Cand copilul traieste in critica, invata sa condamne
Deseori, observam doar comportamentele care ne deranjeaza la copiii nostri pentru ca acestea ne trezesc cele mai puternice emotii. Emotii pe care le exprimam de multe ori, in febra momentului, prin critici si lamentari adresate copilului. Ce il invata pe copil acest lucru si cum altfel am putea actiona sunt intrebari la care incercam sa gasim raspunsuri in randurile de mai jos.
De ce nu este bine sa iti critici copilul frecvent
Iata cateva motive pentru care nu e bine sa ne criticam copilul:
1. Copiii percep critica drept un atac la persoana si nu ca pe o incercare de a indrepta un comportament. Copiii (si, de multe ori, nici adultii) nu fac diferenta intre critica fata de comportament si critica fata de persoana, asa ca se pot simti atacati, judecati sau neapreciati atunci cand primesc o evaluarea negativa din partea cuiva.
2. Critica fata de copil poate duce la consecinte emotionale pe termen indelungat si astfel cresc sansele de aparitie si dezvoltare a anxietatii, comportamentelor compulsive si a complexelor de inferioritate.
3. Copiii care sunt criticati permanent nu se vor mai implica atat de mult in activitati, nu vor mai avea initiativa si nici incredere in propriile forte.
4. Copiii vor invata la randul lor sa critice si sa ii invinovateasca pe cei din jur, observand cu precadere aspectele negative ale vietii. Bucuria de a trai, recunostinta pentru lucrurile bune si frumoase care i se intampla, optimismul si puterea de a trece peste momentele dificile sunt diminuate atunci cand invatam sa criticam si sa judecam excesiv oamenii sau situatiile din jurul nostru.
5. Critica nu ii arata copilului cum este bine sa procedeze, ci doar ii aduce aminte ca nu procedeaza asa cum ti-ai dori sau cum crezi ca este bine.
6. Critica frecventa ii poate forma copilului senzatia ca este tot timpul evaluat de cei din jur, crescand astfel nivelul stresului, dar si a nevoii de a-si dovedi valoarea.
E foarte probabil ca tu sa gandesti ca ”Totusi copilul meu merita sa fie criticat fiindca se comporta cu adevarat urat”. Daca insa ne amintim ca a fi critic inseamna a distruge ceva si ca ne blocheaza sa obtinem ceea ce dorim de la copiii nostri, s-ar putea sa ne gandim de doua ori inainte sa procedam astfel.
Recomandari pentru a evita critica excesiva fata de copil
Observa si lucrurile bune pe care le face copilul. Propune-ti ca la finalul zilei sa faci o lista cu gesturile si comportamentele frumoase ale copilului tau si spune-i ca le apreciezi.
In cazul greselilor copiilor, inlocuieste critica cu intrebarea „Cum s-a intamplat?”. Copilul tau a spart un pahar, continutul lui ajungand pe covor? In loc de replica „Mereu esti neatent! Ti-am zis sa ai grija!” il poti intreba cum s-a intamplat accidentul. Copilul va putea sa inteleaga mai bine in acest fel ce a gresit si vei putea profita de ocazie pentru a-l invata cum sa procedeze pentru ca data viitoare sa nu repete aceeasi greseala. Pe de alta parte, nu uita ca accidentele se intampla tuturor si ca nu putem fi mereu atenti la tot ce se intampla in jurul nostru.
Preintampina eventualele probleme. Uneori, putina atentie acordata organizarii si clarificarii te salveaza de multa bataie de cap. Copilul tau iti spune ca vrea sa picteze la el in camera? Asigura-te ca stie unde si cum are voie sa faca acest lucru si ajuta-l sa iamasurile pentru ca acuarelele sa ajunga doar pe foaie, nu si pe pereti sau mobila:).
Orienteaza-te catre rezolvarea problemei. Copilul tau nu se pregateste suficient de repede pentru scoala si riscati sa intarziati? Aminteste-i cat timp mai are la dispozitie si ce mai are de facut in acest interval pentru a fi gata de plecare.
Renunta la plangeri si lamentari. „De fiecare data cand vin acasa, gasesc dezordine, m-am saturat...”, „Tatal tau niciodata nu ma ajuta.” sau „Bunicii tai mereu te rasfata.” sunt replici pe care copilul nu trebuie sa le auda de la tine. A te plange de comportamentul altor persoane in mod frecvent, fara a cauta o solutie, inseamna a-l invata pe copil sa fie neajutorat si sa aiba atitudini negative fata de alte persoane.
In final, nu uita: copiii invata ceea ce traiesc. Acesta este si titlul cartii care ne-a inspirat acest articol si pe care ti-o recomandam si tie (o poti citi online aici). Daca il vei critica excesiv, il vei invata sa faca si el acelasi lucru.
Asadar, este important sa iti amintesti ca, daca este frecventa, critica omoara performanta si blocheaza dezvoltarea copilului si ca exista solutii alternative pe care le poti pune in practica, cu rabdare si atentie.
Tu pentru ce iti critici cel mai des copilul?
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si:
Cum reactionezi la critica altor parinti?
Perfectionismul la parinti: "Intotdeauna se poate si mai bine"
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Sapte idei care te pot ajuta sa il intelegi mai bine pe copilCopiii, asemenea adultilor se bazeaza pe o serie de convingeri personale pe care si le formeaza inca de la cele mai mici varste. Cunoscandu-le iti va fi mai usor sa il intelegi pe copil.
-
Cinci tipuri de familii disfunctionaleNicio familie nu este perfecta si in toate exista mereu cate ceva ce ar putea fi imbunatatit pentru binele membrilor si al dinamicii familiale. Uneori insa, comportamentele disfunctionale pot determina aparitia traumelor pentru copii si membrii ce compun familia.
-
10 exercitii care pot ajuta copiii descurajatiDescurajarea la copii se refera la o stare emotionala de coplesire, sentiment de incapacitate de a face fata problemelor, stari continue in care se simte criticat, lipsit de sprijin sau fara speranta.
Comentează:10 comentarii
-
Bogdan Monica-Dana
01.03.2013 - 18:06
Pot sa va dau si eu o solutie: atunci cand copilul face fapta rea putem sa-i spunem" eu m-am suparat pe fapta care ai facut-o si nu pe tine, iar tu fiind un copil cuminte cu siguranta vei face o fapta buna.
-
Corina
28.02.2013 - 20:27
clarissa23 Comportamentul subiectului este problema, dar acest comportament o data insusit, e greu sa il dezveti pe copil de el. Intr-un fel devine o insusire a lui. Da, copilul are personalitatea lui si nu asculta intotdeauna ce i se spune, dar daca nu asculta zilnic? Cel putin in cazul nostru asa a fost.
-
Georgeta
20.02.2013 - 14:18
Voi raspunde prin Arthur Schopenhauer:
-
Caciula 2 Ioana
16.02.2013 - 19:52
Nu trebuie sa uitam ca de cele mai multe ori copilul nu stie sa spuna "de ce" a facut un anumit lucru sau de ce a avut un anumit comportament. Copilul mic nu are o constiinta de sine deja formata si nu poate da aceste explicatii. Cauza comportamentelor poate fi cautata de adulti, cu ajutorul psihologilor si pedagogilor. Poate fi imitatia, educatia, sau alte dificultati psihologice pe care copilul le intampina. Comportamentul copilului poate fi modelat prin educatie, insa critica de cele mai multe ori nu da rezultate.
-
ELENA PICU
13.02.2013 - 10:56
intotdeauna , comportamentul unui copil are o cauza si pentru indreptarea acestui comportament ,aceasta trebuie identificata . Doar identificand cauza , putem lucra la schimbarea comportamentului . Pedepsele, mustrarile nu vor avea nici un efect, pentru ca la urmatoarea confruntare cu situatia care a creat comportamentul neadecvat , copilul va reactiona la fel (pt.ca nu stie comportamentul potrivit).EX. copilul impinge un coleg cand coboara din autobus . d-na educatoare/invatatoare ( pe buna dreptate) il cearta dar nu il intreaba de ce a facut asta . Parintilor li se spune : copilul este agresiv, loveste . de ce ? , fara motiv !!! . Parintii se supara ( pe buna dreptate ) si acorda o intarire negativa copilului . Ce va face data viitoare copilul ? va impinge/lovi din nou . Daca in momentul producerii comportamntului neadecvat copilul ar fi fost intrebat de ce a facut asta , copilul ar fi spus : am vrut sa fiu eu primul la coborarea din autobus . D-na educatoare/invatatoare ar fi transmis parintilor : Copilul nu stie sa-si astepte randul , parintii il vor invata acasa sa-si astepte randul ( ex: cand iesim din casa coboram scarile pe rand, intr-o zi voi fi eu prima, a doua zi tu iar a treia zi tata , copilul va fi intrebat cum se simpte sa fie al doilea , la care el cu siguranta va raspunde ca e bine sa fii si al doilea ) .Comportamentul neadecvat nu se va mai repeta pt. ca el deja a invatat comportamentul adecvat ( acest caz se intampla mai ales la copiii unici) . Cel putin atata timp cat copiii sunt in dezvoltare , comportamentul neadecvat nu tine de educatia data acasa pentru ca in mediul extrafamiliar copiii se confrunta cu situatii noi care genereaza stari emotionale noi .
-
clarissa33_sp
13.02.2013 - 10:16
Si nu cred ca un copil nu vrea sa inteleaga un lucru "de buna voie": ori il intelege, dar nu vrea sa procedeze asa cum i se spune, ori nu intelege pentru ca nu are capacitatea de a procesa informatiile. In ambele cazuri, sa pedepsesti copilul mi se pare distructiv, nu constructiv. Cred ca pornim cu totii, profesori sau parinti, de la premisa gresita ca un copil trebuie sa faca tot ce vrem noi pentru simplul motiv ca vrem noi si nu suntem pregatiti sa acceptam si refuzurile lui si sa le facem fata altfel decat apeland la pedepse/autoritate.
Vezi toate comentariileInscris pentru prima data la gradinita la 4 ani, a fost trecut in grupa mare unde colegii lui erau deja familiarizati cu gradinita la cei 5-6 ai lor. Alex a fost etichetat din prima zi de insasi educatoare ca un copil neascultator, incapatanat etc, iar el, dintr-un baiat bland si un pic timid a devenit peste noapte un copil agresiv care isi lovea colegii.
Am vazut ca mai intai un copil trebuie intrebat de ce a recurs la un anumit gest inainte sa fie criticat, dar exact educatoarea, cadru didactic cu o experienta de 30 de ani a sarit direct la el cu gura ca de ce a procedat asa si la un moment dat i-a dat peste mana cu linia. Pe Alex daca il intreb la gradinita de ce actioneaza astfel, in loc sa dea o explicatie lasa capul in jos. De exemplu intr-o zi l-a lovit pe un copil pentru ca avea la el minicroissante, iar acel baiat i-a luat o bucata fara sa il intrebe daca ii permite, a muscat din ea, apoi i-a dat-o inapoi, a pus-o pe prosopul lui Alex care s-a suparat de aceasta reactie. A doua zi mama baiatului m-a amenintat ca daca fiul meu se mai atinge de al ei, o sa il bata pe Alex. Eu i-am explicat de ce Alex a reactionat violent si nu a crezut ca baiatul ei i-a luat lui Alex din pachetel si i s-a adresat fiului meu pe un ton rastit: Va sa zica, acum mai si minti, nu esti doar bataus!
Alex nu s-a aparat, asa ca acea femeie a ramas cu impresia ca baiatul meu este personajul negativ. Eu cum sa procedez in aceasta situatie? Acasa i-am zis lui Alex ca trebuie si el sa prezinte propria versiune, nu sa se lase calcat in picioare de ceilalti.
"Sa ne abtinem sa criticam, fie si cu buna intentie, caci a rani pe cineva este usor, iar a indrepta este imposibil".