characters characters

„Nu pot sa-mi controlez copilul!” Nici nu trebuie. Iata de ce

Propus de: SuntParinte.ro   |   19 februarie 2020    |   721 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

nu pot sa imi controlez copilul
Cat de mult control e necesar pentru a creste un copil? Auzim frecvent in jurul nostru, parinti frustrati pentru ca nu reusesc sa isi stapaneasca sau controleze copilul: „Nu vrea sa...”, „Nu stiu ce sa ii mai fac!”, „Nu ma inteleg cu el!” sau „Refuza sa...”. Toate replicile de acest fel exprima exasperarea, deseori furia si teama parintilor legata de comportamentele copiilor. La baza acestor temeri sta o realitate pe care putini parinti o accepta cu adevarat: oricat de mult am obliga copiii sa faca alegeri bune, pe termen lung acest lucru nu ii va ajuta cu adevarat.;

Citeste si:

Cum poti fi un lider bland pentru copilul tau

Cum cresti un copil fericit? Controleaza-l mai putin


Echilibrul dintre control si libertate in relatia parinte-copil este una dintre cele mai dificile lectii pe care le invatam cand devenim parinti, pe masura ce copilul creste. De ce nu ar trebui sa pui accentul pe control in relatia cu copilul tau?

Cand parintele incearca sa controleze comportamentul copilului, apropierea emotionala fata de acesta are de suferit.

Cat de apropiat te simti de cineva care incearca doar sa te convinga sa actionezi intr-un anumit fel (eventual altul decat cel in care vrei tu sa actionezi)? Te simti ascultat, inteles sau apreciat? Simti ca poti avea incredere in persoana respectiva? Cel mai probabil, raspunsul la aceste intrebari este nu. La fel se intampla si copilului tau. Cand scopul principal al parintelui este sa dirijeze comportamentul copilului, emotiile, gandurile si preferintele acestuia trec pe locul secundar. Acest lucru deterioreaza in timp relatia, ducand la distantare si conflicte repetate.

Cand parintele incearca sa controleze comportamentul copilului, copilul nu se va simti incurajat sa fie sincer.

Pe masura ce cresc, copiii descopera ca parintii au resurse limitate de a-i controla si verifica. De aici pana la omisiuni, minciuni si secrete daunatoare nu mai este decat un pas. Copiii invata de la varste mici sa ascunda fata de parinti adevaruri pe care acestia nu le-ar putea accepta, iar acest lucru poate avea efecte daunatoare pe termen lung pentru copil.

Cand controlam excesiv comportamentul copilului, acesta nu va mai sti ce isi doreste, de ce si cum poate sa isi atinga scopurile.

Chiar si in cazurile in care copiii se supun controlului din partea parintilor, urmarile nu sunt placute. Copilaria si adolescenta ar trebui sa fie perioade in care copilul exploreaza lumea si isi exploreaza aptitudinile, isi formeaza abilitati aliniate cu interesele sale si invata sa ia decizii. Greselile, esecurile sau alegerile mai putin fericite fac parte din procesul de crestere si il ajuta sa devina un adult curajos si implinit. Controlul excesiv al parintilor fura copiilor ocazia de a trece prin toate aceste experiente, lasandu-l la maturitate cu un nivel de confuzie specific varstei copilariei.

Cu ce inlocuim controlul in relatia parinte-copil?

Multi parinti tind sa controleze excesiv copiii deoarece pornesc in relatia cu acestia de la frica, nu de la incredere. Daca te surprinzi frecvent gandindu-te ca rolul tau ca parinte este sa il aperi pe copil de greseli sau esecuri, inseamna ca iti bazezi deciziile pe frica. Analizeaza sursele acestei frici, incearca sa iti dai seama cat de mult sunt ele bazate pe realitate, orienteaza-ti atentia catre calitatile pozitive ale copilului tau si aminteste-ti sa ai incredere in capacitatea de crestere a copilului tau.

Orienteaza-te catre relatia emotionala cu copilul tau. Bucura-te de prezenta lui, cunoaste-l si observa-l pe masura ce se schimba, arata-i ca il apreciezi si il accepti asa cum este. Cu cat relatia voastra emotionala este mai puternica, cu atat nevoia ta de control va scadea, pentru ca atentia ta va fi orientata catre ce este mai important (apropierea dintre voi), iar copilul va fi mai dispus sa colaboreze.

Acest lucru nu inseamna ca nu vei avea reguli sau limite. Ambele sunt benefice si necesare pentru copilul tau, dar rolul acestora este sa il ajute pe copil sa invete in timp sa isi controleze singur comportamentul. Cu alte cuvinte, limitele interpersonale il invata pe copil care sunt comportamentele pe care alte persoane nu le tolereaza, iar in timp, copilul va renunta la aceste comportamente, daca limitele sunt formulate in mod consecvent („Nu pot sa te las sa ma tragi de par.”). Regulile ii ajuta pe copii sa inteleaga urmarile mai putin placute ale unor comportamente (de exemplu, o regula utila este sa strangem jucariile dupa ce terminam joaca, pentru ca altfel riscam sa le pierdem sau sa se strice daca nu sunt tinute in conditii optime). Regulile nu ar trebui niciodata sa se refere la nevoi personale de baza (de exemplu, cata mancare consuma copilul), la alegeri care tin de interesele naturale ale copilului (de exemplu, alegerea cursurilor extrascolare) sau la iubirea dintre parinte-copil (de exemplu, pedepsirea copilului prin retragerea afectiunii fata de el).

*Sursa foto: Freepik.com

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe