Nevoile emotionale ale parintilor
Parintii sunt responsabili de sanatatea si starea de bine a celor mici, iar cand parintii nu sunt bine, nu vor avea energia necesara pentru a oferi sprijin copiilor. De ce ne este insa dificil sa acceptam cu adevarat aceasta idee si tindem sa ne neglijam propriile nevoi chiar si atunci cand nu este necesar?
Citeste si:
Si parintii au nevoi. De ce este important sa nu le neglijeze
Parintii fericiti sunt parinti echilibrati emotional
Nevoile emotionale ale parintilor
Motivele principale pentru care parintii nu isi satisfac nevoile au la baza o serie de convingeri irationale:
- Copiii trebuie sa fie mereu pe primul loc.
- Nu pot fi fericit decat daca copilul meu este fericit/cuminte/daca se descurca bine la scoala.
- Nu am nici un drept sa ma pun eu pe primul loc.
- Trebuie sa fiu un parinte perfect.
- Am vrut copil, asa ca acum, mi-l asum cu tot ce inseamna asta.
- Nu ma pot baza pe nimeni sa ma ajute.
- E semn de slabiciune sa ai nevoi cand copilul are propriile sale nevoi.
Cercul vicios al nevoilor neimplinite
Toate aceste convingeri se nasc din presiunea de a fi parinti buni, dar si din ideile preluate de la propriii parinti si din societate. Aceasta perspectiva este insa limitata, deoarece nu ia in considerare efectele neglijarii propriilor nevoi asupra parintilor si asupra relatiei cu propriii copii. Cu cat parintii isi sacrifica mai mult timpul si energia pentru cei din jur, cu atat se vor simti mai stresati si, in timp, mai epuizati. Epuizarea parentala apare tocmai ca rezultat al neglijarii propriilor nevoi fizice si emotionale si duce, paradoxal, la neglijarea nevoilor copiilor si partenerului de viata.
Cu cat suntem mai stresati si mai nefericiti, cu atat tindem sa ne neglijam propriile nevoi si sa credem ca acestea nu merita atentie sau nu pot fi implinite. Apare astfel un cerc vicios, care contribuie la conflicte si frustrare in familie.
Propria copilarie, o sursa a convingerilor despre rolul de parinte
Felul in care am fost crescuti influenteaza in mare masura felul in care alegem sa ne crestem propriii copii. Iata cateva exemple:
- Daca propriii nostri parinti s-au sacrificat pentru binele nostru, putem prelua acelasi model
- Daca ne-am simtit neglijati in copilarie, putem tinde sa evitam acest scenariu in relatia cu propriul copil, vrand sa ii oferim tot ce ne cere
- Daca propriile nevoi emotionale si fizice in copilarie au fost ridiculizate sau subestimate,am invatat ca ele nu conteaza sau nu merita sa fie implinite
Grija de sine, o responsabilitate in plus
Multi parinti inteleg ca este important sa aiba grija de sine, pentru binele intregii familii, dar abordeaza acest lucru cu acelasi nivel de stres si responsabilitate ca restul sarcinilor de facut. Aceasta situatie contribuie si mai mult la nivelul de stres, iar rezultatul este ca parintii renunta din nou la implinirea propriilor nevoi, ajungand la concluzii precum „Nu am timp de mine.” sau „Nu am energie sa fac sport/ sa citesc/ sa am hobby-uri.”.
Cand privim grija de sine ca pe o sarcina in plus pe lista zilnica de „to do” inseamna ca inca nu am inteles exact ideea din spatele acestui concept. Grija de sine ca parinte inseamna atentia la propriile emotii, odihna suficienta, flexibilitate in prioritizarea responsabilitatilor, delegarea acestora si capacitatea de a cere ajutor.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Provocarea lunii Martie. 31 zile pentru MindfulnessIn martie, incepe o noua provocare: imbunatateste-ti abilitatea de a ramane atent si prezent in relatiile cu cei din jur.
-
Patru pasi necesari pentru o relatie apropiata parinte-copilPatru pasi prin care poti creste conexiunea emotionala dintre tine si copil.
-
Copilul interior. Cum poti identifica ranile emotionale din copilarieNotiunea de copil interior te poate ajuta sa iti intelegi reactiile emotionale si comportamentale prea puternice, exagerate sau inadecvate. Cand devenim parinti, ne sunt reactivate ranile emotionale din copilarie cu si mai multa intensitate.
Adauga tu primul comentariu: