Nevoia de atentie a copiilor
"Copilul imi solicita atentia TOT timpul." Ce poti face si ce inseamna acest comportament
Una dintre cele mai naturale nevoi ale copiilor (dar si ale adultilor) este cea de atentie. In primii ani de viata mai ales, copiii vor cere atentia parintilor in mod consecvent si insistent, uneori punandu-i in dificultate pe acestia.
Citeste si:
Cum il inveti pe copil sa nu intrerupa
Nevoia excesiva de atentie a copilului
Ce este bine sa stii despre nevoia de atentie a copilului:
Nevoia de atentie a copilului tau este naturala, chiar daca ti se pare excesiva sau exagerata. In afara de faptul ca parintii sunt cei mai importanti adulti din viata copilului si cei care ii pot oferi copilului sentimentul de siguranta si iubire, atentia lor il ajuta pe copil sa isi dezvolte toate abilitatile: sociale, emotionale, cognitive. Asadar, cand copilul iti solicita frecvent atentia, nu inseamna neaparat ca este ceva in neregula cu el, ci ca isi urmeaza tendintele naturale care il ajuta sa se dezvolte.
Limitele personale in relatia cu copilul tau. Solicitarile frecvente de atentie din partea copilului devin deranjante si chiar iritante pentru ca iti incalca propriile nevoi si limite: cand copilul iti cere atentia tot timpul, nu mai poti sa iti dedici energia si efortul catre alte activitati si responsabilitati importante. In asemenea situatii, nu este recomandat sa:
- cedezi tuturor cererilor copilului doar pentru a-l linisti si pentru a-l proteja de tristete sau furie
- sa ignori cererile copilului pentru a-l invata „o lectie”
Cum poti sa il ajuti pe copilul tau in aceasta situatie? Refuza-l cu afectiune si blandete atunci cand nu poti sa ii oferi atentia ta („Nu pot acum, trebuie sa termin intai ce am de facut.”), de cate ori este nevoie, fara teama de criza de furie sau de plans si fara iritare sau resentimente din partea ta. Deseori, nevoia infinita de atentie a copilului tau are la baza o suferinta emotionala (de exemplu, o teama sau sentimentul de singuratate) pe care, pentru a o depasi, va avea nevoie mai intai sa o exprime – prin plans si furie. Ramai aproape de copilul tau cand plange si e furios pentru ca nu i-ai acordat atentie. Ii poti spune: „Voiai atentia mea si nu ai primit-o cand ai vrut. E neplacut, stiu.”. E important ca tu sa iti pastrezi calmul, sa fii convins ca emotiile puternice prin care trece copilul tau sunt sanatoase si ca le poate face fata. Increderea ta il va ajuta sa se calmeze si sa se apropie de tine in mod autentic.
Cel mai important lucru in aceste situatii este ca parintele sa se simta stapan pe situatie si pe deciziile luate si sa nu se lase coplesit de emotiile copilului. Este important sa ii accepti si intelegi emotiile, dar nu este nevoie si nici benefic sa le preiei tu. Experienta emotionala a copilului ii apartine doar lui – el are nevoie sa treaca prin plans, furie si frustrare, tu ai rolul de a-i „contine” aceste emotii – de a fi alaturi de el cand le traieste.
Este de asteptat ca asemenea momente de plans si furie sa se repete pe masura ce copilul invata ca parintii si alti oameni au limite si nevoi personale. Desigur, nu este nevoie sa il refuzi pe copil de dragul de a-l refuza – atunci cand ai timp si energie pentru joaca, pentru desenat sau pentru conversatie cu el, acorda-i toata atentia si afectiunea ta.
Fii darnic in gesturi de afectiune. Ofera gesturi de iubire, imbratisari indelungate, pentru ca cel mic sa se reincarce de energie in bratele tale. Imbratisarile sunt momentul in care orice copil se simte protejat si in siguranta. Strange-l la pieptul tau si da-i drumul numai cand simti ca el este pregatit sa se desprinda de tine.
Ofera-i copilului posibilitatea de a alege cum poate petrece timp cu tine, atunci cand e posibil. „Ma poti ajuta sa gatesc sau poti sa iti aduci jucariile si sa te joci aici, in bucatarie, langa mine.”. Daca cel mic refuza ambele optiuni si insista sa ii acorzi atentie in alt fel, este un bun moment sa iti exprimi limitele si nevoile personale.
Implica-l in activitatile tale de zi cu zi. Indiferent ca e vorba de curatenia din casa, de gatit, spalat sau daca pur si simplu ai ceva de scris, ofera-i si copilului un loc langa tine. Va fi mai mult decat incantat sa stea in preajma ta, fie ca te ajuta, fie ca face ceva similar.
Neglijarea emotionala. Uneori, chiar si cererile normale de atentie si afectiune din partea copilului ne pot face sa ne simtim coplesiti sau pur si simplu „deconectati” de acesta. Nu inseamna ca suntem parinti rai, ci ca propriile nevoi emotionale nu au fost sau nu sunt indeplinite asa cum ar fi bine. Neglijarea emotionala din propria copilarie poate fi una dintre cauzele pentru care relatia dintre parinte si copil nu este destul de apropiata. Alteori, pur si simplu, parintii nu reusesc sa stabileasca limite personale pentru a-si indeplini propriile nevoi, iar resentimentele si furia se acumuleaza in timp.
A cauta atentie din partea celor din jur este un comportament normal indiferent de varsta. Este o nevoie umana fundamentala: avem nevoie de interactiune autentica si apropiata cu cei din jur pentru a ne simti confortabil din punct de vedere emotional. Inconjurati de indiferenta si lipsiti de afectiune, foarte putini dintre noi reusesc sa isi puna in valoare potentialul sau sa se simta echilibrati emotional.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
10 lucruri care te surprind cand devii parinteCare sunt lucrurile care se schimba cand devenim parinti, de care nu ne-a vorbit nimeni inainte?
-
Trei idei care te pot ajuta sa fii un parinte mai bunO mare parte din problemele care apar in relatia parinte-copil se datoreaza intelegerii limitate pe care o avem despre reactiile si comportamentele copiilor.
-
Cum vorbesti copilului despre razboi in functie de varstaUna dintre cele mai dificile situatii din viata de parinte este aceea de a fi nevoiti sa explicam comportamente violente si atrocitati realizate de oameni in istorie sau in prezent.
Adauga tu primul comentariu: