Cinci efecte ale invalidarii emotionale in copilarie
Validarea emotionala inseamna intelegerea, acceptarea si reflectarea emotiilor unei alte persoane. In copilarie, validarea emotionala este esentiala pentru dezvoltarea celor mici, deoarece ii ajuta sa aiba incredere in propriile reactii, emotii si valori si ii invata ca, in esenta, acestea merita respectate. Neglijarea si invalidarea emotionala in copilarie duc la cel putin trei efecte importante la maturitate.
Citeste si:
Feluri in care parintii invalideaza emotiile copiilor
Cum iti dai seama ca te “lupti” cu emotiile copilului
Efectele invalidarii emotionale la maturitate
Lipsa abilitatilor de reglare emotionala
Cand emotiile copiilor sunt ignorate, respinse sau criticate in mod frecvent, acestia nu vor avea ocazia sa isi exerseze abilitatile de exprimare a emotiilor, de calmare si de gestionare a acestora. Cel mai frecvent, copiii invalidati emotional invata sa isi reprime emotiile si, in timp, sa ramana detasati emotional de persoanele din jur. Pe termen lung, acest lucru inseamna ca relatiile cu cei din jur raman distante si superficiale, iar ideea de intimitate si vulnerabilitate emotionala trezeste teama sau respingere.
O alta consecinta frecventa care apare in contextul neglijarii emotionale a copiilor este intensitatea emotionala ridicata. Cand copiii primesc atentie doar in momentele in care au reactii emotionale intense (de exemplu, tipa, plang sau sunt violenti), acestia invata ca aceasta este singura modalitate de a primi validare sau atentie – chiar daca atentia este una negativa. Pe termen lung, acest lucru inseamna ca la maturitate, reactiile emotionale raman la fel de intense chiar si in situatii in care acestea nu sunt justificate.
Lipsa bucuriei si a entuziasmului pentru viata
Emotiile au rolul de a ne mentine implicati in propria viata – fiecare emotie ne ofera informatii despre ce nevoi si dorinte avem si despre cat de aproape sau departe suntem de indeplinirea acestora. Cand emotiile copilului sunt respinse sau privite ca problematice in primii ani de viata, acesta nu are ocazia sa invete sa isi asculte propriile nevoi si dorinte. Acest lucru duce in mod direct la lipsa bucuriei si entuziasmului pentru viata, dar si a optimismului sau sperantei. Persoanele ale caror emotii au fost invalidate in copilarie pot simti deseori ca din viata lor lipseste “ceva”, pot avea un nivel scazut de motivatie intrinseca si, in timp, pot dezvolta simptome depressive sau de anxietate.
Lipsa sentimentului de siguranta in lume
Validarea emotionala inseamna siguranta emotionala, iar cand copiii sunt acceptati in familie, invata, implicit, ca sunt “in regula” asa cum sunt si ca pot explora lumea in siguranta si cu incredere. Cand furia, tristetea sau bucuria copiilor sunt respinse de catre cei din jur, acestia invata lectia opusa: este ceva profund in neregula cu ei si cu reactiile lor, iar oamenii din jur ii vor respinge daca isi exprima adevaratele sentimente sau emotii. Teama de respingre si sentimentul de inadecvare elimina sansele crearii unui sentiment de siguranta in lume, care va fi perceputa drept periculoasa, contribuind astfel la un sentiment de anxietate aproape permanent.
Mai mult, emotiile au rolul de a ne informa deciziile si actiunile, iar atunci cand nu invatam sa le intelegem, riscam sa luam decizii care nu sunt benefice pentru noi pe termen lung.
Nivel scazut de autocunoastere
Copiii invata sa isi respecte propriile emotii si nevoi atunci cand parintii ofera atentie nevoilor si emotiilor copilului. Astfel, copilul invata de exemplu, despre el insusi, ca are un nivel ridicat de compasiune fata de animale pentru ca a plans atunci cand a gasit o pasare ranita si a vrut sa o ajute sau ca il deranjeaza mediile zgomotoase si prefera linistea, pentru ca nu i-a placut petrecerea pentru ziua de nastere a unui prieten. Reactiile emotionale ale copilului ii arata acestuia care sunt tendintele sale naturale, care sunt limitele sale interpersonale (de exemplu, furia simtita atunci cand un copil i-a luat o jucarie) si il alerteaza atunci cand nevoile sale nu sunt indeplinite (de exemplu, frustrarea simtita atunci cand parintele nu ii ofera destula atentie). Cand parintele asculta emotiile copilului, acesta invata la randul lui sa le asculte si sa le inteleaga. In timp, copilul devine un adult care are se cunoaste pe sine insusi si are incredere in propriile reactii si emotii.
Invalidarea emotionala are efecte inverse: copilul invata ca nu este bine sa isi exprime compasiunea si ca tendinta de a ajuta este vazuta ca o slabiciune, ca trebuie sa suporte un mediu care nu ii este pe plac si ca limitele interpersonale sunt de fapt egoism. In timp, adultul crescut astfel ia decizii pornind de la presiunea sociala, nu isi cunoaste sau nu isi accepta interesele autentice sau abilitatile innascute si poate ajunge sa simta ca viata este lipsita de bucurie sau speranta.
Un sentiment de rusine cronica
Cand emotiile copilului sunt ridiculizate si criticate excesiv, apare rusinea toxica, legata de propria persoana. Pe termen lung, rusinea toxica poate duce la probleme emotionale precum anxietatea, depresia, autovatamarea sau dependente de substante.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Experientele pozitive din copilarie. De ce sunt importanteExperientele pe care o persoana le are in copilarie pot fi pozitive sau negative, iar nivelul de stress pe care il traim in aceste momente, difera de la persoana la persoana. Desi pana in prezent specialistii s-au concentrat mai mult asupra experientelor negative, cele pozitive pot avea un impact la fel de puternic.
-
Lipsa granitelor interpersonale in familieIn familiile in care regulile nu sunt clare, iar parintii nu au stabilite limite, apare inevitabil un dezechilibru care va afecta individualitatea fiecarei persoane din interiorul familiei, cat si relatiile dintre membrii acesteia. Lipsa granitelor interpersonale se refera la inexistenta granitelor sau limite si reguli foarte slabe.
-
Cum sa fii un parinte care ii judeca mai putin pe cei din jurDeseori, parintii care tind sa judece sau sa critice frecvent propriii copii sunt extrem de aspri si critici fata de ei insisi. Schimbarea in atitudine poate incepe astfel de la propria persoana.
Adauga tu primul comentariu: