7 idei daunatoare pe care si le formeaza copiii in primii 7 ani de viata
Experientele timpurii din primii 5 sau 7 ani de viata au un efect puternic asupra noastra fiindca ceea ce invatam despre noi inca de la inceput, va fi povestea pe care o vom spune si altora despre noi. Atunci cand de mici invatam ca “nu suntem suficient de buni”, ca “fericirea celorlalti depinde de noi” sau ca “lumea este un loc periculos si trebuie sa fiu mereu in stare de alerta”, vom lua decizii care fie nu ne vor fi favorabile, fie care ne vor impiedica sa ne dezvoltam in mod armonios si echilibrat.
Citeste si:
Convingerile despre lume pe care le transmitem copiilor
Terapia schemelor. 18 convingeri irationale care se formeaza in copilarie
Iata 7 idei daunatoare pe care si le formeaza copiii in primii 7 ani de viata:
1. “Este vina mea/ Eu sunt cel vinovat”. Adesea copiii isi atribuie greselile altora, mai ales daca e vorba despre parinti. De exemplu, cand parintele este absent sau neglijent, copilul ajunge sa creada ca el a facut ceva care sa merite acest comportament. Daca parintii divorteaza sau nu se inteleg, copilul se poate simti responsabil si vinovat pentru cele intamplate.
2. “Sunt un copil rau/ Nu merit sa fiu iubit.” Acest copil va avea o stima de sine scazuta si va trai un sentiment puternic de rusine in special cand parintii il vor compara mereu cu alti copii care se descurca mai bine decat el.
3. “Voi fi respins/Cei din jur nu ma plac/ Sunt singur.” Daca interactiunile cu parintii sunt mai reduse, nu exista o conexiune bine formata, copilul va creste cu sentimentul ca nu merita sa fie iubit sau ca are o problema si din aceasta cauza se simte singur. Aceste sentimente le va trai si in grupul de prieteni fiindca la orice semn de respingere, va face un pas in spate si se va ascunde in carapacea sa unde se simte in siguranta.
4. “Furia nu este o emotie buna”. Adesea, copiii invata ca furia parintelui sau conflictele cu acesta inseamna pedepse, stari negative, respingere si izolare. De aceea, unii copiii vor creste crezand ca furia nu este deloc o emotie buna sau utila si de dorit ar fi sa faca tot ce le sta cu putinta pentru a evita conflictele.
5. “Emotiile sunt de speriat si uneori ma coplesesc prea tare”. In general, emotiile puternice ii coplesesc pe copii si au nevoie de ajutorul parintelui pentru a invata cum sa le gestioneze. Daca acest ajutor nu este oferit la timp, copiii vor invata sa suprageneralizeze orice emotie si reactie la emotie simtind ca nu pot sa aiba control asupra lor, de aceea e mai bine sa evite emotiile sau sa nu le mai traiasca deloc.
6. “Nevoile mele nu sunt importante.” Adesea acesti copii sunt certati de catre parinti pentru ca cer prea multe sau prea frecvent si ajung sa creada ca nevoile lor ii coplesesc pe ceilalti si starnesc reactii negative, de aceea vor evita sa mai spuna cand au nevoie de ceva.
7. ”Daca pot controla totul, nu ma voi simti speriat” sau cu alte cuvinte, atunci cand te simti mic, nu ai deloc control, ceea ce nu este deloc in regula. Pentru a contracara aceste emotii, copiii vor dezvolta pareri nesanatoase despre ce inseamna de fapt sa ai control si putere.
Toate aceste idei influenteaza modul in care copiii se dezvolta inca din primii ani de viata si dicteaza stilul in care se vor raporta la lume si la cei din jur, pe masura ce cresc. De aceea e important sa fii constient ca parinte de aceste riscuri si sa il ajuti pe copil sa isi dezvolte o gandire sanatoasa.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
10 exercitii care pot ajuta copiii descurajati
Descurajarea la copii se refera la o stare emotionala de coplesire, sentiment de incapacitate de a face fata problemelor, stari continue in care se simte criticat, lipsit de sprijin sau fara speranta.
-
Cand copilul se simte blocat sau descurajat. Intrebari care il pot ajuta
Nu putine sunt zilele in care copiii se simt blocati sau descurajati dupa o experienta neplacuta traita la scoala, in grupul de prieteni sau in familie.
-
Cum recunosti copilul cu toleranta scazuta la frustrare
Exista momente in viata fiecarui copil in care nimic pare sa nu mearga bine. Modul in care copiii raspund in aceste situatii coplesitoare poate insemna iesiri necontrolate sau dimpotriva, izolare si retragere.
Adauga tu primul comentariu: