Neajutorarea invatata la copii
Cum iti dai seama ca incurajezi neajutorarea copilului tau
Cand copilul spune deseori „Nu pot.” sau „Nu stiu.”, evita sa isi asume responsabilitati, cere ajutorul pentru activitati pe care le poate face si singur sau este lipsit de initiativa, energie si incredere, este important sa analizam relatia parinte-copil. Fara sa vrea, parintii pot incuraja neajutorarea copiilor si lipsa de incredere a acestora in capacitatea de a gestiona chiar si situatii obisnuite de viata.
Citeste si:
Cand parintele face prea multe lucruri in locul copilului sau neajutorarea invatata
Sentimentul puterii personale – ce inseamna si de ce este important
Neajutorarea invatata – cum se manifesta la copii
Neajutorarea invatata poate avea urmatoarele semne si „simptome”:
- Pasivitate si lipsa de initiativa
- Tendinta de a renunta usor cand incearca lucruri noi sau dificile
- Obiceiul de a amana
- Scaderea abilitatii de rezolvare de probleme – copilul pare din ce in ce mai lipsit de aparare sau solutii in situatii noi sau dificile
- Toleranta scazuta la frustrare
- Stima de sine scazuta
- Comportamente de evitare
Cum este incurajata in familie neajutorarea invatata in randul copiilor:
- Parintii fac multe lucruri pentru si in locul copiilor lor.
- Asteptarile scazute pe care parintii le au de la copiii din punct de vedere al independentei.
- Dorintele sau impulsurile copiilor sunt rapid satisfacute de parinti, fara a implica un efort din partea copiilor.
- Parintele foloseste manipularea emotionala pentru a controla comportamentul copilului.
- Responsabilitatea in familie este preluata de o singura persoana, care decide, controleaza si depune efort pentru binele intregii familii.
- Alti membri ai familiei au asteptari scazute fata de copii.
- Parintele ofera un model de neajutorare invatata, lasandu-se usor coplesit de dificultati sau avand o incredere in sine scazuta.
Care sunt consecintele neajutorarii invatate in copilarie si la maturitate?
Faptul ca parintii cred sau se comporta astfel incat copilul sa ajunga sa creada despre el ca nu este capabil si nu se poate descurca singur, va genera o multime de dificultati emotionale, ce accentueaza neajutorarea invatata a copiilor. Astfel, acestia nu vor sti cum sa isi gestioneze problemele zilnice, se vor simti coplesiti la scoala si in relatiile lor sociale, vor avea parte de conflicte din cauza comunicarii deficitare si vor avea un risc crescut de depresie si anxietate.
Cand vine vorba de invatare, neajutorarea invatata duce deseori la renuntare, descurajare si chiar revolta fata de scoala, cadre didactice sau parinti. Pe termen lung, copilul devine din ce in ce mai putin motivat sa invete sau sa isi dezvolte abilitati, cei din jur il pot eticheta ca lenes, iar aceasta eticheta poate fi interiorizata.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce copiii care primesc totul risca sa esueze la maturitateAtunci cand oferim totul copiilor, oferim cu siguranta o multime de avantaje, insa nu garantam succesul pe termen lung, chiar daca aceasta este intentia.
-
Intrebari care incurajeaza autonomia copiluluiFelul in care comunicam cu copiii le poate incuraja autonomia sau, dimpotriva, le-o poate descuraja. Deseori, cand inlocuim sfaturile si sugestiile cu intrebari care ii ajuta sa gaseasca solutii, ii ajutam pe copii sa gandeasca independent.
-
Nevoia de spatiu personal la adolescentiInca din preadolescenta, copiii incep sa isi apere intimitatea si spatiul personal fata de incercarile parintilor de a afla sau cerceta toate detaliile despre experientele, gandurile sau emotiile propriilor copii.
Adauga tu primul comentariu: