Stilul de atasament evitant
Se stie ca modul in care parintii interactioneaza cu copiii lor in primele luni de viata ale acestora determina in mare, tipul de atasament care se va forma intre ei. Relatia de atasament dintre parinte si copil poate fi caracterizata de siguranta si incredere, de anxietate, dezorganizare sau evitare, iar aceasta caracteristica ii influenteaza intreaga viata a copilului.
Atunci cand parintii sunt foarte sensibili la nevoile copilului, se dezvolta un atasament de tip securizant, cu numeroase beneficii pentru copil. Copiii crescuti cu un stil de atasament sigur vor reusi sa isi regleze mult mai bine propriile emotii, se vor simti mai increzatori in a explora mediul din jur si vor fi mai empatici, spre deosebire de copiii cu un atasament lipsit de siguranta.
Citeste si:
Teoria atasamentului – tipurile de relatie dintre parinte si copil
De ce relatia cu copilul tau depinde de relatia cu parintii tai
Stilul de atasament evitant - cum se formeaza
Cand parintii sunt distanti sau prea intruzivi, cand il resping pe copil sau nu ii inteleg nevoile, se formeaza un stil de atasament nesigur: evitant, dezorganizat sau ambivalent. Aceste stiluri de atasament se caracterizeaza prin mecanisme de aparare impotriva stresului emotional, frustrarii si durerii cauzate de o relatie nesatisfacatoare cu parintele.
Stilul de atasament evitant este un stil nesigur de atasament, care apare atunci cand parintii sunt in mare parte a timpului indisponibili pentru copil, mai ales din punct de vedere emotional. Pot sa descurajeze plansul sau emotiile copilului, incurajandu-i o independenta prematura. Copiii cu un stil de atasament evitant invata de la varste mici sa nu isi exprime emotiile, sa nu ceara ajutorul parintelui si sa se bazeze doar pe ei insisi cand vine vorba de propriile nevoi.
Stilul de atasament evitant – cum il recunosti
Copilul cu un stil evitant de atasament:
- Refuza ajutorul celor din jur sau nu il cere atunci cand are nevoie.
- Cand se afla intr-o situatie noua sau necunoscuta, in loc sa se orienteze catre parinte, se concentreaza mai mult asupra jucariilor si a mediului.
- Nu isi manifesta emotiile si sentimentele fata de parinte si respinge deseori contactul fizic cu parintele.
- Se abtine sa planga, chiar si in momentele in care simte nevoia sa faca asta.
- Este independent si invata sa se descurce singur de la varste mici.
Stilul de atasament evitant – consecinte pe termen lung
La maturitate, persoanele cu acest stil de atasament pot evita sa isi formeze relatii romantice pentru a evita respingerea sau esecul. De asemenea, pot ajunge sa isi concentreze atentia doar asupra propriilor nevoi, neglijand preferintele si nevoile altor persoane apropiate. In situatiile stresante sau conflictuale, persoanele cu acest stil de atasament tind sa devina distanti sau retrasi. Acest stil de atasament creste si riscul tendintelor narcisiste, care pot ingreuna mult relatiile sociale si echilibrul emotional al adultului.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
Multe din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copilului
Comunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: