characters characters

Patru emotii asociate cu invatarea

Propus de: SuntParinte.ro   |   15 iulie 2021    |   574 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

emotii asociate cu invatarea
Multi copii intampina probleme in invatare nu pentru ca nu au abilitatile cognitive necesare pentru a intelege, ci pentru ca nu isi pot gestiona eficient emotiile care apar in timpul invatarii. Confuzia, insatisfactia sau frustrarea sunt emotii normale cand vine vorba de invatare, aparand in urma efortului de a integra informatii noi cu cele deja stiute. Cu cat ii ajutam pe copii sa accepte aceste emotii, cu atat mai usor le va fi sa fie perseverenti in invatare.

Citeste si:

Cum ii invatam pe copii despre rolurile emotiilor

Cum influenteaza emotiile rezultatele scolare ale copilului tau


Patru emotii care apar in invatare


Exista o multime de emotii care insotesc procesul de invatare, insa patru dintre ele apar in aproape toate domeniile si contextele de cunoastere.


Surpriza.
Aceasta este o emotie simpla care ne concentreaza mintea si corpul, in general, catre identificarea unei posibile surse de pericol. Daca exista o diferenta mare intre ceea ce ne asteptam si ce s-a intamplat, apare surpriza. Deseori, surpriza este primul pas in invatare – descoperim un fenomen neasteptat, care ne trezeste interesul sau pe care este important sa il intelegem pentru a ramane in siguranta. Mai ales la varste mici, copiii traiesc deseori aceasta emotie cand exploreaza lumea din jur, iar rolul ei este sa ii orienteze catre aspectele importante pe care au nevoie sa le invete si sa le trezeasca interesul pentru invatare. De aceea, experimentele stiintifice sau jocurile educationale, bazate pe elementul surprizei, sunt modalitati eficiente de invatare.


Interesul sau motivatia pentru cunoastere.
Deseori, surpriza este primul pas catre interesul pentru cunoastere. Aceasta emotie este mai stabila si poate avea o durata mai mare decat surpriza, avand rolul de a sustine procesul invatarii, Rolul interesului e de a-i implica pe oameni in activitati noi, sa incerce lucruri noi, ciudate sau nefamiliare.

Stabilitatea si intensitatea motivatiei pentru cunoastere depinde de doi factori: noutatea si evaluarea potentialului de coping. Acesta din urma se refera la evaluarea propriilor abilitati de a gestiona sau intelege situatia noua cu care ne confruntam. Cand ne evaluam propriile abilitati ca fiind ridicate, ne simtim capabili sa invatam lucrurile noi cu care ne confruntam. Cand ne evaluam propriile abilitati ca fiind insuficiente, interesul pentru invatare scade. De aceea, copiii nu sunt motivati sa invete materii care li se par dificile sau la care au lacune in invatare – incercarea de a invata pare inutila si lispita de sanse de succes. Prin urmare, este important ca sarcinile de invatare propuse copiilor sa fie adecvate abilitatilor pe care acestia le au. Iar cand copilul tau iti spune „Nu imi place matematica.” sau „Nu ma intereseaza limba franceza.”, intreaba-te daca nu cumva are nevoie de sprijin suplimentar in invatarea acestor materii.


Confuzia. Aceasta emotie apare cand cineva invata ceva ce este nefamiliar/necunoscut si in acelasi timp, dificil de inteles. Confuzia vine cu evaluarea unei situatii ca fiind noua, complexa si necunoscuta, dar si greu de inteles. In mod normal, un nivel ridicat de confuzie duce la frustrare si la tendinta de a renunta la invatare.

Experimentele arata insa ca un anumit nivel de confuzie poate fi insa benefic pentru invatare, pentru ca ii motiveaza pe copii sa se gandeasca la o problema si sa se implice activ in invatare, spre deosebire de invatarea clasica, in care copiii asculta pasiv explicatiile unui profesor. O conditie importanta in acest context este ca elevii sa aiba un nivel relativ ridicat de intelegere a informatiilor prezentate, astfel incat confuzia sa nu produca frustrare sau descurajare.

Confuzia poate creste motivatia pentru invatare, atunci cand copiii au la dispozitie resurse si ajutor suplimentar pentru a gasi raspunsurile la intrebari si nelamuriri. Este esential ca parintii si cadrele didactice sa explice faptul ca in procesul de invatare, confuzia este o etapa normala si chiar benefica, fiind un semn ca informatiile „se reasaza” in spatiul mintal.

Fascinatia sau uimirea este cea mai profunda si cea mai rara emotie asociata cu invatarea. Apare ca urmare a intelegerii sau descoperirii unui fenomen cu implicatii vaste si profunde, care duce la modificarea convingerilor noastre despre lume, despre noi insine si despre viata. Este o emotie asociata cu transformari spirituale si experiente unice.

In invatare, fascinatia poate fi un element important in cresterea motivatiei pentru invatare. De exemplu, imaginile din spatiu trezesc deseori fascinatia si uimirea, dar si interesul pentru intelegerea astronomiei si fizicii.

Deschiderea fata de noi experiente este asociata cu trairea mai frecventa a acestei emotii.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe