Greselile pe care le fac tatii in relatia cu fiii lor
Relatiile tata-fiu sunt la fel de incarcate de emotii, asteptari, greseli si frici asemenea relatiei mama-fiica.Daca in primii ani de viata, tatal este vazut ca si un super-erou si un model pentru copil, in timp, copilul isi va descoperi nevoia de independenta. Nevoia de a se descoperi pe sine aduce comportamente distincte de cele ale tatalui, incalcari de reguli, nepasarea fata de autoritatea parintelui si o lupta pentru putere in relatia tata-fiu. Felul in care tatii reactioneaza in aceasta perioada este esential pentru viitorul relatiei lor la maturitate.
Citeste si:
Cum construim o relatie apropiata tata-fiu
Greseli frecvente pe care le fac tatii in relatia cu fiii lor
Iata care sunt cele mai frecvente greseli pe care tatii le fac cu fiii lor, pe care este bine sa le eviti pentru a mentine o relatie apropiata cu copilul tau:
Au asteptari prea mari de la fiii lor
Tatii adesea uita ca cele mai importante lectii de viata se invata prin greseli, incercari nenumarate si esecuri. Din dorinta de a creste baieti puternici, dar si din dorinta de a-i ajuta pe copii sa evite propriile greseli, tatii pot sa isi formeze asteptari prea ridicate de la fiii lor. Asteptarile nerealiste au ca rezultat tensiune si presiune resimtita de copil aproape in permanenta, dar si sentimentul de a-si dezamagi constant parintele. Pentru ca nimanui nu ii place sa se simta stresat tot timpul, copilul poate evita compania tatalui, evitand comunicarea cu acesta sau mintind in legatura cu esecurile sau dificultatile pe care le intampina. In adolescenta, presiunea excesiva din partea parintilor poate duce la comportamente de risc precum consumul de droguri sau alcool.
O posibila solutie pentru tatal aflat in aceasta situatie: incearca sa intelegi de unde vin aceste asteptari ridicate fata de copil si ce fel de asteptari ai fata de tine insuti. Deseori, asteptarile prea ridicate ale parintilor ascund o nemultumire fata de propria persoana sau sunt preluate de la propriii parinti.
Sunt prea critici.
Din moment ce tatii isi doresc ca fiii lor sa se descurce mai bine decat ei si sa evite greselile pe care ei le-au facut, vor deveni mult prea critici. Fricile copilului, preferintele sau interesele lui, relatiile lui sociale sau comportamentul lui in general pot sa devina obiectul criticii frecvente din partea tatalui. Rezultatul este ca fiul va simti ca nimic din ceea ce face nu este suficient de bine. Prin urmare, poate decide sa renunte sa mai incerce ori sa isi ascunda preocuparile si activitatile fata de tata.
O posibila solutie pentru tatal aflat in aceasta situatie: incearca sa privesti toate experientele prin care trece copilul tau ca oportunitati de crestere si invatare. Propune-ti sa il cunosti pe fiul tau, nu sa incerci sa il modelezi intr-un anumit fel si observa care sunt reusitele si calitatile sale.
Traiesc prin fiii lor.
Adesea realizarile copiilor ne fac sa ne simtim mandri de copiii nostri insa in unele cazuri, traim la o asemenea intensitate incat avem impresia ca succesul lor este si al nostru, iar esecul lor ne defineste. Cand starile emotionale ale parintilor depind de realizarile copilului, apare fenomenul de codependenta, care nu este benefic pentru niciunul dintre ei.
Rezultatul este ca fiul simte ca este iubit si apreciat doar cand are succes, iar efectele asupra relatiei dintre copil si tata vor fi de durata. Una dintre cele mai daunatoare urmari ale acestui tip de situatii este cand fiul alege o profesie pe care tatal o doreste, pentru a-l multumi pe parinte, desi nu este ceea ce si-ar dori el insusi.
O posibila solutie pentru tatii aflati in aceasta situatie: descopera care sunt sursele tale de bucurie, mandrie si succes. Aminteste-ti frecvent ca experientele copilului ii apartin lui, chiar daca va bucurati impreuna de ele. Ca parinte, ai responsabilitatea de a gasi implinire si bucurie in propria viata, separat de alegerile pe care le face copilul tau.
Nu se implica destul in relatia cu fiii lor.
Aceasta situatie apare deseori in cazul tatilor care nu au avut multe responsabilitati in ingrijirea copilului in primii ani de viata, s-au concentrat asupra muncii si succesului profesional si, in timp, au pierdut ocazii de conectare emotionala cu fiii lor. In aceste cazuri, conversatiile dintre tati si fii sunt superficiale, parintele poate simti ca nu isi cunoaste copilul si ca acesta il respinge, in timp ce copilul simte ca nu are multe lucruri in comun cu tatal lui. In timp, copilul poate simti ca nu este suficient de important pentru tatal lui si se indeparteaza emotional de acesta. Tatalui ii revine responsabilitatea de a reconstrui relatia cu copilul, prin initiative, curiozitate si comunicare constanta.
Solutia pentru tatii aflati in aceasta situatie: aminteste-ti ca nu este niciodata prea tarziu sa te apropii de copilul tau si ca este datoria ta sa initiezi o schimbare in relatia cu el.
Furie si agresivitate
Furia tatilor si agresivitatea in relatiile familiale sunt deseori rezultatul unor probleme emotionale nerezolvate. Violenta verbala sau fizica din propria copilarie poate fi preluata ca model de comunicare in propria familie. Anxietatea sau depresia parintilor se poate manifesta uneori ca furie si agresivitate, mai ales in situatiile (inevitabile de altfel) in care parintele simte ca pierde controlul asupra copilului. Oricare ar fi cauza acceselor de furie sau agresivitatii, rezultatele asupra copiilor sunt daunatoare pe termen lung: copilul creste simtind frica fata de parinte si invatand sa comunice in acelasi fel.
O posibila solutie pentru tati: oricat de justificata ti se pare furia fata de copilul tau, este important sa iti dai seama ca violenta verbala sau fizica este un abuz si nu are niciodata efecte pozitive asupra nimanui. Decide sa ceri ajutor si sa incerci sa iti intelegi si sa iti gestionezi starile emotionale mai eficient, pentru binele tau si al copilului tau.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: