Cand copilul traieste in critica, invata sa condamne
Deseori, observam doar comportamentele care ne deranjeaza la copiii nostri pentru ca acestea ne trezesc cele mai puternice emotii. Emotii pe care le exprimam de multe ori, in febra momentului, prin critici si lamentari adresate copilului. Ce il invata pe copil acest lucru si cum altfel am putea actiona sunt intrebari la care incercam sa gasim raspunsuri in randurile de mai jos.
De ce nu este bine sa iti critici copilul frecvent
Iata cateva motive pentru care nu e bine sa ne criticam copilul:
1. Copiii percep critica drept un atac la persoana si nu ca pe o incercare de a indrepta un comportament. Copiii (si, de multe ori, nici adultii) nu fac diferenta intre critica fata de comportament si critica fata de persoana, asa ca se pot simti atacati, judecati sau neapreciati atunci cand primesc o evaluarea negativa din partea cuiva.
2. Critica fata de copil poate duce la consecinte emotionale pe termen indelungat si astfel cresc sansele de aparitie si dezvoltare a anxietatii, comportamentelor compulsive si a complexelor de inferioritate.
3. Copiii care sunt criticati permanent nu se vor mai implica atat de mult in activitati, nu vor mai avea initiativa si nici incredere in propriile forte.
4. Copiii vor invata la randul lor sa critice si sa ii invinovateasca pe cei din jur, observand cu precadere aspectele negative ale vietii. Bucuria de a trai, recunostinta pentru lucrurile bune si frumoase care i se intampla, optimismul si puterea de a trece peste momentele dificile sunt diminuate atunci cand invatam sa criticam si sa judecam excesiv oamenii sau situatiile din jurul nostru.
5. Critica nu ii arata copilului cum este bine sa procedeze, ci doar ii aduce aminte ca nu procedeaza asa cum ti-ai dori sau cum crezi ca este bine.
6. Critica frecventa ii poate forma copilului senzatia ca este tot timpul evaluat de cei din jur, crescand astfel nivelul stresului, dar si a nevoii de a-si dovedi valoarea.
E foarte probabil ca tu sa gandesti ca ”Totusi copilul meu merita sa fie criticat fiindca se comporta cu adevarat urat”. Daca insa ne amintim ca a fi critic inseamna a distruge ceva si ca ne blocheaza sa obtinem ceea ce dorim de la copiii nostri, s-ar putea sa ne gandim de doua ori inainte sa procedam astfel.
Recomandari pentru a evita critica excesiva fata de copil
Observa si lucrurile bune pe care le face copilul. Propune-ti ca la finalul zilei sa faci o lista cu gesturile si comportamentele frumoase ale copilului tau si spune-i ca le apreciezi.
In cazul greselilor copiilor, inlocuieste critica cu intrebarea „Cum s-a intamplat?”. Copilul tau a spart un pahar, continutul lui ajungand pe covor? In loc de replica „Mereu esti neatent! Ti-am zis sa ai grija!” il poti intreba cum s-a intamplat accidentul. Copilul va putea sa inteleaga mai bine in acest fel ce a gresit si vei putea profita de ocazie pentru a-l invata cum sa procedeze pentru ca data viitoare sa nu repete aceeasi greseala. Pe de alta parte, nu uita ca accidentele se intampla tuturor si ca nu putem fi mereu atenti la tot ce se intampla in jurul nostru.
Preintampina eventualele probleme. Uneori, putina atentie acordata organizarii si clarificarii te salveaza de multa bataie de cap. Copilul tau iti spune ca vrea sa picteze la el in camera? Asigura-te ca stie unde si cum are voie sa faca acest lucru si ajuta-l sa iamasurile pentru ca acuarelele sa ajunga doar pe foaie, nu si pe pereti sau mobila:).
Orienteaza-te catre rezolvarea problemei. Copilul tau nu se pregateste suficient de repede pentru scoala si riscati sa intarziati? Aminteste-i cat timp mai are la dispozitie si ce mai are de facut in acest interval pentru a fi gata de plecare.
Renunta la plangeri si lamentari. „De fiecare data cand vin acasa, gasesc dezordine, m-am saturat...”, „Tatal tau niciodata nu ma ajuta.” sau „Bunicii tai mereu te rasfata.” sunt replici pe care copilul nu trebuie sa le auda de la tine. A te plange de comportamentul altor persoane in mod frecvent, fara a cauta o solutie, inseamna a-l invata pe copil sa fie neajutorat si sa aiba atitudini negative fata de alte persoane.
In final, nu uita: copiii invata ceea ce traiesc. Acesta este si titlul cartii care ne-a inspirat acest articol si pe care ti-o recomandam si tie (o poti citi online aici). Daca il vei critica excesiv, il vei invata sa faca si el acelasi lucru.
Asadar, este important sa iti amintesti ca, daca este frecventa, critica omoara performanta si blocheaza dezvoltarea copilului si ca exista solutii alternative pe care le poti pune in practica, cu rabdare si atentie.
Tu pentru ce iti critici cel mai des copilul?
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si:
Cum reactionezi la critica altor parinti?
Perfectionismul la parinti: "Intotdeauna se poate si mai bine"
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum il inveti pe copil sa spuna nu
A invata sa spui „nu” inseamna a avea mai multa incredere in propria persoana, a fi asumat si a stii ce ti se potriveste mai bine.
-
10 modalitati de a imbunatati abilitatile de comunicare ale scolarului tau
In primii ani de scoala, copiii invata cum sa interactioneze cu colegii de clasa si cum sa isi faca prieteni, de aceea au mare nevoie de ajutor pentru a invata cum sa initieze o conversatie, cum sa o mentina si sa o incheie, cum sa isi comunice in mod adecvat gandurile si emotiile.
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copilului
O relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
Comentează:10 comentarii
Inscris pentru prima data la gradinita la 4 ani, a fost trecut in grupa mare unde colegii lui erau deja familiarizati cu gradinita la cei 5-6 ai lor. Alex a fost etichetat din prima zi de insasi educatoare ca un copil neascultator, incapatanat etc, iar el, dintr-un baiat bland si un pic timid a devenit peste noapte un copil agresiv care isi lovea colegii.
Am vazut ca mai intai un copil trebuie intrebat de ce a recurs la un anumit gest inainte sa fie criticat, dar exact educatoarea, cadru didactic cu o experienta de 30 de ani a sarit direct la el cu gura ca de ce a procedat asa si la un moment dat i-a dat peste mana cu linia. Pe Alex daca il intreb la gradinita de ce actioneaza astfel, in loc sa dea o explicatie lasa capul in jos. De exemplu intr-o zi l-a lovit pe un copil pentru ca avea la el minicroissante, iar acel baiat i-a luat o bucata fara sa il intrebe daca ii permite, a muscat din ea, apoi i-a dat-o inapoi, a pus-o pe prosopul lui Alex care s-a suparat de aceasta reactie. A doua zi mama baiatului m-a amenintat ca daca fiul meu se mai atinge de al ei, o sa il bata pe Alex. Eu i-am explicat de ce Alex a reactionat violent si nu a crezut ca baiatul ei i-a luat lui Alex din pachetel si i s-a adresat fiului meu pe un ton rastit: Va sa zica, acum mai si minti, nu esti doar bataus!
Alex nu s-a aparat, asa ca acea femeie a ramas cu impresia ca baiatul meu este personajul negativ. Eu cum sa procedez in aceasta situatie? Acasa i-am zis lui Alex ca trebuie si el sa prezinte propria versiune, nu sa se lase calcat in picioare de ceilalti.
"Sa ne abtinem sa criticam, fie si cu buna intentie, caci a rani pe cineva este usor, iar a indrepta este imposibil".