Influenta stilurilor parentale
"Toate idealurile lumii nu valoreaza cat lacrimile de pe obrazul unui copil pedepsit pe nedrept."(Dostoievski )
Te-ai intrebat adesea de ce este atat de greu sa te intelegi in ziua de azi cu un adolescent sau de ce auzi tot mai multi parinti exclamand: "Nu stiu cum sa-i mai vorbesc, nu ma mai inteleg deloc cu el."
Este perioada cea mai tumultoasa din viata unui om. Paleta de probleme specifice varstei este mult mai mare decat a unui adult si nicio materie scolara nu-i explica cum sa se imbrace, ce muzica sa asculte, cum sa se faca placut, iubit; de aceea scoala nu poate prezenta o alternativa viabila la tentatiile socialului. Interventia neadecvata la intrebarile sale din partea parintilor/profesorilor nu fac decat sa-l indeparteze pe acesta de adult si sa-si gaseasca raspunsuri in compania celor de varsta lui.
Ti-ai pus vreodata intrebarea: ce fel de parinte sunt? Daca sunt prea autoritar, prea directiv sau poate chiar prea protector?
Stii ca din dorinta de a nu-ti pierde controlul asupra lui poti fi vazut ca un parinte radical, dur, dominator? Cu acest stil parental risti sa formezi un copil prea supus, fara opinie, lipsit de incredere sau cazand in extrema cealalta un copil arogant ce impune reguli proprii, ce dirijeaza (asa cum la randul lui a fost dirijat).
Nici sa fii un bun "amic" al copilului tau nu este intotdeauna cel mai bine. Din frica de a nu fi considerat ,"depasit" si "demodat" unii parinti prefera un stil parental lejer, adolescentin, mai putin autoritar. Riscurile sunt acum crescute de a avea un copil nerespectuos, fara restrictii si fara reguli. Acest stil poate forma si un copil prea amabil ce pune pe primul plan dorintele celorlalti, ignorand prioritatile si bazandu-se pe relatii superficiale.
Citeste articolul in continuare: Parintii prea exigenti si parintii prea permisivi
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Feluri in care parinti isi submineaza reciproc autoritateaChiar si in cele mai fericite cupluri, uneori pot sa apara divergente atunci cand apar copiii si mai ales, luptele pentru putere si autoritate.
-
Cand temerile parintilor devin temerile copiilorIn rolul nostru de parinti, este foarte usor sa credem ca propriul copil are probleme, frici sau dificultati asemanatoare cu cele pe care noi insine le-am avut cand eram copii sau pe care inca le avem.
-
Cum ii invatam pe copii arta conversatieiExista cel putin patru abilitati de care au nevoie copiii pentru a avea conversatii reusite cu cei din jur.
Comentează:
-
lyly
22.07.2009 - 20:10
am fata dar cred ca problemele sunt aceleasi indiferent de e fata sau baiat cred ca am tendinta de a trece de la un parinte protector la unul exagerat dar reusesc impreuna cu copilul sa ne "revenim" imediat conteaza foarte mult relatia si comunicare dintre parinte si copil eu zis ca suntem ok acum sa spun ca fata mea va implini pe 24 august 15 ani o virta destul de dificila si daca mai esti si un parinte "depasit"e ffffffff grav ma trecut si testul cu prietenul su iesirile cu "gasca" totusi e ascultatoare doresc mult succes si dsanatate tuturor parintilor
-
Gina Gheorghiu
21.07.2009 - 19:20
Toate precizarile sunt juste, corecte,raportate exact la relationarea parinte - adolescent. Cunosc si eu f. bine toate aceste chestiuni ,teoretic ....Intrebarea care staruie in mintea mea este de ce nu pot aplica cu copilul meu ceea ce cunosc atat de bine? Sunt o mama f. protectoare, am argumente de ce fac asta...ceea ce este interesant, acum imi dau seama, cat de puternic este baiatul meu.Incearca sa -mi demonstreze ca se poate descurca f. bine in situatii deosebite,insista sa-i acord independenta, demonstrandu-mi ca e capabil sa se descurce onorabil in puncte vitale ( examene,prieteni, familie)si eu? tot cu sfaturi si grija sunt mereu.
Vezi toate comentariilecu respect lyly