere a ei.
  • albu cerasela
    albu cerasela    22.04.2013 - 10:23
    De ce credeti ca,inainte, bullyingul se oprea la poarta scolii, la scara blocului, etc, în timp ce azi situatia s-a schimbat?
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    19.04.2013 - 16:44
    @Mami de Rares: Este foarte adevarat ceea ce spuneti, violenta on-line a atins cote alarmante si este una dintre cele mai vizibile forme de violenta in aceste vremuri cand copiii si adolescentii sunt in permanenta conectati la retele de socializare si alte spatii virtuale! Exista asa-numitul "Hate Speech", discursul instigator la ura, care afecteaza in mediul on-line vietile copiilor si adolescentilor, fragili si nepregatiti pentru a face fata agresiunilor. Acest hate speech duce chiar si la sinucideri in randul tinerilor. Exista in prezent o campanie derulata de Consiliul Europei numita "No Hate Speech On-line" si care incurajeaza toate persoanele sa vorbeasca despre cazurile pe care le cunosc si sa sensibilizeze cetatenii europeni privind acest fenomen ingrijorator. Este important sa stopam violenta on-line si sa-i protejam pe copii si tineri de efectele ei!
  • Utilizator Anonim
    Mami de Rares    19.04.2013 - 10:25
    Bullying-ul nu e ceva specific ultimelor generatii e dintotdeauna. In copilarie si adolescenta nu l-am simtit/vazut, dar posibil sa nu fi fost cercul meu. Binenteles ca erau copii populari si copii mai putin populari, dar agresiuni de nivelul celor ce arata acun la TV nu am vazut, iar daca s-ar fi intamplat, sigur nu ar fi fost tolerate de scoala si comunitate.

    Intre timp a aparut internetul.

    Daca pe vremea noastra(acum 20-30 ani) bullying-ul se oprea la scara blocului, la poarta scolii, la urmatoarea intersectie samd, orice victima avand certitudinea existentei unui teren neatins dincolo de locul in care era facut in fel si chip si putea sa-si regaseasca acolo linistea si chiar fortele pentru a riposta, azi, daca cineva e facut cu ou si cu otet pe facebook/blog, tweeter etc e terminat! In secunda doi toate, dar absolut toate cunostintele lui vor afla asta. Nu are unde sa se ascunda de bullying in lumea globalizata unde informatia circula instant si ajunge in orice colt al lumii. Neavand unde sa fuga (cu atat mai mult cu cat tinerii de azi sunt dependenti de lumea virtuala si nu au puterea sa se rupa de ea), nu au unde sa gaseasca linistea, sprijinul, puterea de a ignora si chiar de a riposta rational.
  • Utilizator Anonim
    peachulica    16.04.2013 - 08:20
    Copilul meu in varsta de 7 ani se confrunta de cand se stie cu raul de miscare. Am tot incercat sa inlaturam prin medicatie si diferite metode aceasta senzatie, pentru ca se spune ca nu este boala, dar fara rezultat. Transportam copilul numai cand doarme, la drumuri lungi, iar pentru drumurile prin oras folosim metroul si coboram la intrevale regulete de 10 minute. Problema mai mare este ca la scoala greu se deplaseaza cu copii in mijloacele de transport cand se face o iesire la teatru sau la circ, etc. Copii o pun in situatii neplacute si ii tot repeta ca ea nu se poate bucura de drum, nici de peisaj si nici nu pot sa stea langa ea pentru ca de obicei varsa si ce se pare ca ii deranjeaza cel mai mult este ca trebuie insotita de cineva din familie, iar acest lucru o face sa isi piarda din independenta. Cu toate astea, in familie, am incercat sa ii insuflam valori puternice si sa o invatam sa fie prietena cu toti, sa nu judece oamenii dupa cum arata, si mai ales sa aprecieze sanatatea. Mi s-a intamplat, data trecuta cand am insotit-o cu copii la teatru si findu-i foarte rau a trebuit sa o duc din lucul unde se asezase mai in fata, sa aud cum copii tot spuneau ca iar i se va face rau, ca nu vor sa stea langa , iar fiica mea a spus ca ei nu inteleg cum se simte si din cauza asta se comporta asa, si ca personal nu o deranjeaza este important sa fii sanatos iar ea se bucura pentru ei si ii iubeste pentru ca ii sunt colegi si doamna spune ca TREBUIEN,, sa ne avem ca fratii''
  • Utilizator Anonim
    www    15.04.2013 - 17:53
    Copilul meu refuza sa mai iasa la joaca pentru faptul ca fiind mai mic, era ridiculizat de ceilalti.Dupa ,,lupte seculare" am reusit sa il fac sa inteleaga ca are multe calitati care il vor ajuta sa se integreze in grup daca le pune in valoare.
    Rezultatul????: toata ziua suna interfonul pentru a-l chema la joaca.
  • Utilizator Anonim
    Buretica    11.04.2013 - 11:51
    Majoritatea oamenilor nu iau in serios ideea de “bullying” decat in situatia in care "li se inatmpla", desi fenomenul se intampla la orice pas. Si cand spun asta nu ma refer doar la agresiunea verbala, in scoala, pe strada etc, ci si pe internet, pe telefoanele mobile. Agresorul posteaza imagini si comentarii rautacioase pe bloguri, trimit sms-uri sau mesaje instant malitioase, fac conturi cu identitatea victimei pe site-uri de socializare si imprastie zvonuri mincinoase etc.
    Cei care "practica" asta o fac fiindca ii vad pe altii (toate filmele americane cu adolescenti ating si subiectul asta), fiindca este ceea ce trebuie sa faca pentru a face parte din grupul “potrivit”, sau pentru ca ii face sa se simta mai puternici, mai destepti, mai buni decat persoana pe care o ranesc; sau pentru ca este cea mai buna metoda pentru a evita ca alţii sa se ia de ei.
    Copii trebuie sfatuiti ca daca li se intampla lucrul acesta sa vorbeasca cu adultii ( parinti, profesori, psihologi, preot etc), sa caute sa umble in grupuri, eventual sa isi gaseasca un hobby, sa practice un sport.
    Copilul meu e inca mic pentru a percepe fenomenul si destul de "paracios", desi in acest caz faptul ca spui nu are legatura cu faptul ca parasti.
    Spunea Iuliana mai sus ca un copil n-a vrut sa se joace initial cu baietelul ei....aici nu e vorba de "bullying" pana pe la 9-10 ani copiii ii vad pe cei mai mici (cu 2-3 ani) ca pe o piedica, ca pe niste scaieti. Ei au glumele lor de care "se prind" si pe care cei mici nu le inteleg.
  • Utilizator Anonim
    Alina    10.04.2013 - 17:00
    A invata ca "nu esti buricul pamantului" nu echivaleaza cu adaptarea la comportamente aberante si nici tolerarea acestora sub pretextul "calirii", ci prin implicarea copiilor poate de la cele ma fragede varste in activitati care sa le dezvolte compasiunea si empatia.
    Asa cum spunea Krishnamurti: "Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă"
  • Utilizator Anonim
    Rusu Irina Iuliana    10.04.2013 - 07:34
    Cred că fiecare copil trece prin astfel de momente la un moment dat, însă depinde de modul în care el le face față.
    Baiețelul meu are 7 ani și de mic l-am învățat că e bine să socializezi cu ceilalți.
    Când mergem în parc, ”inventariază” din priviri copii, își alege un baiețel sau o fetiță cu care vrea să se joace, după care merge și intră în vorbă cu acel copil.
    Ridicularizarea cea mai frecventă a venit întotdeauna de la copii cu doi, trei ani mai mari decât el.
    Aceștia când intra în contact îi spuneau să plece de acolo sau să-i lase în pace pentru ca e prea mic să se joace cu el.
    La inceput venea si îmi spunea că nu vor să se joace cu el, iar eu îl îndemnam să-și aleaga alt partener de joacă.
    Într-o zi mi-a spus ca s-a jucat cu Matei, dar că la început Matei nu a vrut sa se joace cu el pentru că e mai mic.
    L-am întrebat cum la convins să se joace iar el mi-a răspuns că a vorbit cu el despre mașini și jocuri.
    De atunci când merg cu el în parc îi urmăresc tacticile lui de a se împrietenii cu ceilalti.
    De obicei preferă să se împrietenească cu copii mai mari decât el.
    Am observat că merge la un copil și stă după el punându-i tot felul de întrebari, iar în funcție de răspunsurile pe care le primește începe să discute despre anumite lucruri, apoi încep să se joace.
    Au fost și copii cu care nu a mai vrut să se împrietenească pentru că, spunea el nu are ce vorbi cu ei sau că îi vorbește urât.
  • Utilizator Anonim
    parinte    10.04.2013 - 06:01
    Din pacate se intampla frecvent la scoala. Si partasi sunt profesorii care au diverse prietenii cu parintii si, deci, nu sunt impratiali...:)
    Societatea este bolnava, nu cred ca se mai poate face nimic!
  • Utilizator Anonim
    SAR    10.04.2013 - 05:26
    Este adevarat ce spuneti, dar incomplet. Nu uitai ca in microgrupul sau de congeneri copilul invata ca nu este el "buricul pamantului". Copiii care din familie au aceasta impresie sunt de obicei fara aparare in fata ridiculizarii colegilor. Sunt acei copii ranchiunosi, anxiosi, cei care nu prea se descurca, au diverse ticuri, nu comunica in limbajul "zilei", nu cunosc noutatile si jocurile in voga. Nu cei timizi devin tinta ridiculizarii, ci mai degraba cei introvertiti, rusinosi, intr-un cuvant cei neadaptati, fara aparare. De ce devin asa acesti copii? Este poate o tema de reflectie pentru parinti!
  • Gabriela Vochescu
    Gabriela Vochescu    06.04.2013 - 16:37
    EXACT:Glumele rautacioase se transforma in efect de bullying la scoala.
    Copilul meu a fost pus in aceasta situatie frecvent la locul de joaca, fara a riposta.La un moment dat ,cred ca a acceptat ridiculizarea din dorinta de apartenta la grup.In plus, afra se creaza "un efect de turma" iar daca copilul este in minoritate risca sa fie exclus si respins in grup.

    Din punctul meu de vedere,poreclele sunt tot o forma de riculizare care duc treptat la bullying.In special poreclele jignitoare la adresa numelui pot afecta stima de sine a copilului.

    Fiecare copil are un prenume.Apelativul la adresa copilului cu numele de familie iese in evidenta intr-un mod negativ atunci cand este rostit de un copil,mai ales cand este insotit de o jignire...

    Daca copilul nu poate gestiona situatia,fie din motivele precizate mai sus fie din alte motive(de ex.o imaturitate emotionala,varsta mai mica),PARINTELE este cel care trebuie sa ia atitudine,sa discute cu copilul in primul rand,si sa caute solutii pentru a rezolva situatia .
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe