Crizele de plans ale copilului: manifestare si cauze
Copilul incepe sa planga. Si plange… si plange… si intensitatea se inteteste, iar tu incepi sa experimentezi sentimente amestecate: iritare, confuzie, mila, neputinta. Cum te descurci in aceasta situatie? Afland cat mai multe despre crizele de plans ale copilului: motive, solutii, pareri. O sa incepem prin a incerca sa intelegem cat mai bine cum se manifesta si cand apar. Crizele de plans ale copilului apar cand te astepti mai putin sau, dimpotriva, cand stii cu siguranta ca vor incepe: pentru ca ai refuzat ceva copilului, pentru ca nu l-ai ascultat pe copil, pentru ca nu ii place ceva sau din multe alte motive pe care nu le banuiesti. Crizele de plans se numara printre cele mai dificile momente cu care se confrunta un parinte de prescolar, mai ales atunci cand au loc in public.
Crizele de plans se manifesta prin: tipete, plans, lovit si muscat, aruncat cu obiecte, trantit pe jos, dat din picioare si chiar injurii verbale. Copilul devine rosu sau visiniu la fata, se murdareste de praful de pe jos, lumea incepe sa se opreasca si sa se uite la voi, uneori chiar sa iti spuna cate ceva, de cele mai multe ori lucruri care nu te fac sa te simti mai bine.
Cauzele crizelor de plans si tipetelor la prescolari
• lipsa controlului si a inhibitiei specifice varstei
• nevoia de autonomie (isi doreste sa obtina ceva singur, dar nu reuseste)
• lipsa abilitatilor de comunicare (isi doreste ceva, dar nu stapaneste limbajul suficient de bine)
• confruntarea cu obstacole pe care copilul nu le poate depasi
• lupta de putere intre copil si parinte
• cauze biologice: oboseala, boala etc.
Cand dispar crizele de plans?
De obicei, in jurul varstei de 3-4 ani, crizele de plans dispar de la sine, copilul invatand sa isi exprime dorintele sau nevoile intr-o maniera mai clara. Daca crizele de plans persista si dupa varsta de 4 ani, este posibil ca cel mic sa aiba nevoie de ajutor pentru a invata modalitati alternative de a-si exprima furia sau este posibil sa existe alte probleme emotionale cu care copilul se confrunta (de exemplu, dificultatea de a se adapta la gradinita sau de a se intelege cu alti copii, conflicte ale parintilor etc.).
| Ce spun parintii despre crizele de plans: (mama, baietel si fetita, din Bucuresti) “Tin minte de o astfel de situatie cand am iesit foarte tarziu in parc, am stat si mult si depasisem ora de masa si de somn a baietelului meu de 3 ani. Asadar, desi totul a fost bine, cand sa ne intoarcem acasa din parc la ora 14,00 a inceput sa tipe ca el vrea sa mai stamsi n-a vrut sa mearga. Fusesem si la cumparaturi si aveam doua sacose dupa mine si eram insotita si de fetita mai mare, care era calma. Am reusit sa il iau in brate impreuna cu sacosele o perioada. Multa lume se oprea si imi dadea tot felul de sfaturi : “Dar trage-i, doamna, una!” “Dar lasati-l acolo sa planga!” “Dar ce va chinuiti atat!”. O singura persoana s-a oferit sa imi care ea sacosele ca eu sa duc copilul mai bine si mai repede in brate. Doar ca la un moment dat drumurile noastre s-au despartit si deja eram prea obosita sa car si copil de vreo 15 kilograme si doua sacose. Asa ca am ajuns sa las copilul in mijlocul trotuarului urland pe jos, sa duc cele doua sacose mai inainte impreuna cu fetita mea, sa o las pe ea cu sacosele acolo, sa ma intorc sa iau baietelul in brate si sa il las jos dincolo de sacose. Si tot asa pana acasa, intr-o duminica dupa-masa in urletele lui care spunea intruna ca nu vrea acasa. Pana la urma am reusit sa ajungem, i-am dat lapte si l-am culcat. A adormit instant de obosit ce era, iar eu m-am felicitat ca nu m-am enervat fiindca stiam ca de fapt eu gresisem ca depasisem ora de masa si somn. Aaa,in plus, bratele m-au durut vreo saptamana dupa aceea. Recent am linistit-o pe fetita mea luand-o in brate si leganand-o stand pe vine, spunandu-I ca asa le place copiilor sa fie leganati fiindca asta le aduce aminte de vremea cand erau in burta mamei si atunci cand ea mergea “ca o rata” se leganau si ei. Asta a facut-o sa rada si s-a linisitit, desi problema nu s-a rezolvat atunci. Secretul succesului a fost ca ea nu era suparata pe mine in acele momente, ci pe ceva ce facuse si nu ii reusise asa cum spera.” |
Asadar, desi este o situatie delicata avem la indemana mai multe trucuri pe care le putem folosi pentru a iesi cu succes din ea. Vom vorbi despre acestea mai pe larg, intr-un articol separat. Te invitam, pana atunci, sa ne povestesti propriile experiente cu aceasta situatie si ce ai facut sa iesi din ea?
Iti recomandam sa citesti si articolul "Cum te descurci cu crizele de plans ale copilului?"
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Adauga tu primul comentariu: