characters characters

Copilul cu rol de parinte

Propus de: SuntParinte.ro   |   05 iulie 2016    |   1014 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

copilul cu rol de parinteAi intalnit vreodata un copil care te-a impresionat prin seriozitatea si responsabilitatea lui? Despre care parintii lui spun ca isi asuma responsabilitati care pe alti copii i-ar depasi? Sau care spune el insusi ca are un rol important in familie (de exemplu, ca isi ajuta parintii sa se impace dupa o cearta)?

Copilul cu rol de parinte este un fenomen tot mai des intalnit, iar cauzele acestuia, sustin specialistii, sunt:

  • normele culturale si rolurile de gen asumate
  • stilul de atasament
  • parintii narcisisti
  • conflictele parentale/divortul parintilor sau prezenta unui singur parinte in familie
  • bolile cronice/dizabilitati ale parintilor sau celorlalti membri ai familiei
  • abuzul de substante al parintilor.

Copilul cu rol de parinte este un copil care isi asuma responsabilitati pentru parinti, pentru restul familiei si cei apropiati. Apare un schimb de roluri intre copil si parinte, situatie in care nevoile copilului sunt sacrificate pentru a se indeplini nevoile parintelui.

Cand copilului i se da rolul de parinte, poate indeplini doua roluri:

- instrumental atunci cand copilul realizeaza activitati si intreprinde actiuni pentru a-si sprijini familia:face cumparaturile, plateste taxele, mentine curatenia in toata casa, are grija de parinti si de fratii mai mici etc.

- expresiv- atunci cand copilul cauta sa satisfaca nevoile socio-emotionale ale membrilor familiei:are rol de a-si proteja familia, este confidentul celorlalti, este companion, mediaza conflictele, ofera sprijin, confort, iubire. In asemenea situatii, copilul poate ajunge sa asculte si sa afle lucruri prea dificile pentru varsta lui sau care ii trezesc teama, ingrijorarea si sentimentul de nesiguranta.

Copiii in general doresc sa isi multumeasca parintii, insa un copil cu rol de adult isi va lua responsabilitatile in serios. Uneori se va simti chiar onorat fiindca este tratat ca un adult si pentru ca i se ofera responsabilitati. Totusi, va ajunge sa sufere fiindca in timp, nevoile sale emotionale vor fi neglijate.

Fenomenul de copil cu rol de parinte uneori poate fi adaptativ, insa alteori poate fi distructiv. Este benefic atunci cand este temporar: copilul isi asuma responsabilitati de adult atunci cand unul din parinti se imbolnaveste sau lipseste de acasa, de exemplu. In acest interval, copilul isi va asuma rolul de adult incercand sa suplineasca lipsa parintelui.

Poate fi distructiv atunci cand responsabilitatile copilului sunt prea multe, vin in detrimentul dezvoltarii sale, afecteaza relatiile dintre membrii familiei si aduce consecinte negative celorlalte domenii din viata copilului. Copilul cu rol de parinte poate ajunge sa simta ca este datoria lui sa implineasca nevoile parintilor, neglijandu-si constant propriile nevoi si dorinte. In plus, copilul cu rol de parinte poate ajunge sa se simta foarte singur, neavand un parinte la care sa apeleze pentru a primi sprijin si ingrijire.

Copilul cu rol de parinte are urmatoarele comportamente:

  • acorda mult timp ingrijirii celorlalti
  • este foarte comformist
  • este atent la propriul comportamente astfel incat sa nu ii deranjeze pe ceilalti
  • se simte responsabil pentru binele si fericirea celorlalti
  • nu acorda atentie propriilor nevoi
  • se grabeste sa mentina pacea si calmul in familie si sa ii consoleze pe ceilalti

Pe termen lung, copilul cu rol de parinte poate dezvolta o serie de probleme atunci cand ajunge adult:

Furie intensa. Acesti copii pot deveni adulti foarte furiosi cu o relatie intre doi poli cu parintii lor: iubire-ura (trecerea de la cele doua tipuri de emotii se face foarte repede). De asemenea, acesti copii vor deveni adulti care nu vor putea explica de ce anume se simt furiosi pe cei din jur, in special fata de cei apropiati. Pot dezvolta furie exploziva sau furie pasiva, in special atunci cand un alt adult va avea asteptari de la el, similar cu asteptarile pe care parintii le-au avut, cand era copil.

Probleme de atasament. Copilul cu rol de adult va deveni un om mare, cu dificultati de a stabili conexiuni cu alte persoane, fie ca e vorba de prieteni, partener de viata sau propriii copii. Ii vor lipsi instrumentele necesare pentru a se atasa si va avea dificultati si pe plan intim.

Cum poti evita sa ii dai copilului tau rolul de parinte?

  • Acorda atentie situatiilor in care este cel mai probabil sa se intample acest lucru: divortul sau decesul unuia dintre parinti, aparitia unui frate mai mic, schimbarea programului parintilor etc.
  • Cere ajutorul altor adulti atunci cand nu poti sa faci fata responsabilitatilor de parinte.
  • Fa diferenta intre a da sarcini casnice potrivite varstei copilului si a-i da rolul de parinte. Sarcinile casnice pe care le dam copiilor au rolul de a-i responsabiliza, de a-i invata sa contribuie la binele intregii familii, dar nu le ocupa tot timpul sau energia si nici nu ii fac sa se simta lipsiti de sprijin sau siguranta.

Chiar daca poti crede ca este datoria copilului tau sa isi asume diverse responsabilitati, este important sa nu uiti ca si tu, ca parinte, ai datoria sa ii oferi copilului sprijinul emotional de care are nevoie si libertatea de a se bucura de copilarie, pentru a se dezvolta armonios.


*Sursa foto: stockimages, FreeDigitalPhotos.net

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe