characters characters

Depersonalizarea si derealizarea la copii

Cand copilul spune „Ma simt de parca lumea din jur e un film sau un vis.”

Propus de: SuntParinte.ro   |   23 august 2022    |   399 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

depersonalizarea si derealizarea
Ai avut vreodata senzatia ca nu mai esti conectat cu adevarat la lumea din jur, simtindu-te dezorientat, confuz si speriat? Aceste senzatii pot duce la teama ca ne pierdem mintile si controlul asupra realitatii si pot fi dificil de descris sau de impartasit cu cei din jur. Se numesc insa depersonalizare si derealizare, apar mai frecvent decat crezi si, uneori, apar din copilarie sau adolescenta, in special asociate cu anxietatea.

Citeste si:


Trauma complexa din copilarie - ce inseamna si ce efecte are


Patru tipuri de reactii la situatiile traumatizante


Depersonalizarea si derealizarea


Traumele in copilarie sau tulburarile de anxietate pot da nastere la simptome bizare, greu de explicat sau de inteles de catre copii: depersonalizarea si derealizarea. Senzatia de depersonalizare si de derealizare pot fi dificil de descrisa in cuvinte de catre copii, dar au in comun ideea de irealitate si deconectare – propria persoana nu pare reala („Ma simt ca si cum nu as fi real.” sau „Ma simt detasat de mine insumi.”) sau lumea din jur nu pare reala sau conectata cu propria persoana („Ma simt ca si cum tot ce se intampla in jur este un vis/ un film/ departe de mine”).


Pierderea conexiunii cu lumea din jur sau cu propria persoana poate fi extrem de infricosatoare pentru copii, dar si pentru adultii care trec prin aceste stari. Este important de tinut minte insa ca aceste stari nu inseamna ca persoana care le traieste are probleme psihice grave – ele au o cauza de cele mai multe ori legata de trauma sau anxietate.

Cum se manifesta depersonalizarea

Pentru ca poate fi dificil de explicata de catre copii, iata cateva feluri in care se manifesta sau este descrisa de acestia:

  • Ma simt de parca nu sunt real.
  • Ma simt de parca totul se intampla ca intr-un vis/intr-un film.
  • Ma simt detasat de propriul corp – ca si cum il pot vedea din exterior.
  • Simt ca nu am control asupra propriilor actiuni sau asupra propriului corp.

Uneori, depersonalizarea este insotita de senzatii fizice, precum amorteala sau furnicaturi.

Derealizarea se poate manifesta ca:

  • Senzatia de a privi lumea din jur ca prin ceață sau printr-un perete de sticla.
  • Sentimentul ca lumea din jur este brusc straina, necunoscuta sau dificil de inteles.
  • Perceptii vizuale distorsionate – lucrurile din jur par ca si cum ar fi un desen animat, pot parea mai mici sau distorsionate decat sunt in realitate.

Cauze ale depersonalizarii si derealizarii

Desi cauzele si mecanismul prin care acestea apar nu sunt in totalitate intelese, tulburarile de anxietate si traumele sunt principalele probleme cu care sunt asociate depersonalizarea si derealizarea. Acest lucru inseamna ca un copil cu tendinte anxioase poate trece prin momente de depersonalizare si derealizare, care la randul lor ii vor trezi teama si anxietatea. 

Cum pot fi depasite momentele de depersonalizare


Pentru copiii care trec prin astfel de momente, este important sa stie cum se numesc aceste experiente si ca sunt destul de frecvente si in randul altor oameni. In plus, le va fi mai usor sa il identifice si sa il gestioneze.

Depersonalizarea presupune pierderea contactului cu propria persoana, asadar poate fi de ajutor sa isi concentreze atentia asupra propriului corp:

  • poate sa se spele pe fata cu apa
  • sa faca dus sau baie
  • sa isi maseze sau sa ii fie masat corpul
  • sa aiba o activitate care ii implica simtul tactil: joaca senzoriala, cu plastilina etc.
  • poate incerca exercitii de respiratie care sa il ajute sa se calmeze

Daca esti langa el, vorbeste cu copilul tau despre lucruri care il pot ancora in prezent si in realitate – despre planurile pentru ziua respectiva sau pentru saptamana viitoare.

Ajuta-l sa gestioneze senzatia de anxietate, explicandu-i faptul ca depersonalizarea este rezultatul anxietatii.

Cu cat copilul ramane mai cuprins de anxietate sau mai coplesit de senzatia de depersonalizare, cu atat aceasta devine mai intensa si dureaza mai mult. Il poti ajuta sa isi distraga atentia cu o activitate care ii face placer.

Cum pot fi depasite momentele de derealizare

Exercitiile de ancorare in prezent si in mediul din jur pot diminua senzatia de derealizare. Iata cateva exemple:

  • Spune-i copilului tau sa isi orienteze atentia in jurul lui si sa numeasca, de exemplu, 10 obiecte din camera.
  • Roaga-l sa asculte si sa numeasca 5 sunete diferite pe care le poate auzi.
  • Recomanda-i sa isi mentina privirea in miscare – de exemplu, sa caute 3 obiecte albastre, 5 obiecte rosii etc.

Exercitiile de respiratie pot fi de asemenea utile, precum si actiunile care il conecteaza pe copil cu propriul corp si senzatii fizice.


Cand aceste experiente devin coplesitoare si dureaza mult timp, pot afecta performanta copilului la scoala si comportamentul lui in situatiile sociale. De aceea, informarea corecta asupra lor poate face diferenta dintre esec si succes scolar si social.


Daca ai trait astfel de experiente sau daca copilul tau ti-a povestit ceva similar, este benefic sa intelegi cat mai bine ce se intampla si, daca problema persista, sa ceri ajutorul unui psiholog sau terapeut. 


*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe