De ce nu este bine sa subminezi deciziile parentale ale partenerului de viata
Se intampla frecvent si de cele mai multe ori, in mod involuntar: unul dintre parinti joaca rolul „politistului bun” si celalalt, rolul „politistului rau”. Exista mai multe motive pentru care fiecare parinte cade in capcana acestor roluri aflate in opozitie: trasaturile de personalitate ale fiecarui parinte, valorile morale ale acestora, perceptia pe care o au despre stilul de parenting al partenerului de viata si propria copilarie – felul in care la randul lor au fost crescuti de catre parinti. Efectele acestei dinamici din familie sunt insa daunatoare, atat pentru relatia dintre parinti, cat si pentru copil.
Citeste si:
Cand parintii au stiluri parentale diferite
Cum reactionezi cand partenerul de cuplu iti critica stilul de parenting
Subminarea autoritatii partenerului poate sa aiba loc in mod verbal, cand parintele nu este de acord cu cele spuse de partener sau la nivel tacit, cand nu ia nicio atitudine. Acestea sunt cazurile in care au loc certuri intre unul din parinti si copil, iar al doilea parinte este pasiv, desi se asteapta de la el o reactie sau „un ajutor”.
Ce se intampla cu copilul cand unul din parinti submineaza autoritatea celuilalt?
Parintele care disciplineaza se va simti neinteles de partener si nerespectat. Copilul in acest caz, va crede ca unul din parinti si-a pierdut controlul, iar celalalt se afla de partea sa. In acest mod incep sa apara certurile intre parteneri. In plus, in situatii de acest gen, copilul dezvolta o caricatura interna a fiecaruia din parinti:
- Cel ce disciplineaza este nerabdator, centrat doar pe sine, rau sau haotic
- Cel ce invalideaza disciplinarea este iubitor, rabdator, grijuliu
Niciuna dintre aceste imagini pe care copilul si le formeaza despre parinti nu este realista sau benefica si poate afecta in mod semnificativ relatia copilului cu fiecare dintre parinti.
Cum poti evita aceasta situatie?
Constientizeaza faptul ca si partenerul tau de viata este la fel de convins ca tine ca are dreptate.
Incearca sa vezi lucrurile din perspectiva celuilalt. De cele mai multe ori, parintii cu stiluri diferite de parenting isi doresc aceleasi lucruri pentru copii, dar aleg cai diferite prin care pot obtine aceste lucruri.
Cum se simte si cum gandeste parintele care submineaza deciziile celuilalt parinte?
- ingrijorat in legatura cu echilibrul emotional al copilului si/sau al partenerului
- revoltat de deciziile si alegerile parentale ale partenerului de cuplu
- respins si neinteles de catre partener
- descurajat si lipsit de speranta pentru viitor, atunci cand conflictele legate de stilul de parenting se prelungesc
Cum se simte parintele a carui autoritate este subminata?
- Nerespectat de partener si de copil
- Neajutorat si lipsit de sprijin din partea partenerului
- Prins intr-o relatie in care nu exista cooperare si colaborare
- Incarcat de emotii negative fata de partener
- Iritat, frustrat si neinteles
Asculta ingrijorarile si temerile partenerului tau de viata. Parintii cu un stil de disciplina mai strict se tem ca vor creste copii lipsiti de autocontrol, de valori morale si principii, iar parintii cu un stil de disciplina mai relaxat se tem ca prea multa autoritate afecteaza relatia lor cu copiii, ii traumatizeaza emotional si le inhiba creativitatea si autenticitatea. Ambele tipuri de ingrijorari sunt valide si la fel de importante. Cand fiecare parinte se simte inteles de partener, sansele de a gasi un compromis si o cale mai eficienta de disciplina cresc in mod considerabil.
Faceti o lista cu obiectivele pe care le doriti pentru copilul vostru. Selectati in mod realist aceste obiective, in functie de personalitatea si temperamentul copilului vostru - este foarte putin probabil (si chiar ingrijorator) ca un copil sa asculte mereu ce ii cereti, sa dea dovada de constiinciozitate si autocontrol tot timpul sau sa se transforme dintr-un copil energic intr-un copil linistit.
Faceti o lista cu lucrurile pe care le considerati inacceptabile in disciplina copilului. Pedepsele fizice (chiar si „o simpla palma la fund”), violenta verbala sau izolarea copilului atunci cand este furios sau trist sunt exemple de masuri de disciplina pe care le puteti exclude din familia voastra. Pentru ca strategia sa functioneze, este important ca fiecare partener sa fie de acord cu lista de masuri inacceptabile ale celuilalt parinte.
Gasiti impreuna alte metode pe care le puteti pune in practica in diferite situatii. Iata cateva exemple care va pot ajuta:
- discutati impreuna inainte de a decide daca ii dati voie copilului sa faca un anumit lucru
- decideti cum veti gestiona momentele in care copilul isi exprima furia sau frustrarea
- stabiliti un semnal prin care comunicati ca este nevoie sa luati o pauza si sa discutati separat o decizie legata de copil
Pentru a elimina subminarea celuilalt parinte din familie este nevoie ca ambii parinti sa poata aprecia grija si valorile celuilalt parinte, sa isi doreasca sa gaseasca o cale noua de actiune si sa renunte la nevoia de a avea dreptate cu orice pret. In cele mai multe situatii problematice, exista mai multe solutii posibile, nu doar una singura.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: