characters characters

Cand copilul traieste in critica, invata sa condamne

Propus de: SuntParinte.ro   |   06 februarie 2016    |   12649 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

cand traieste in critica, copilul invata sa condamne

Deseori, observam doar comportamentele care ne deranjeaza la copiii nostri pentru ca acestea ne trezesc cele mai puternice emotii. Emotii pe care le exprimam de multe ori, in febra momentului, prin critici si lamentari adresate copilului. Ce il invata pe copil acest lucru si cum altfel am putea actiona sunt intrebari la care incercam sa gasim raspunsuri in randurile de mai jos.

 

De ce nu este bine sa iti critici copilul frecvent


Iata cateva motive pentru care nu e bine sa ne criticam copilul:

1. Copiii percep critica drept un atac la persoana si nu ca pe o incercare de a indrepta un comportament. Copiii (si, de multe ori, nici adultii) nu fac diferenta intre critica fata de comportament si critica fata de persoana, asa ca se pot simti atacati, judecati sau neapreciati atunci cand primesc o evaluarea negativa din partea cuiva.

2. Critica fata de copil poate duce la consecinte emotionale pe termen indelungat si astfel cresc sansele de aparitie si dezvoltare a  anxietatii, comportamentelor compulsive si a complexelor de inferioritate.

3.  Copiii care sunt criticati permanent nu se vor mai implica atat de mult in activitati, nu vor mai avea initiativa si nici incredere in propriile forte.

4. Copiii vor invata la randul lor sa critice si sa ii invinovateasca pe cei din jur, observand cu precadere aspectele negative ale vietii.  Bucuria de a trai, recunostinta pentru lucrurile bune si frumoase care i se intampla, optimismul si puterea de a trece peste momentele dificile sunt diminuate atunci cand invatam sa criticam si sa judecam excesiv oamenii sau situatiile din jurul nostru.

5. Critica nu ii arata copilului cum este bine sa procedeze, ci doar ii aduce aminte ca nu procedeaza asa cum ti-ai dori sau cum crezi ca este bine.

6. Critica frecventa ii poate forma copilului senzatia ca este tot timpul evaluat de cei din jur, crescand astfel nivelul stresului, dar si a nevoii de a-si dovedi valoarea.

E foarte probabil ca tu sa gandesti ca ”Totusi copilul meu merita sa fie criticat fiindca se comporta cu adevarat urat”. Daca insa ne amintim ca a fi critic inseamna a distruge ceva si ca ne blocheaza sa obtinem ceea ce dorim de la copiii nostri, s-ar putea sa ne gandim de doua ori inainte sa procedam astfel.

Recomandari pentru a evita critica excesiva fata de copil

Observa si lucrurile bune pe care le face copilul. Propune-ti ca la finalul zilei sa faci o lista cu gesturile si comportamentele frumoase ale copilului tau si spune-i ca le apreciezi.

In cazul greselilor copiilor, inlocuieste critica cu intrebarea „Cum s-a intamplat?”. Copilul tau a spart un pahar, continutul lui ajungand pe covor? In loc de replica „Mereu esti neatent! Ti-am zis sa ai grija!” il poti intreba cum s-a intamplat accidentul. Copilul va putea sa inteleaga mai bine in acest fel ce a gresit si vei putea profita de ocazie pentru a-l invata cum sa procedeze pentru ca data viitoare sa nu repete aceeasi greseala. Pe de alta parte, nu uita ca accidentele se intampla tuturor si ca nu putem fi mereu atenti la tot ce se intampla in jurul nostru.

Preintampina eventualele probleme. Uneori, putina atentie acordata organizarii si clarificarii te salveaza de multa bataie de cap. Copilul tau iti spune ca vrea sa picteze la el in camera? Asigura-te ca stie unde si cum are voie sa faca acest lucru si ajuta-l sa iamasurile pentru ca acuarelele sa ajunga doar pe foaie, nu si pe pereti sau mobila:).

Orienteaza-te catre rezolvarea problemei.  Copilul tau nu se pregateste suficient de repede pentru scoala si riscati sa intarziati? Aminteste-i cat timp mai are la dispozitie si ce mai are de facut in acest interval pentru a fi gata de plecare.

Renunta la plangeri si lamentari. „De fiecare data cand vin acasa, gasesc dezordine, m-am saturat...”, „Tatal tau niciodata nu ma ajuta.” sau „Bunicii tai mereu te rasfata.” sunt replici pe care copilul nu trebuie sa le auda de la tine. A te plange de comportamentul altor persoane in mod frecvent, fara a cauta o solutie, inseamna a-l invata pe copil sa fie neajutorat si sa aiba atitudini negative fata de alte persoane.


In final, nu uita: copiii invata ceea ce traiesc. Acesta este si titlul cartii care ne-a inspirat acest articol si pe care ti-o recomandam si tie (o poti citi online aici). Daca il vei critica excesiv, il vei invata sa faca si el acelasi lucru.

Asadar, este important sa iti amintesti ca, daca este frecventa, critica omoara performanta si blocheaza dezvoltarea copilului si ca exista solutii alternative pe care le poti pune in practica, cu rabdare si atentie.

Tu pentru ce iti critici cel mai des copilul?

*Sursa foto: Pixabay.com

Citeste si:
Cum reactionezi la critica altor parinti?
Perfectionismul la parinti: "Intotdeauna se poate si mai bine"

Comentează:
10 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    Bogdan Monica-Dana    01.03.2013 - 18:06
    Pot sa va dau si eu o solutie: atunci cand copilul face fapta rea putem sa-i spunem" eu m-am suparat pe fapta care ai facut-o si nu pe tine, iar tu fiind un copil cuminte cu siguranta vei face o fapta buna.
  • Utilizator Anonim
    Corina    28.02.2013 - 20:27
    clarissa23 Comportamentul subiectului este problema, dar acest comportament o data insusit, e greu sa il dezveti pe copil de el. Intr-un fel devine o insusire a lui. Da, copilul are personalitatea lui si nu asculta intotdeauna ce i se spune, dar daca nu asculta zilnic? Cel putin in cazul nostru asa a fost.
    Inscris pentru prima data la gradinita la 4 ani, a fost trecut in grupa mare unde colegii lui erau deja familiarizati cu gradinita la cei 5-6 ai lor. Alex a fost etichetat din prima zi de insasi educatoare ca un copil neascultator, incapatanat etc, iar el, dintr-un baiat bland si un pic timid a devenit peste noapte un copil agresiv care isi lovea colegii.
    Am vazut ca mai intai un copil trebuie intrebat de ce a recurs la un anumit gest inainte sa fie criticat, dar exact educatoarea, cadru didactic cu o experienta de 30 de ani a sarit direct la el cu gura ca de ce a procedat asa si la un moment dat i-a dat peste mana cu linia. Pe Alex daca il intreb la gradinita de ce actioneaza astfel, in loc sa dea o explicatie lasa capul in jos. De exemplu intr-o zi l-a lovit pe un copil pentru ca avea la el minicroissante, iar acel baiat i-a luat o bucata fara sa il intrebe daca ii permite, a muscat din ea, apoi i-a dat-o inapoi, a pus-o pe prosopul lui Alex care s-a suparat de aceasta reactie. A doua zi mama baiatului m-a amenintat ca daca fiul meu se mai atinge de al ei, o sa il bata pe Alex. Eu i-am explicat de ce Alex a reactionat violent si nu a crezut ca baiatul ei i-a luat lui Alex din pachetel si i s-a adresat fiului meu pe un ton rastit: Va sa zica, acum mai si minti, nu esti doar bataus!
    Alex nu s-a aparat, asa ca acea femeie a ramas cu impresia ca baiatul meu este personajul negativ. Eu cum sa procedez in aceasta situatie? Acasa i-am zis lui Alex ca trebuie si el sa prezinte propria versiune, nu sa se lase calcat in picioare de ceilalti.
  • Utilizator Anonim
    Georgeta    20.02.2013 - 14:18
    Voi raspunde prin Arthur Schopenhauer:
    "Sa ne abtinem sa criticam, fie si cu buna intentie, caci a rani pe cineva este usor, iar a indrepta este imposibil".
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    16.02.2013 - 19:52
    Nu trebuie sa uitam ca de cele mai multe ori copilul nu stie sa spuna "de ce" a facut un anumit lucru sau de ce a avut un anumit comportament. Copilul mic nu are o constiinta de sine deja formata si nu poate da aceste explicatii. Cauza comportamentelor poate fi cautata de adulti, cu ajutorul psihologilor si pedagogilor. Poate fi imitatia, educatia, sau alte dificultati psihologice pe care copilul le intampina. Comportamentul copilului poate fi modelat prin educatie, insa critica de cele mai multe ori nu da rezultate.
  • ELENA PICU
    ELENA PICU    13.02.2013 - 10:56
    intotdeauna , comportamentul unui copil are o cauza si pentru indreptarea acestui comportament ,aceasta trebuie identificata . Doar identificand cauza , putem lucra la schimbarea comportamentului . Pedepsele, mustrarile nu vor avea nici un efect, pentru ca la urmatoarea confruntare cu situatia care a creat comportamentul neadecvat , copilul va reactiona la fel (pt.ca nu stie comportamentul potrivit).EX. copilul impinge un coleg cand coboara din autobus . d-na educatoare/invatatoare ( pe buna dreptate) il cearta dar nu il intreaba de ce a facut asta . Parintilor li se spune : copilul este agresiv, loveste . de ce ? , fara motiv !!! . Parintii se supara ( pe buna dreptate ) si acorda o intarire negativa copilului . Ce va face data viitoare copilul ? va impinge/lovi din nou . Daca in momentul producerii comportamntului neadecvat copilul ar fi fost intrebat de ce a facut asta , copilul ar fi spus : am vrut sa fiu eu primul la coborarea din autobus . D-na educatoare/invatatoare ar fi transmis parintilor : Copilul nu stie sa-si astepte randul , parintii il vor invata acasa sa-si astepte randul ( ex: cand iesim din casa coboram scarile pe rand, intr-o zi voi fi eu prima, a doua zi tu iar a treia zi tata , copilul va fi intrebat cum se simpte sa fie al doilea , la care el cu siguranta va raspunde ca e bine sa fii si al doilea ) .Comportamentul neadecvat nu se va mai repeta pt. ca el deja a invatat comportamentul adecvat ( acest caz se intampla mai ales la copiii unici) . Cel putin atata timp cat copiii sunt in dezvoltare , comportamentul neadecvat nu tine de educatia data acasa pentru ca in mediul extrafamiliar copiii se confrunta cu situatii noi care genereaza stari emotionale noi .
  • clarissa33_sp
    clarissa33_sp    13.02.2013 - 10:16
    Si nu cred ca un copil nu vrea sa inteleaga un lucru "de buna voie": ori il intelege, dar nu vrea sa procedeze asa cum i se spune, ori nu intelege pentru ca nu are capacitatea de a procesa informatiile. In ambele cazuri, sa pedepsesti copilul mi se pare distructiv, nu constructiv. Cred ca pornim cu totii, profesori sau parinti, de la premisa gresita ca un copil trebuie sa faca tot ce vrem noi pentru simplul motiv ca vrem noi si nu suntem pregatiti sa acceptam si refuzurile lui si sa le facem fata altfel decat apeland la pedepse/autoritate.
  • clarissa33_sp
    clarissa33_sp    13.02.2013 - 10:12
    @ corina: 1. Toti copii trec printr-o perioada in care vorbesc stalcit; iar atunci cand parintii insista prea mult ca acesta sa pronunte corect si ii acorda atentie suplimentara in aceste situatii(eventual se si enerveaza pt ca cel mic "refuza sa pronunte corect"), probabil copilul va profita de aceasta atentie si va refuza in continuare sa pronunte corect, pentru ca stie ca in acest fel primeste atentie de la parinti si are putere asupra lor. E clasica povestea:). 2. Sigur nu este singurul copil din lume care refuza sa faca ce ii spune educatoarea si, pana la urma, daca ne gandim logic, de ce ar trebui un copil sa asculte ce ii spun adultii intotdeauna? E absurd sa ne asteptam la asta. Copiii se obisnuiesc la mediul scolar in ritmul propriu si, sincer vorbind, poate este ceva in neregula cu sistemul de invatamant care obliga copiii sa faca tot timpul alte lucruri decat isi doresc. 3. Multi copii procedeaza astfel la masa pentru a prelungi perioada in care stau cu parintii si primesc atentie din partea lor (vezi punctul 1.) Intr-adevar, fiecare alegem cand si cum tipam la copii si ii pedepsim, dar poate e preferabil ca inainte sa facem asta sa ne intrebam ce alte optiuni avem la dispozitie si daca este chiar atat de grav comportamentul copilului sau suntem noi doar prea obositi/stresati sa ii facem fata intr-un mod mai pozitiv sau mai creativ.
  • Utilizator Anonim
    Corina    12.02.2013 - 21:13
    Stiu deja teoria legata de critica, dar uneori nu ma pot abtine sa nu ii atrag atentia copilului meu despre anumite lucruri. Eu nu exagerez urland la copil pentru ca sparge un pahar din neatentie, mai ales ca si adultilor li se intampla uneori. Dar cand un copil mai are putin pana sa implineasca 5 ani si refuza sa vorbeasca corect, nu e normal sa ii corectez limbajul stalcit, mai ales cand anumite grupuri de sunete le poate pronunta?
    Iar cand la gradinita i se spune ca trebuie sa deseneze, iar el vrea sa se joace in loc pentru ca la sfarsitul programului educatoarea sa spuna ca nu a ascultat-o, eu ce trebuie sa fac, sa il iau in brate si sa ii spun bravo doar ca sa ii dau incredere in fortele proprii?
    Si cand la masa sta cu mancarea in gura o ora de parca ar mesteca pietre, ce ar trebui sa fac, sa zambesc?
    Toate chestiile difera de la situatie la situatie, iar in anumite momente critica trebuie sa fie constructiva, nu distructiva. Cand copilul nu intelege un lucru de voie buna pe care i-l explici de zeci de ori, pana la urma trebuie sa il pedepsesti. Eu mereu ii explic consecintele faptelor lui, dar are si rabdarea mea o limita, indiferent cata teorie stiu despre efectele negative ale criticii.
  • Utilizator Anonim
    danaa    12.02.2013 - 18:39
    un articol minunat.va multumesc ca mi-ati deschis ochii
  • clarissa33_sp
    clarissa33_sp    12.02.2013 - 10:27
    Critica in general este inteleasa si practicata ca o forma de acuzare. Cand ne nemultumeste un comportament, incepem sa criticam persoana si sa o evaluam negativ ("copil obraznic, lenes, neatent etc."), desi comportamentul este de fapt problema, nu persoana. Practic, nu rezolvam nimic atunci cand folosim doar critica si nu incercam sa gasim si solutii la problema care ne deranjeaza. Dar de cele mai multe ori, este mai usor doar sa criticam, sa ne exprimam nemultumirea si sa lasam lucrurile asa cum sunt, pentru ca data viitoare sa criticam din nou:).
Vezi toate comentariile

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema

Mai multe