characters characters

Copilul cu rol de confident

Copilul tau nu ar trebui sa fie confidentul tau

Propus de: SuntParinte.ro   |   07 aprilie 2017    |   932 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

copilul cu rol de confident
Felul in care parintii vorbesc copilului despre problemele cu care se confrunta poate fi benefic pentru cel mic sau, dimpotriva, poate avea efecte negative asupra echilibrului sau emotional.


Nu este nevoie sa ii protejam pe copii de toate problemele cu care ne confruntam ca adulti si nici nu este recomandabil. Copiii au nevoie sa vada cum pot fi rezolvate problemele, cum poate fi gestionat stresul, cum sa ceara ajutor atunci cand au nevoie si cum sa isi pastreze calmul si optimismul in fata dificultatilor. In masura in care parintii reusesc sa ofere copiilor modele de astfel de comportamente, discutiile despre aceste subiecte pot fi utile pentru copii.

Cand insa parintele ofera copilului rolul de confident, impartasind cu acesta toate grijile, temerile si gandurile, copilul se poate simti coplesit si, in mod natural, nepregatit sa isi ajute parintele.

Parintii risca sa iti transforme copiii in confidenti atunci cand:

  • Relatia cu partenerul s-a deteriorat, iar sprijinul pe care ar trebui sa il ofere partenerul de viata este acum asteptat din partea copilului
  • Celelalte aspecte ale vietii parintelui au fost sacrificate in favoarea cresterii si ingrijirii copilului (parintele a renuntat la serviciu, hobby-uri si alte preocupari pentru a se dedica ingrijirii copilului)
  • Parintele are un nivel ridicat de imaturitate emotionala si un nivel scazut de abilitati de rezolvare a problemelor
  • Parintele a crescut indeplinind acest rol de confident si sprijin pentru propriii parinti.
  • Parintele nu intelege care este capacitatea emotionala a copiilor la diverse varste sau isi vede copilul ca pe o extensie a propriei persoane, neintelegand ca acesta are nevoi diferite fata de ale sale.

Ce inseamna transformarea copilului in confidentul parintelui

 „Copiii nu ar trebui sa serveasca nevoilor intime ale unui parinte si nici sa fie pusi in postura de a tine secrete”, sustine Lisa M. Hooper, cercetator.

Ce inseamna mai exact acest lucru:

  • Copiii nu ar trebui sa afle detalii personale despre relatia de cuplu a parintilor, mai ales despre nemultumirile parintilor. Mai ales in situatiile de divort, parintii sunt tentati sa vorbeasca copilului despre dezamagirile si conflictele care au afectat viata de cuplu.
  • Copiii nu ar trebui sa devina principala sursa de sprijin sau sfaturi pentru parinte. Este recomandabil ca parintii sa caute sfaturi din partea altor persoane adulte, care pot sa faca fata grijilor si anxietatii acestora. Pentru copii, parintii sunt principala sursa de sprijin si siguranta. Cand copiii vad in mod constant ca parintii sunt cei care au nevoie de indrumari si incurajare din partea lor, vor pierde siguranta si increderea in capacitatea parintilor de a-i proteja.  
  • Copiii nu ar trebui sa aiba rolul de a media conflicte, de a facilita comunicarea intre parinti sau de a interveni in vreun fel in relatia de cuplu a parintilor, la cererea unuia dintre acestia. Desigur ca un copil poate observa interactiunile dintre parinti, poate pune intrebari desprerelatia de cuplu si de iubire dintre parinti (aceasta curiozitate este naturala) si este bine sa primeasca raspunsuri potrivite varstei sale. Insa, de exemplu, a cere unui copil sa intervina pe langa celalalt parinte pentru a facilita impacarea, inseamna a cere unui copil sa isi depaseasca rolul de copil.

In psihologie, asumarea de catre copil a rolului de parinte poarta numele de „parentificare” (adaptat din termenul in engleza „parentification”). Studiile arata ca acest fenomen poate avea efecte negative asupra dezvoltarii copilului. Pe termen lung acesti copii au de suferit si risca sa dezvolte simptome depresive, de anxietate, tulburari alimentare si chiar abuz de substante in adolescenta sau maturitate.

Desi copiii care  primesc rolul de parinte par sa aiba si avantaje (dezvolta un nivel ridicat de etica, rezilienta si autoeficacitate), in timp sunt sanse mari sa apara simptome de anxietate, munca in exces si un nivel ridicat de stres. De asemenea copiii care sunt crescuti astfel pot avea la maturitate dificultati in propriile relatii de cuplu sau in relatia cu propriii copii.

Este recomandabil ca pe masura ce copilul creste, parintii sa ii explice problemele cu care se confrunta astfel incat sa le inteleaga fara a fi coplesit de teama in legatura cu ele. De aceea, este recomandat ca parintii sa nu comunice despre problemele cu care se confrunta atunci cand se simt coplesiti de emotii, ci doar dupa ce s-au linistit sau atunci cand simt ca isi pot mentine emotiile sub control, oferind astfel copilului un model de gestionare a emotiilor.

*Sursa foto: Pexels.com, autor: Dominique Feldwick-Davis

Citeste si:


Copilul cu rol de parinte


Ce ii invatam pe copii despre a fi adult

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe