Factorii care declanseaza furia in relatia parinte-copil
Oricat de calmi, generosi si buni suntem in general, in relatia cu copilul, vor exista, inevitabil, momente in care ne vom pierde rabdarea si ne vom enerva. Deseori, aceasta furie este excesiva: apare in situatii in care nu este necesara sau justificata, nu rezolva problema cu care ne confruntam si are ca efect conflictul sau distanta emotionala dintre noi si copil. Daca ai trait asemenea experiente, inseamna ca este bine sa afli mai multe despre factorii declansatori ai furiei.
Citeste si:
Gestionarea furiei – ce este bine sa faci si ce este bine sa eviti
Ce este bine sa stii despre tipatul la copii
Factorii care declanseaza furia parintilor
Furia este de multe ori o emotie secundara: apare ca urmare a unei alte emotii si ne da energia pentru a repara sau schimba situatia care a trezit acea emotie. Specialistii vorbesc despre asa numitii triggeri (termen imprumutat din limba engleza), acei stimuli care au efect imediat si intens asupra emotiilor noastre. De exemplu, atunci cand simti ca o persoana nu te respecta, te poti enerva si poti actiona astfel incat sa obtii o reactie mai potrivita din partea acesteia. Acelasi lucru se intampla si in relatia cu copilul tau. De fiecare data cand simti furie excesiva fata de comportamentele acestuia, inseamna ca alte emotii stau la baza furiei tale.
Iata o lista de factori declansatori ai furiei in relatia parinte-copil, care te poate ajuta sa intelegi si sa gestionezi mai bine aceasta emotie.
Cand te enervezi excesiv si imediat pe copilul tau, probabil:
- te simti nerespectat
- simti ca nu ai control asupra situatiei
- ai o nevoie pe care nu o constientizezi (foame, oboseala, sete etc.)
- iei personal comportamentul copilului tau
- actiunile copilului te fac sa iti pui la indoiala competentele tale de parinte
- erai deja enervat, obosit sau iritat
- actiunile lui te-au speriat sau ti-au trezit amintiri dificile din propria copilarie
- te asteptai sa stie sa actioneze altfel
- te simti coplesit de cerintele copilului tau
Constientizand care sunt emotiile si gandurile care stau la baza furiei fata de copil, vei evita ca in situatiile asemanatoare viitoare sa reactionezi la fel.
De ce este important sa identifici emotiile care dau nastere furiei?
Doar astfel poti trece de la reactie la raspuns in relatia cu copilul tau si astfel, indirect, poti evita conflictele, agresivitatea si distantarea emotionala. Multe probleme apar in relatia parinte-copil pentru ca parintii se lasa condusi de emotii in comunicarea cu cei mici: „Daca ma simt furios, inseamna ca a gresit cu ceva copilul meu si merita corectat/pedepsit.”. Insa emotiile nu sunt intotdeauna cele mai de incredere surse de informatie, pentru ca multe dintre ele apar ca urmare a felului in care interpretam situatia actuala („E in mod intentionat obraznic!”) sau sunt trezite de experiente trecute pe care nu le putem constientiza cu usurinta (de exemplu, putem prelua involuntar atitudinea propriilor nostri parinti fata de noi in copilarie).
Astfel ii oferi copilului tau un model de urmat cand vine vorba de inteligenta emotionala si comunicare. Copiii invata prin imitare, asadar daca te observa atunci cand iti observi si iti intelegi mai bine propriile emotii, vor tinde sa faca acelasi lucru si ei.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cresterea post-traumatica sau urmarile pozitive ale unei situatii dificileUneori, situatiile traumatice sunt urmate de transformari pozitive personale: adoptarea unor noi principii de viata, schimbari benefice ale imaginii de sine si, in general, adoptarea unei perspective mai echilibrate asupra vietii.
-
Cum putem face fata relatiilor de familie dificileIn general, in toate familiile exista ruda aceea careia poti sa ii spui orice, ruda care te poate ajuta financiar in caz de nevoie, dar si ruda care pare sa te judece si sa te critice in permanenta sau care te indeparteaza din diverse motive.
-
Nevoile emotionale ale parintilorParintii sunt responsabili de sanatatea si starea de bine a celor mici, iar cand parintii nu sunt bine, nu vor avea energia necesara pentru a oferi sprijin copiilor. De ce ne este insa dificil sa acceptam cu adevarat aceasta idee si tindem sa ne neglijam propriile nevoi chiar si atunci cand nu este necesar?
Adauga tu primul comentariu: