Autocunoasterea si rolul de parinte
Pentru a fi un parinte eficient si calm, este important sa ai un nivel ridicat de autocunoastere. Cum poti sa te cunosti mai bine? Iata cateva sugestii.
Citeste si:
Nevoile emotionale ale parintilor. De ce nu este bine sa le neglijezi
Intrebari care te ajuta sa iti descoperi propriile nevoi psihologice
Autocunoasterea – tehnici si exercitii care te ajuta sa te intelegi mai bine
Poti folosi recomandarile de mai jos pentru a te intelege mai bine si pentru a descoperi valorile, interesele si nevoile tale, dar si pentru a-l ajuta pe adolescentul tau sa faca acelasi lucru.
Acorda atentie tendintelor tale naturale
Fiecare persoana are interese si talente innascute, care se manifesta prin afinitati naturales au tendinta de a cauta anumite activitati, de a explora anumite domenii de cunoastere sau de a imbunatati anumite abilitati. Cum iti poti explora propriile “tendinte”?
Gandeste-te la activitatile pe care le-ai face si in absenta unor recompense financiare sau de alta natura.
Gandeste-te la activitatile care te ajuta sa intri in starea de flux, acele activitati careiti captiveaza atentia intr-un mod dinamic, iti provoaca nivelul de abilitati si cunostinte in mod echilibrat – nu sunt nici prea dificile, nici prea usoare si iti aduc bucurie si satisfactie.
Reflecta asupra activitatilor care iti aduc aprecierea si complimentele celor din jur. Care sunt lucrurile pe care le faci usor si bine?
Care sunt lucrurile care iti aduc un sentiment al responsabilitatii si importantei? Raspunsul la aceasta intrebare te va orienta catre valorile tale morale.
Autocunoasterea emotionala
In rolul de parinte, propriile reactii emotionale pot consolida sau pot deteriora relatia pe care o ai cu copilul tau. De aceea este esential sa iti cunosti si sa iti intelegi propriile reactii emotionale, pentru a le putea gestiona mai bine pe cele inadecvate. Iata cateva idei pe care le poti pune in practica.
Creeaza o lista a situatiilor in care reactionezi excesiv emotional si comportamental. De exemplu, cand tipi la copil desi comportamentul sau poate fi gestionat cu usurinta in mod calm, cand iti pierzi rabdarea in relatia cu el sau cand te simti coplesit sau depasit de provocarile rolului de parinte? Scrie pe hartie toate situatiile in care apar aceste reactii. Vei observa probabil un tipar – deseori situatiile sunt asemanatoare. Pentru fiecare situatie in parte, descrie emotiile si gandurile care apar ca reactive la comportamentul copilului. De exemplu, copilul refuza sa isi faca temele, iar tu simti furie si descurajare pentru ca nu poti sa il fac isa inteleaga ca invatarea este importanta. Ganduri precum “Nu are niciun viitor daca nu invata.” sau “Sunt un parinte rau pentru ca nu il pot motiva sa invete.” pot sa apara in asemenea situatii.
Dezvolta-ti responsabilitatea pentru propriile reactii emotionale si comportamentale. Emotiile, gandurile si actiunile tale in rolul de parinte iti apartin in totalitate tie, chiar daca apar ca urmare a actiunilor copilului. Acceptarea responsabilitatii pentru propriile emotii si decizii in rolul de parinte este un pas esential catre dezvoltarea autocunoasterii si autoconstientizarii. Iti poti da seama ca nu accepti responsabilitatea pentru propriile emotii daca spui frecvent: “M-ai enervat si am tipat la tine.” sau “Ma stresezi cand te porti asa si din cauza asta sunt agresiv.”
Reflecta la propria copilarie. Care sunt felurile in care propria copilarie iti influenteaza rolul de parinte? Ce fel de relatie ai avut in copilarie cu fiecare parinte si cu fratii sau surorile tale? Toate aceste aspecte iti pot influenta relatia cu propriul copil si felul in care iti gestionezi rolul de parinte.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Criza de identitate dupa nasterea copiluluiNasterea primului copil aduce o bucurie intensa, entuziasm si iubire, dar si schimbari majore in viata de zi cu zi a parintilor, schimbari care deseori se traduc printr-o experienta de criza a identitatii acestora.
-
Parintii egocentrici si efectele acestora asupra copiilorEgocentrismul la parinti inseamna o preocupare excesiva de sine, care inseamna ca nevoile copiilor nu sunt observate sau implinite.
-
4 obstacole in calea bucuriei de a fi parinteCum ne-am imaginat ca vom fi parinti e total diferit fata de cum suntem ca parinti pentru ca in viata reala, apar o multime de neprevazute la care inainte nu ne-am fi gandit.
Adauga tu primul comentariu: