Granitele interpersonale in familie
Care sunt semnele si efectele absentei lor in familie
Relatiile foarte apropiate dintre membrii unei familii sunt semn al unei bune functionari a acesteia. Insa iubirea si apropierea in familie (ca in orice alta relatie) nu inseamna absenta granitelor interpersonale. Pentru multi dintre noi, notiunea de granite interpersonale poate parea exagerata, inutila sau superficiala. Este insa esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor si pentru o viata echilibrata a parintilor.
Citeste si:
De ce le este greu parintilor sa puna limite in relatia cu copiii
Limitele in relatia parinte-copil – de ce sunt benefice
Cum recunoastem lipsa granitelor interpersonale in familie
Semnele unei familii in care se incalca granitele interpersonale:
- parintele se asteapta ca propriul copil sa urmeze credintele si valorile pe care el le stabileste
- parintele se asteapta sa poata controla gandurile si emotiile copilului („Nu trebuie sa gandesti asa.”/„Nu ai de ce sa fii trist!”)
- copilul este descurajat sa isi urmeze propriile vise
- stima de sine a parintelui depinde de realizarile copilului
- parintii cred ca ofera copilului tot sprijinul de care are nevoie astfel incat acesta nu are nevoie sa „iasa” din familie pentru a forma relatii sociale
- parintele trebuie sa stie tot ce se intampla in viata copilului
- copilului i se acorda rol de confident si parintele se asteapta sa primeasca sprijin emotional de la copil (consolare, incurajare sau solutii pentru problemele cu care se confrunta parintele)
- copilului ii sunt impartasite informatii care ar trebui sa ramana personale pentru parinte
- parintele ofera recompense copilului numai atunci cand demonstreaza absenta granitelor interpersonale
Lipsa granitelor interpersonale in familie - consecinte
Consecintele absentei granitelor interpersonale in familie sunt multe, iar cel mai afectat este de obicei, copilul, dar el nu este singurul care sufera in aceasta situatie. Adultii au la randul lor nevoie de granite interpersonale astfel incat propriile lor nevoi emotionale si propriile lor prioritati sa fie respectate.
Limitele creeaza spatiul necesar fiecarui membru din familie pentru a fi independent. Fara limite, rolurile si asteptarile se amesteca in doua posibile moduri:
- Parintii se bazeaza prea mult pe copii
- Copiilor nu li se permite sa isi manifeste individualitatea si nu isi dezvolta o identitate personala
Cum recunosti un copil care creste intr-o familie fara granite interpersonale:
- se simte responsabil pentru rezolvarea problemelor altor membri ai familiei
- nu stie cum sa refuze cererile altor persoane, chiar daca nu are resursele necesare (timp sau energie) pentru a le ajuta
- se simte vinovat daca simte ca are nevoie de spatiu sau intimitate
- nu stie ce vrea sau ce ii place si, in acelasi timp, nu exploreaza optiuni pentru a descoperi aceste preferinte personale
- are o stima de sine scazuta
- cand trebuie sa ia o decizie, se gandeste mai intai la ce ar vrea parintii lui de la el, nu ce isi doreste el insusi
Mai exact, atunci cand nu exista granitele interpersonale in familie, apar vinovatia excesiva (de exemplu, cand simtim nevoia de spatiu personal sau vrem sa refuzam rugamintea unui alt membru al familiei), sentimentul de constrangere, confuzia cu privire la propriile nevoi, contagiunea emotionala (de exemplu, cand copilul este furios, si parintele devine furios) sau starile emotionale imposibil de gestionat.
In schimb, prezenta granitelor interpersonale in familie incurajeaza sentimentul de libertate si responsabilitate personala a fiecarui membru al familiei, autonomia acestora, sentimentul de putere personala (credinta in propria capacitate de a lua decizii si de a actiona pentru scopurile dorite), independenta emotionala (nu suntem coplesiti de emotiile dificile celorlalti membri ai familiei, chiar daca acestea ne afecteaza), respectful autentic pentru nevoile celorlalti, dar si pentru nevoile personale.
De aceea, lipsa granitelor interpersonale impiedica procesul de individualizare in cresterea copilului. Copilul are dificultati in a se separa treptat de parinti, din punct de vedere fizic, emotional si intelectual. Pe termen lung, acest lucru inseamna nu doar ca ii va fi greu sa devina responsabil pentru el insusi, dar si ca va evita oportunitatile de crestere si evolutie, ca va avea dificultati in relatiile interpersonale si ca, in general, ii va fi greu sa isi cunoasca propriul potential si sa il puna in valoare.
Este important de mentionat ca lipsa granitelor interpersonale nu este o alegere voluntara a parintilor. Felul in care interactionam in familie ca parinti depinde foarte mult de felul in care am interactionat cu propriii parinti cand eram copii. Fara a reflecta la lucrurile pe care vrem sa le schimbam in propria familie si fara a ne analiza propriile reactii emotionale este dificil sa constientizam lipsa granitelor interpersonale sau incercarile involuntare de a-l manipula emotional pe copil.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Criza de identitate dupa nasterea copiluluiNasterea primului copil aduce o bucurie intensa, entuziasm si iubire, dar si schimbari majore in viata de zi cu zi a parintilor, schimbari care deseori se traduc printr-o experienta de criza a identitatii acestora.
-
Parintii egocentrici si efectele acestora asupra copiilorEgocentrismul la parinti inseamna o preocupare excesiva de sine, care inseamna ca nevoile copiilor nu sunt observate sau implinite.
-
4 obstacole in calea bucuriei de a fi parinteCum ne-am imaginat ca vom fi parinti e total diferit fata de cum suntem ca parinti pentru ca in viata reala, apar o multime de neprevazute la care inainte nu ne-am fi gandit.
Adauga tu primul comentariu: