“Lectura este o forma de fericire” Interviu cu Oana Boca (Stanescu)
Esti o mamica iubitoare de literatura. Poti sa-mi spui, in cateva randuri, de ce crezi ca literatura este importanta in dezvoltarea copiilor?
Ma bucur mult ca discutam despre importanta lecturii in dezvoltarea COPIILOR, si nu despre strategii-de-promovare-a-lecturii-in-general. Si asta pentru ca eu cred ca educatia pentru lectura se poate face doar atat timp cat oamenii mai pot fi educati, anume in primii ani de viata, pana spre perioada liceului, cam acestia consider eu ca sunt „cei sapte ani de-acasa buni” pentru a forma cititori.
In perioada gradinitei si la varsta scolara, lectura are un rol esential in cultivarea limbajului, prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat, povestile stimuleaza dorinta de cunoastere, imaginatia si creativitatea copilului si tot povestile sunt unul dintre principalele mijloace de exprimare in plan afectiv.
Citind, copiii isi dezvolta limbajul si gandirea. Citindu-le, ne consolidam relatia cu cei mici, prin intermediul unei activitati care nu ne ofera doar minunata experienta fizica a statului alaturi, ci ne livreaza si trairi afective comune.
Pentru ca toate acestea sa se intample cu succes, insa, e nevoie ca parintii sa aleaga cele mai potrivite carti pentru copiii lor. Sa stie ca, de exemplu, nu exista Povestea Scufita Rosie, ci ca exista pe piata zeci de variante ale povestii, una mai proasta ca alta. E nevoie asadar de putina rabdare in achizitia unei carti, e nevoie de documentare, e bine sa stim ce carti se potrivesc fiecarei varste. Cateodata, scoala s-ar putea sa nu fie cel mai bun partener in acest proiect: nu-mi mai amintesc lecturile mele de vacanta, dar le stiu pe cele ale fratelui meu, de acum 3 ani, cand era in clasa a VIII-a, si stiu sigur ca nu aveau legatura cu universul unui copil de 14 ani din anul 2011. Parintii trebuie sa accepte faptul ca lecturile copilariei lor nu se suprapun peste lecturile obligatorii ale copiilor lor, ca vremurile se schimba si ca, daca vrem ca cei mici sa aiba „moneda de schimb” in situatiile de socializare, copiii nostri trebuie sa bifeze atat clasicii, cat si lecturile vremurilor.
O sa inchei cu un citat din Jorge Luis Borges, care mie imi place foarte mult: „Lectura e o forma de fericire, dar nu poti obliga pe nimeni sa fie fericit”.
Calatorie in timp. Care a fost cea mai mare perioada in care nu ai reusit sa citesti o carte? Dar cea mai mare perioada in care nu ai citit povesti copiilor tai?
Nu stiu sa depistez in timp o asemenea perioada. Eu citesc tot timpul. Desigur, uneori nu citesc atat cat mi-as dori: cu un inceput de aventura profesionala pe cont propriu, cu doi copii mici si cu toata avalansa de treburi casnice care se revarsa zilnic asupra mea, e foarte greu sa gasesc timp pentru lectura. Dar imi fac. Pur si simplu, odata cu listele de cumparaturi saptamanale, imi fac si liste cu cartile pe care imi propun sa le citesc, planuri pe care le respect in 99% dintre cazuri, indiferent de cate urgente ar aparea.
La fel, si copiilor le citesc tot timpul. Iar daca nu am timp pentru citit, apelez la un audiobook: Casa Radio are niste audiobook-uri minunate!
Ce crezi ca e important in “a fi mama”?
Daca e posibil, sa planuiesti si sa te ingrijesti sa porti titulatura asta alaturi de tatal copiilor. Pentru mine, parteneriatul cu sotul meu e vital, nu as sti ce sa fac fara el.
Fara a intra in catalogari extreme de genul mama “buna”, “rea”, “o mama aproape de copilul ei ar trebui sa...” Completeaza tu, te rog, propozitia.
Sa fie alaturi de copilul ei tot timpul, sa il ajute, dar sa nu inceapa sa ii traiască viata: am vazut, pe strada, mame care se cearta cu colegii propriului plod, in loc sa incerce sa isi ajute copilul sa se cunoască si sa se aseze frumos in plan social.
Ce te inspira? Si cum reusesti sa-l inspiri pe copiii tai? Sau cum te inspira copiii tai?Copiii mei ma inspira. Doua dintre momentele esentiale din viata mea profesionala se datoreaza lui Marc si Sarei-Iudit. In 2009, cind fiul meu avea un an, am inceput sa simt ca o iau razna din cauza rutinei scutece-mancare diversificata-vigantol. Am realizat atunci ca voi putea fi in continuare o mama buna doar daca imi voi oferi un moment de respiro, o bucurie in plan profesional. Alaturi de Marc, cu el in brate, mai exact, am pus la punct una dintre cele mai frumoase campanii de lectura ale mele, proiect care mi-a adus un premiu la cea mai importantă competitie autohtona dedicata oamenilor de PR – primul și, din pacate, inca singurul premiu obtinut de un om de comunicare din industria publishingului de carte autohtona la PR Award. In 2011, cand Sara-Iudit a implinit un an, am decis sa renut la jobul meu sigur, venirea ei m-a inspirit sa-mi deschid propria agentie de comunicare, stiind ca vreau sa fiu arhitecta propriului orar de lucru.
Copiii mei, sanatosi si fericiti, ma inspira, dandu-mi energie si facandu-ma sa realizez ca sunt un om curajos si responsabil. Iar eu incerc sa-I inspir fara sa apelez la niste strategii anume, ci comportandu-ma ca un om responsabil, incercand sa fiu un bun model pentru ei – iata, de exemplu, de cand sunt mama nu mai traversez aiurea pe rosu sau pe unde ma hotarasc eu ca trebuie traversata o strada aglomerata.
Cum impaci rolul de mama cu cel de “om activ profesional”?
Ca in Miorita, printr-un complot intre Oana-mama si Oana-om-activ-profesional, cea sacrificata fiind oana-femeia. Pur si simplu, femeia din mine asista de 6 ani, neputiincioasa, la nesfarsitele negocieri pe care le fac „mama” si „profesionista” si, din cand in cand, isi jura timid ca va veni si vremea ei. Sper sa tina si oglinda pasul cu acea revenire.
Descrie pe scurt o experienta (stiu ca e greu de ales) in care ai spus: “Doamne, ce frumos e sa fii parinte”...
Eu nu am exclamat niciodata „Doamne, ce frumos e sa fii parinte!”, in astfel de situatii eu plang direct. Și fac asta des, pentru ca sunt un om dependent de viata de familie. Am crescut fara mama si cu un tata care a trebuit sa se imparta multi ani intre o fiică trista si prea alintata si noua lui familie, cu doi copii mici. Desi, din exterior, pot risca sa par un om ambitios in plan profesional, cele mai multe ambitii sau, de fapt, dorinte le am in plan personal. Iar astrele au fost generoase cu mine: mi-au planuit familia perfecta, am doi copii frumosi, bifez pana si cliseul „baiatul e mai mare ca fata”!
Fara familie, traiectoria mea profesionala ar fi fost alta, mai seaca, mai putin ambitioasa, mai putin echilibrata.
Dar una in care ti-ai dat seama ca e si foarte complex acest rol?
Atunci cand am realizat ca baiatul meu are probleme de socializare la gradinita, iar eu nu pot schimba asta peste noapte, sa-l fac sa fie fericit si popular fix de a doua zi dimineata.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: