Interviu cu Adina Rosetti despre „Cartea curajului”
„Cartea curajului”, semnata de Adina Rosetti si ilustrata de Alexia Udriste, este o carte pentru copii aparuta la Curtea Veche Publishing ce reuneste 10 povesti inspirate din realitate, repovestite astfel incat parintii sa le poata impartasi copiilor valorile asociate curajului. Adina Rosetti ne-a povestit mai multe despre aceasta carte, dar si despre importanta curajului pentru copii si parinti.
1. Spune-ne cum a aparut aceasta carte pentru copii, „Cartea curajului”.
Cartea s-a nascut din povestile reale ale unor oameni, povesti adunate intr-un proiect foarte frumos, “Culegatorii de Curaj”, initiat de Piraeus Bank Romania. Atunci cand am primit propunerea de a transforma 10 dintre aceste experiente de viata in povesti pentru copii, am acceptat cu bucurie – curajul e un subiect care m-a interesat dintotdeauna. Dar si cu o oarecare teama: nu am mai scris pana acum pe o tema data, primele mele doua carti pentru copii (“Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul” si “De ce zboara vrajitoarele pe cozi de matura”) s-au nascut exclusiv din joaca si imaginatie. Principala provocare a fost sa transpun fapte si situatii din lumea adultilor intr-o forma si un limbaj adecvate copiilor, fara sa-i plictisesc, fara sa le tin lectii moralizatoare, fara sa insist foarte mult pe temele grele, chiar grave, prezente in povestile din aplicatia “Culegatorii de curaj”. Am ales lumea animalelor, ideea de la care am pornit in cele 10 povestiri fiind “fiinte mici care fac lucruri mari”. Asa se face ca in paginile cartii veti intalni fluturasi, pestisori, veverite, porumbei si, desigur, fetite si baietei care fac gesturi frumoase, care nu se tem sa spuna adevarul, sa ajute pe cineva care sufera sau sa-si urmeze visurile.
2. Cum pot povestile sa ii ajute pe copii (si pe adulti) sa fie mai curajosi?
Povestile sunt un mod de a cunoaste si de a intelege lumea, iar pentru copii sunt chiar un fel de a o descoperi. E mult mai simplu sa le explici copiilor concepte abstracte inventand povesti despre ele, mai ales povesti cu personaje cu care se pot identifica.
3. Care este povestea ta preferata despre curaj din carte?
Chiar am o poveste, nu neaparat preferata, dar care mi se pare cea mai reusita si pe care am testat-o deja pe copiii mei! “Sever si masinaria de vise” se numeste aceasta istorie despre un soricel visator, cu capul in nori, a carui dorinta este sa inventeze o masinarie care sa aduca vise frumoase, in timp ce parintii lui ar prefera sa-l vada mai pragmatic si mai implicat in operatiunea “Sa facem rost de cascaval”. Desi timid, Sever face intr-o noapte un pas in afara casutei familiei sale si risca totul. Dar nu va spun mai mult, ca sa nu stric surpriza :)
4. Unde sau cum invata copiii sa le fie frica?
Nu mai alerga, ca o sa cazi! Si, daca o sa cazi, te lovesti si-o sa te doara! Vrei sa ajungi la spital? Mai bine stai linistit cu mamaia pe banca. Si mananca banana asta, de fapt, nu te obosi, stai ca ti-o fac eu bucatele, tu doar stai linistit si deschide gurita! Va suna cunoscut acest discurs? O mare parte din generatia mea a crescut asa. Si cu siguranta nu vrem sa creasca si copiii nostri la fel. Fara a confunda curajul cu inconstienta, cred ca ar trebui sa ne lasam copiii sa faca singuri cat mai multe lucruri. Si sa nu le transmitem lor si temerile noastre – stiu, e greu, eu inca tip cand se apropie un paianjen de mine...
5. Ce ai spune unui parinte de copil prea temator?
Cum pot fi ajutati mai bine copiii prea tematori? Nu sunt expert in parenting si nici nu vreau sa dau sfaturi, cred ca psihologii ar putea sa o faca mult mai bine. In plus, copiii mei ma uimesc zilnic cat de lipsiti de inhibitii sunt, as putea sa iau lectii de catarare de la Anton (6 ani) sau de socializare la Clara (11 ani). Singurul lucru pe care as putea sa-l spun este legat de teama de esec. Asta ne paralizeaza si pe noi, adultii, de multe ori. Preferam sa stam inchisi in cutiuta noastra numai ca sa nu gresim, sa nu devenim vulnerabili. Cred ca asa i-am putea ajuta pe copii, normalizand cumva esecul, explicandu-le ca nu e ceva de care trebuie sa le fie rusine, ci e parte din procesul de invatare...
6. Ce sa raspundem adultilor care confunda curajul copiilor cu „obraznicia”?
Grea intrebare! Sunt lucruri care de multe ori se confunda si sunt intelese gresit – nu in orice act de sfidare e vorba despre curaj, iar curajul nu ar trebui sa fie insotit de aroganta. In felul in care inteleg eu curajul nu are nimic de-a face cu violenta; si e destul de greu de explicat asta baietilor, care traiesc intr-o lume destul de dura inca de mici. Probabil intrebarea se refera la copiii care isi sustin un punct de vedere diferit de al parintilor, iar parintii se supara pentru ca nu suporta sa li se conteste autoritatea “suprema”. Argumentele logice si empatia fata de celalalt ne-ar putea scoate din acest impas. Ar fi frumos sa le vedem insa si in spatiul public, dupa ce le exersam in familie...
7. Din experienta ta de mama, cum pot parintii sa devina la randul lor mai curajosi, pentru a-i ajuta pe copii sa fie la fel?
Cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum a fost sa nu ma mint. Sa nu fac – pe cat posibil – lucruri care nu sunt in acord cu mine, chiar daca uneori mi-e destul de greu. Pentru asta se presupune ca ar trebui sa te cunosti destul de bine ca sa-ti asumi vulnerabilitatile. Nu stiu daca asta o fi vreo reteta, dar cred ca de aici porneste totul. Mi se pare ca de multe ori ne punem singuri ziduri in spatele carora ne ascundem, ne inventam piedici si ne descurajam singuri, ca sa ne justificam fricile. Una dintre povestile din Cartea Curajului este despre Toma, un baietel caruia ii e frica de injectii si fuge de ele. Fuge la propriu :) Pana cand se intalneste, pe o banca, intr-un parc, cu un Supererou care-i da curaj sa se intoarca si sa “infrunte” injectiile. Insa nimeni in afara de el nu-l mai vede pe acest Supererou... Citindu-le povestea copiilor mei, m-au intrebat daca Supereroul exista cu adevarat sau e doar in imaginatia lui Toma. Le-am raspuns ca nici nu conteaza asta, e fix asa cum vor ei sa fie. Important e sa gasesti un fel de a trece peste frica de injectii!
*Credit foto Adina Rosetti: Barna Nemethi
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce trebuie sa stii pentru a-ti intelege mai bine toddlerulDaca in camera de zi e plin de jucarii pe jos, iar cafeaua ta mereu se raceste pana reusesti sa o bei, inseamna ca ai in casa un toddler.
-
12 trasaturi ale parintilor buniToti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor.
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
Adauga tu primul comentariu: