characters characters

Cum te descurci cu crizele de plans ale copilului?

Propus de: SuntParinte.ro   |   14 mai 2012    |   4407 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Cum te descurci cu crizele de plans ale copiluluiAm vazut cat de delicata este situatia in care copilul tau incepe sa planga fara oprire. Atat pentru el, cat si pentru tine. Sa intelegem fenomenul a fost un prim pas. Dar provocarea vine abia acum: CE FACI? Cum depasesti situatia?

Toti parintii si-ar dori sa afle o reteta secreta care sa ii ajute sa puna capat ca prin magie unei crize de plans a copilului. Dar cum in lumea adultilor stim foarte bine ca noi suntem responsabili de actele de magie, te invitam sa parcurgi o serie de sfaturi si directii care te vor ajuta in aceasta situatie.

Recomandari pentru situatii de urgenta


1. Evita sa oferi recompense pentru a-l determina pe cel mic sa inceteze cu crizele de plans. In caz contrar, il vei invata ca poti fi manipulat si data viitoare cand va dori o recompensa, va declansa o criza de furie.

2. Evita sa-l pedepsesti pe copil pentru o criza de plans. La varste mici, copiii au nevoie sa planga, sa tipe sau sa loveasca pentru a-si exprima furia si nu cunosc alte modalitati de a si-o exprima. A tipa la el sau a-l pedepsi in mijlocul unei crize de plans nu-l va determina decat sa planga mai tare. Dar acasa puteti sa re-jucati situatia ca un joc de rol si sa il inveti ce ar fi putut sa faca sau sa spuna in loc la ceea ce tocmai a facut, mai ales daca e mai mare.

3. Incearca sa ramai calm si sa ignori pe cat se poate, comportamentul copilului. Acest lucru nu inseamna sa il lasi singur in camera sau sa il parasesti in mijlocul magazinului, ci sa astepti cu rabdare ca momentul sa fie depasit de copil. Ramanand calm, alegi sa pastrezi controlul in aceasta situatie, sa ii arati copilului ca emotiile sale sunt acceptate, dar in acelasi timp, ca nu acesta este modul prin care va obtine ce isi doreste. Daca accepta sa il imbratisezi, uneori acest lucru il poate linisti. Pur si simplu il tii in brate fara sa incerci sa il ridici de acolo, fara sa ii impui conditii, ci doar sa il lasi sa planga.

4. Ignora cerintele si recomandarile celor din jur care iti  ofera tot felul de solutii sau te dezaproba. Toti parintii se confrunta cu o astfel de situatie la un moment dat, asa ca nu esti nici primul, nici singurul care se confrunta cu aceasta problema. Este bine sa reactionezi asa cum consideri tu potrivit, nu cum isi doresc cei din jur.

5. Ulterior, discuta despre comportamentul pe care l-a avut. Incearca sa pui accentul in discutie mai mult pe comportament si mai putin pe cauza lui.. Evita sa il certi pentru reactia sa, sa te rastesti sau sa te arati suparat din cauza comportamentul sau. Copilul are nevoie sa vada ca il  intelegi si ca dorintele sau nevoile sale sunt importante pentru el. Astfel, vei reduce sansele ca o criza sa apara in viitor.

Cum poti evita crizele de plans?

• Asigura-te ca ii acorzi copilului suficienta atentie. Multi copii se comporta inadecvat doar pentru a atrage atentia parintilor- tocmai pentru ca acestia le acorda atentie doar cand se comporta nepotrivit. Ai grija sa observi si sa incurajezi si comportamentele pozitive ale copilului.

• Lasa-l pe copil sa aleaga, atunci cand este posibil. Poate deveni cu adevarat frustrant pentru copil ca de fiecare data altcineva sa aleaga pentru el in fiecare situatie: ce si cat mananca, ce haine poarta, cand merge la culcare, cu ce jucarii se joaca, ce jocuri joaca etc. Imagineaza-ti pentru cateva momente cum te-ai simti tu daca te-ai afla in asemenea situatie si vei intelege de ce uneori copiii izbucnesc in crize de plans disperat “doar”pentru ca parintele insista sa mai manance o lingurita de iaurt, de exemplu
Smile. Asadar, atunci cand alegerile nu il pun in pericol pe copil, ofera-i alternative.

• Invata sa recunosti limitele fizice ale copilului si sa le respecti. Daca stii ca dupa joaca, cel mic e epuizat, evita sa il iei la cumparaturi cu tine de exemplu. Multe crize de plans apar datorita oboselii copilului.

• Distrage-i atentia.  Strategia va functiona daca o aplici inainte ca plansetele sa inceapa. Asadar, trebuie sa actionezi repede
Smile. Copilul tau vrea o prajitura? Raspunde-i cu un zambet larg pe buze ca ai o idee mai buna si alegeti impreuna un fruct pe care sa il impartiti. De asemenea, atunci cand isi doreste ceva ce nu ii este permis, poti schimba locul unde va aflati sau activitatea pe care o realizati, pentru ca astfel copilul sa uite de cerinta pe care si-a exprimat-o. Poate poti sa iei cu tine in geanta cate o surpriza sau chiar o jucarie preferata de acasa si atunci cand simti ca e pericolul de a incepe o criza sa o scoti la vedere. Sau sa iti pui telefonul sa sune ca si cum te-ar suna bunicii si sa-i suni tu pe ei ca sa vorbeasca cu copilul etc.

In concluzie, ai nevoie de rabdare, creativitate si intelegere pentru a depasi cu bine situatiile in care prescolarul tau decide ca e momentul pentru o criza de plansSmile. Ca de obicei insa, asemenea momente dificile pot fi ocazii de a invata ceva nou despre tine si copilul tau.

Tu ce metoda folosesti pentru a tempera comportamentul copilului tau in astfel de cazuri?

Iti recomandam sa citesti si articolul "Crizele de plans ale copilului: manifestare si cauze"

Comentează:
4 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Anusca Denka
    Anusca Denka    23.03.2015 - 13:08
    Am un baietel de 2 ani, si de vreo 4-5 luni a inceput sa se tavaleasca pe jos, sa loveasca mobilierul, sa arunce ceea ce are la indemana si mai nou sa ma loveasca. Nu-mi este deloc usor cu cea de-a ultima, de fiecare data cand vrea sa ma loveasca ii opresc mana si ii explic ca acest comportament nu-mi place.Marturisesc ca este tare dificil sa induri acest gen de scenete oriunde te afli, dar totul va avea o recompensa. Prin comportamentul sau eu pot vedea ce i se intampla, pot corecta si invata cu privire la viata in societate ca viitor cetatean. Caci, daca nu face nimic “iesit din comun” de unde pot sti de ce are nevoie copilul? Si mai ramane inca un lucru: daca nu le face de mic le va face candva, iar cand le va face poate va fi tarziu pentru a schimba un comportament imprimat de mic... Dumnezeu sa va dea intelepciune si putere si dragoste in aceasta grea si importanta sarcina a vietii!
  • COTIRLAN LUMINITA
    COTIRLAN LUMINITA    02.06.2012 - 10:56
    Am vazut parinti care aveau asemenea probleme in parc sau la cumparaturi. Cred ca trebui sa incerci sa-i distragi atentia. Pe mine ma doare sufletul cand aud un copil plangand...nu conteaza al cui e...E doar un copil, care depinde in totalitate de noi, de atitudinea noastra. N-as putea sa-l las plangand...Dar pot sa-l duc in alta camera, sa-i arat o jucarie, un desen animat...Din fericire, copilul nostru nu ”a avut” asemenea...suparari...Mai erau unele, mici, cu care ne descurcam usor...
  • Zaharia Mihaela
    Zaharia Mihaela    21.05.2012 - 17:56
    Tin minte ca atunci cand primul nostru copil avea doi ani si cateva luni, adica traiam de ceva timp crizele lui de tipete, urlete, spus "NU!" si trantit pe jos - am fost impreuna cu sotul meu la un curs tinut de doi psihoterapeuti straini, sot si sotie,cu foarte multa experienta si stranepoti in viata privata. Subiectul tinea de psihoterapie, ce ne interesa profesional pe amandoi, eu fiind psiholog, iar sotul meu medic psihitatru, dar in cele doua zile de curs, fireste ca s-a ajuns si la abordarea perioadei de copilarie - care nu poate fi sarita din nici un demers terapeutic individual. Eram deja obositi si fizic si psihic de crizele de acasa si speram undeva sa "evadam" de ele la curs, insa exact la curs la un moment dat am fost intrebati cu totii: "Aveti sau ati avut copii de 2 ani?" Unii au ridicat mana ca da, au avut, noi doi ca da, avem chiar acum. Si intrebarile au continuat: "Ce face cand ii spuneti sa nu faca ceva? - Face ce ii spunem sa nu faca! Ce face cand ii spuneti sa faca ceva? Nu face ce ii spunem. Ce face cand vreti sa il ajutati? Tipa "nu vleauuu, ma ajut singula!" Ce face cand vrea ceva si voi nu vrei sa ii dati? Urlaaaa!" Ei si atunci psihoterapeutul ne-a spus: "FELICITARI! Aveti un copil normal, care se desprinde firesc din simbioza necesara de pana acum si incepe sa nu se mai supuna si sa nu mai fie de acord cu parintii lui, ceea ce inseamna ca are toate sansele sa devina un adult sanatos si echilibrat psihic, autonom si pe picioarele lui". Hmm, da, fireste, undeva stiam si noi, dar spusa asa, din toata inima, in fata a 30 de oameni ne-a facut sa realizam ca de fapt ... nu avem nici o problema, ci doar ... un copil normal! Asa ca dupa aceea nu ne-am mai stresat inutil si nu ne-am mai enervat cand copilul urla, fiindca a urlat mult timp, iar apoi a urlat si al doilea si nici nu-l ignoram, nici nu-l inchideam in camera sa se linisteasca singur cum o putea, nici nu-l amenintam sa taca, nici nu-l pedeapseam pentru ca nu tace, ci stateam langa el si din timp in timp mai incercam sa-l linistim. Daca eram in public, il duceam in masina si stateam cu el acolo gandind si spunandu-i ceva de genul rezumatului: "Da, vad ca ai nevoie sa fii contra noastra si sa tii cu putere la parerea ta si esti nervos si suparat ca lucrurile nu au iesit asa cum vrei tu, insa stiu ca asta o sa treaca si eu o sa stau cu tine aici cat ai nevoie ca sa simti ca inteleg." Cand se mai linisteau putin din urlat si reuseau sa vorbeasca coerent, incepeau sa spuna: "Nu stiu cum sa ma opresc, Vreau apa/Mi-e sete, Vreau sa ma opresc, dar nu pot.", etc. si atunci ii ajutam sa se linisteasca.
  • Utilizator Anonim
    Ramona    18.05.2012 - 19:43
    Ce sa spun?! Sunt consternata cate sfaturi inutile si deplasate se spun aici ! Cand copilul urla, se tavaleste pe jos sau se da cu capul de mobila, in nici un caz nu trebuie sa te faci ca ,,ploua". Cel mai indicat este sa fie dus in camera lui ( care in mod normal e amenajata sa nu contina piese periculoase de mobilier sau aparatura electrica)si cu fermitate sa i se spuna ca dupa ce inceteaza sa tipe , poate veni sa spuna ce vrea. Dupa ce se linisteste , ii putem spune cu calm ca nu este frumos sa tipe, ca nici mama/ tata, altii nu fac asa, si sa il incurajam sa spuna frumos ce doreste. A te face ca nu observi criza de isterie am vazut ca nu rezolva nicidecum problema, mai grav, copilul isi intensifica manifestarile isterice pana la epuizare fizica.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe