characters characters

Zece lucruri care ii indeparteaza pe adolescenti de parintii lor

Propus de: SuntParinte.ro   |   07 mai 2013    |   39574 vizualizări

Varsta: 15 - 18 ani.

zece lucruri care ii indeparteaza pe adolescenti de parintii lor

Adolescenta este acea perioada din viata copilului de care parintele se teme cel mai tare. Si pe buna dreptate! Schimbarile prin care copilul tau trece sunt majore. Atat pentru el, cat si pentru tine. Copilul tau creste si isi dezvolta personalitatea in ritm alert, iar tu trebuie sa tii pasul cu el, fara a-ti pierde autoritatea si fara a fi perceput ca un inamic.






Cel mai indicat este sa adopti o atitudine care sa il faca pe copilul tau sa vada in tine un prieten. Unui prieten ii va fi mai usor sa ii dezvaluie gandurile, trairile, intentiile. Cu toate acestea este mai usor de spus, decat de facut. Noi ne-am gandit sa iti prezentam o lista  cu cele mai frecvente 10 modalitati prin care parintii reusesc sa ii indeparteze pe adolescenti.

Nu ii asculta
Fie reactioneaza prea repede la ce le spune adolescentul, oferind solutii sau aplicand pedepse, fie nu le permit acestora sa isi exprime dorintele sau asteptarile, punand in practica principiul “Faci cum spun eu!”. In fiecare dintre aceste cazuri, adolescentii se pot simti respinsi si pot ajunge la concluzia ca nu are rost sa incerce sa mai comunice cu parintii lor.

Se concentreaza doar asupra greselilor adolescentilor
Le acorda atentie atunci cand gresesc, le reamintesc greselile din trecut cand au o discutie in contradictoriu in prezent si nu apreciaza alegerile corecte sau eforturile depuse de adolescent pentru a indrepta o greseala. Asemenea atitudini ii pot descuraja, infuria sau intrista pe adolescenti, facandu-i sa renunte sa mai incerce sa isi imbunatateasca rezultatele scolare sau sa ii ajute pe parinti in casa, de exemplu.

Au asteptari prea mari de la ei
Multi parinti sunt de acord, cel putin in teorie, ca adolescentii fac greseli, insa in acelasi timp, de fapt, se asteapta ca adolescentul lor sa se comporte perfect. Il incurajeaza pe copil sa comunice cu ei si sa vina la ei oricand are nevoie de ajutor. Atunci cand adolescentul intra in bucluc si intr-adevar cere ajutorul parintilor, acestia reactioneaza exagerat, intrand in panica sau infuriindu-se pentru ca asteptarile le-au fost inselate. Adolescentii invata astfel ca, desi nimeni nu e perfect, nu pot primi intelegere si sprijin din partea parintilor atunci cand gresesc.

Ofera sfaturi si solutii atunci cand adolescentii nu au nevoie de ele
Uneori, copiii si adolescentii simt doar nevoia sa fie ascultati sau aprobati atunci cand trec printr-o situatie dificila. A oferi sfaturi atunci cand adolescentul nu le cere poate transmite acestuia ca nu crezi ca poate rezolva singur situatia, ca incerci sa il convingi sa actioneze cum vrei tu sau ca vrei sa arati ca tu stii mai bine despre ce e vorba decat el insusi, direct implicat in situatie. Asadar, atunci cand vorbesti cu copilul tau, intreaba-l daca are nevoie de sfaturi. Daca spune nu, incearca sa nu i le oferi. Stim, e dificil. Dar e in interesul lui.

Considera ca adolescentul nu are nevoie de ei
Fie este vorba de “Acum e mare, nu mai are nevoie de noi, trebuie sa se descurce singur.”, fie de “Mi-a aratat clar ca vrea sa fie lasat in pace, ca nu are nevoie de sfaturile sau de ajutorul meu.” Este adevarat ca in unele situatii, in care adolescentul considera ca se poate descurca singur, este bine sa ii dai voie sa procedeze astfel. Insa acest lucru nu inseamna ca nu mai are nevoie deloc de tine, niciodata.

Folosesc sarcasmul in comunicare cu adolescentul
Uneori, din dorinta de a incheia o discutie in contradictoriu mai repede, pentru ca au ramas fara argumente sau pentru ca insusi adolescentul a fost sarcastic, parintii pot folosi sarcasmul si ironia pentru a-si exprima parerea. Pentru a intelege de ce acest lucru ii indeparteaza pe adolescenti, este nevoie doar sa iti amintesti cum te-ai simtit ultima oara cand cineva a fost sarcastic fata de tine si daca ai dorit sa mai vorbesti cu acea persoana apoi.

Minimizeaza problemele cu care se confrunta acestia
De multe ori, pentru a-i incuraja, parintii folosesc replici precum “Lasa, o sa iti treaca, ai sa vezi.” sau “Nu merita sa plangi din cauza asta”. Desi intentiile sunt bune, mesajul care ajunge la adoelscent poate fi acesta “Ce simti tu nu conteaza, pentru ca de fapt nici nu ar trebui sa te simti astfel.” Inainte de orice, copiii, adolescentii si adultii au nevoie sa le fie acceptate emotiile, oricat de “deplasate” pot parea. Pentru adolescenti mai ales, “micile” probleme pot cauza suferinta adevarata, asa ca este bine sa nu incerci sa le minimizezi.

Critica stilul adolescentilor
Machiajul, coafura, hainele si accesoriile alese de adolescenti ii pot infuria pe multi dintre parinti. Cand alegi sa critici infatisarea copilului tau, intreaba-te insa daca intr-adevar merita sa declansezi un conflict pe aceasta tema. Exista si alte probleme mai dificile cu care te-ai putea confrunta, iar stilul adolescentului tau cu siguranta se va “cuminti” in timp.

Nu acorda importanta vietii sociale a copilului
Multi parinti considera ca scoala este singurul lucru care ar trebui sa conteze pentru copil. Adolescentii invata insa o multime de lucruri si din relatiile de prietenie. De asemenea, relatiile sociale sunt o parte importanta a vietii adolescentului tau, asa ca a-i cere ca scoala sa fie singurul lucru caruia sa ii acorde timp si atentie este nerezonabil si va duce doar la conflicte. Este recomandabil sa ii ceri copilului sa pastreze un echilibru intre ele, nu sa renunte la prietenii sai.

Sunt cicalitori
Multi parinti de adolescenti simt ca trebuie sa le repete adolescentilor anumite sfaturi, sa le reaminteasca de mai multe ori anumite riscuri sau sa le tina predici lungi despre diferite subiecte. Mai ales parintii care se ingrijoreaza prea mult simt nevoia sa insiste, sa se asigure ca adolescentii au inteles sau au realizat o anumita sarcina si pot ajunge sa ii indeparteze pe acestia.

Nu le inteleg greutatile pe care le intampina in procesul de invatare
Multi adolescenti se plang ca nu se concentreaza la ore sau nu reusesc sa se apropie de materia respectiva, ca sa nu ne exprimam chiar in termenii lor: "urasc materia asta". Iar unii parinti, uita atunci, ca si eu au fost elevi si in acelasi timp, uita diferenta enorma intre cele doua lumi: lumea adolescentei lor si realitatea de astazi.
 
Este drept ca generatia de astazi are nevoie de o altfel de predare/evaluare, este drept ca au nevoie de altfel de ancore si de stimuli. Cum putem, sa-i ajutam, ca parinti? Doar prin a aduce elemente interesante, inedite in viata lor scolara, de zi cu zi. In a le arata ca se poate invata si altfel. De folos, sunt platformele online si lectiile interactive, care revolutioneaza felul de a se raporta la invatare.  


Acestea sunt cele mai frecvente atitudini prin care parintii ii indeparteaza pe adolescenti. O data constientizate, ele pot fi corectate si se poate lucra constructiv in directia comunicarii cu copilul aflat in aceata etapa de viata. Suntem siguri ca poti gasi energie suficienta de a rezona cu adolescentul din casa. In fond, tu ai facut din el copilul minunat de pana acum. Ce alte atitudini si comportamente crezi ca ii indeparteaza pe adolescenti de parintii lor?
   

Citeste si:

4 intrebari care repara problemele de comunicare cu adolescentul tau!
Cum comunica parintii cu un adolescent introvertit?

Tehnici de negociere cu un adolescent

Comunicarea eficienta cu un adolescent inseamna de 3xL


*Sursa foto: Pixabay.com

Comentează:
10 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Mara Andreescu
    Mara Andreescu    24.08.2018 - 14:56
    Îi poți recomanda mamei tale articole pe această temă și alte surse de informație. Iar tu o poți ajuta pe sora ta pur și simplu fiind alături de ea, având răbdare și propunându-i activități simple, inițial doar în casă, dacă nu vrea să iasă afară încă. Este important pt sora ta să aibă o persoană în care poate avea încredere și care să îi arate afecțiune și iubire. Ai putea încerca să afli ce anume a declanșat depresia surorii tale. Poate fi vorba de o relație sentimentală sau de probleme la școală? Oricare ar fi problema, este important să știe că există întotdeauna soluții, chiar dacă nu le vede neapărat pe moment.
  • Mara Andreescu
    Mara Andreescu    24.08.2018 - 14:55
    @Ana02: este destul de greu să ajuți pe cineva care are depresie, poate mai greu, paradoxal, dacă este membru al familiei tale. Din câte spui, cred că cel mai important este ca mama ta să încerce să înțeleagă mai multe despre depresie la adolescenți și despre stările emoționale în general. Deseori depresia adolescenților este văzută de către cei din jur ca lipsă de respect, "lene" sau refuz de a coopera. Poate ar trebui și mama ta să discute cu un psiholog, care să o ajute să înțeleagă mai bine problema surorii tale.
  • Fără foto
    Ana02    21.08.2018 - 00:29
    Buna seara tuturor. Am o problema. Nu este vorba despre mine. Este vorba despre sora mea si mama mea. Sora mea are o perioada de depresie,nu s.a mai dus la scoala ..a fost la psiholog si cu toate acestea nu se intelege deloc cu mama mea. Amandoua au un caracter foarte dificil,eu nu stiu cum sa le ajut sa se poata intelege. Suntem doar noi 3...si nu mai stiu ce sa fac. Precizez ca sora mea are 17 ani ...si nu stiu ce se intampla cu ea de este asa, nu a fost asa,era inconjurata de prieteni iesea in oras,acum sta toata ziua in camera singura,nu vrea sa vorbeasca nu vrea sa rada sa iasa cu mine,nu mai vrea sa faca nimic... Sper sa ma poata ajuta cineva cu un sfat,as fi foarte recunoscatoare. Va multumesc.
  • Briella Briella
    Briella Briella    20.02.2018 - 09:53
    @Andrei: încearcă să înțelegi și punctul de vedere al părinților tăi și motivele pentru care îți interzic unele lucruri. Poate nu te lasă la prietena ta seara târziu sau când încă nu ți-ai făcut lecțiile. Când îți refuză ceva, întreabă-i care sunt motivele și cum poți obține un răspuns pozitiv de la ei. "Când pot să ies în oraș/ în ce condiții pot să mă văd cu prietena mea?" este o întrebare de la care puteți porni. Dacă te vor vedea dispus să negociezi, este foarte probabil să fie și ei mai flexibili. Stabiliți împreună niște reguli și arată-le că pot avea încredere în tine și va fi mai simplu, atât pentru tine, cât și pentru părinții tăi. În privința învățatului, chiar este important. O să îți dai seama când o să ajungi adult cât de importantă este de fapt educația pentru viitorul tău :).
  • Fără foto
    Andrei    19.02.2018 - 00:03
    Am 16 ani.....si ma simt neglija uneori de parinti...adica nu ma lasa sa ies in oras prea des spune sa ma preocup mai mult de scoala.....dar nu pot sta toata ziua tocand cartea aia.....sau cand e vorba sa ma duc undeva sa ma intalnesc cu prietena mea...sau sa ma duc pana la ea sa o iau spun ca nu am voi....m-am cam saturat de toate piedicile lor...de toate raspunsurile lor cu"nu" sau "nu te duci in colo" "nu ai voie sa faci aia"...urasc parinti care fac asta....care isi tin copii legati de pat si sa invete ca disperatul....am o copilarie si chiar vreau sa mi-o petrec ca un copil normal...sa pot iubi pe cine vreau...si sa nu imi interzica tot...dar nu exista asa ceva la parinti oricat ti-ai dori parinti nu se vor schimba niciodata...
  • Fără foto
    o adolescenta in anonimat    17.08.2017 - 14:18
    M-am saturat sa aud aceleasi replici ale parintilor.Ce eu nu fac,ca trebuie sa...Daca trebuie sa...de ce nu faceti ,de ce nu sunteti alaturi de copiii vostri cand plang.Ma refer la momentele cand din cauza ca I-ati jignit sau se simt groaznic din cauza parintilor sau a prietenilor.Nu va dati seama ca noi suferim chiar mai mult decat adultii.Daca nu manifestam in fata voastra asta nu inseamna ca nu plangem in camera.INSA NOUA NE E GREU.FI-TI PARINTII PE CARE II DORIM,IAR NOI SA FIM CEI PE CARE II VRETI!
    De ce nu intrebati copilul daca e bine emotional?Am ajuns sa ne neglijati sentimentele.Daca urli la copil, il bati sau nu ii esti cel mai bun prieten
    ,nu te numesti parinte.Esti o persoana cu un copil.Atat.Pacat ca nu va dati seama ca va indepartati de adolescenti.
    Din tot ce am explicat,sper ca ati inteles de ce,noi, adolescentii vrem sa trecem de pragul de 18 ani.Suntem puternici in suflete,dar slabi in forta fizica.Este greu,dar vom reusi.
    Credeti-ne.
  • Bernad Floare Barbara
    Bernad Floare Barbara    26.05.2012 - 06:19
    Sa-l privesti pe adolescent ca pe omul de langa tine,nu cu superioritate,cu mina aceea ca tu stii mai bine si el trebuie sa asculte/execute.Controlul excesiv il face sa se destainuie altor persoane ,care de multe ori nu au cele mai bune intentii.Increderea reciproca este un atu pozitiv.Nici lasat frau liber adolescentului nu este o solutie.Depinde mult de tine ca parinte,de modul tau de relationare vizavi de adolescent si , nu in ultimul rand de armonia din familie ,de relatiile existente intre membrii acesteia.Adolescentul are nevoie sa gasesca in familie un mediu destins,siguranta,intelegere,ocrotire,sa aiba responsabilitati pe care sa si le asume si care sa-i dea incredere in fortele proprii.Respectul primit il face mult mai responsabil decat cicaleala.
  • Zaharia Mihaela
    Zaharia Mihaela    14.05.2012 - 11:01
    Spre surprinderea mea am auzit fosti adolescenti care marturiseau ca nu s-au simtit confortabil cand au fost lasati prea liberi fara sa fie intrebati nimic si chiar atunci cand parintii spuneau ca au totala incredere in ei. De exemplu ca atunci cand erau trimisi cu bani la pregatire pentru facultate in alt oras, fara ca parintii sa vorbeasca vreodata cu profesorul respectiv, fara sa verifice ce au facut cu banii, daca au ajuns la ore, etc. Se pare ca nu e buna nici prea multa libertate, dar nici prea multa constangere, deci ca si in multe alte situatii, solutia e ... echilibrul.
  • Utilizator Anonim
    Despina    07.05.2012 - 20:41
    O alta atitudine pe care eu o consider gresita este "controlul excesiv" Orice lucru in exces este daunator. Nu de putine ori am auzit adolescenti spunand " Vreau sa ma mut de acasa, sa stau singur, sa nu ma mai controleze atata ai mei. Ce fac? Unde ma duc? Si tot timpul sa sune telefonul dupa mine." Si intotdeauna mi-am pus intrebarea cine exagereaza copilul sau parintele?
    Despina
  • Utilizator Anonim
    lluminita    07.05.2012 - 18:28
    Adolescenta este o perioada frumoasa dar si plina de schimbari. De aceea, ar trebui sa ne amintim fiecare ce ne placea sau nu in legatura cu ceea ce credeau parintii nostri, sau cei din jur. In primul rand, trebuie sa ma accept eu, cel nou si abia dupa aceea ma gandesc daca corespund sau nu cerintelor impuse... Prietenie, rabdare, acceptarea schimbarii, dragoste neconditionata...toate acestea si multe altele ne ajuta sa trecem peste aceasta noua etapa de viata.Nu e usor nici pentru ei, nici pentru noi...
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Sfaturi pentru parinti cu copii adolescenti
    Sfaturi pentru parintii de adolescenti
    23 octombrie 2019   

    Relatia dintre parinte si copil se bazeaza pe o multime de decizii luate in fiecare zi atat de parinte, cat si de copil. Greselile sunt inevitabile, insa atunci cand se repeta sau sunt foarte numeroase, pot duce la erodarea increderii si apropierii emotionale dintre parinte si copil.

  • Cum cresti un copil diferit fata de tine
    Cum cresti un copil diferit fata de tine
    21 august 2019   

    Uneori copiii sunt foarte diferiti fata de parintii lor. Au comportamente sau obiceiuri care sunt de neinteles pentru parinti si care ii fac sa se intrebe „Cu cine seamana copilul meu?!”.

  • Greseli de comunicare care pot aparea in relatia mama-fiica
    Greseli de comunicare care pot aparea in relatia mama-fiica
    09 august 2019   

    Relatia mama-fiica este una delicata si speciala si trece de-a lungul timpului printr-o multime de incercari

Mai multe