Comparatiile intre copii. De ce nu sunt benefice
“Comparatia este hotul bucuriei.” Mark Twain
Toti parintii isi doresc sa aiba copii fericiti, dar isi doresc si sa ii ajute sa isi puna in valoare potentialul si sa ii motiveze sa fie constiinciosi si perseverenti. In sine, aceste dorinte sunt, bineinteles, benefice. Problemele incep sa apara atunci cand parintii sunt nemultumiti de copil (de comportamentul acestuia sau de efortul depus in invatare, de exemplu) si cad in capcana comparatiei copilului cu alti copii.
Citeste si:
Cand copilul creste in critica, invata sa condamne
Competitia intre parinti: “Copilul meu e mai bun!”
Comparatiile intre copii. De ce nu sunt benefice
Nevoia umana de a face comparatii este extrem de puternica. Se spune ca 10% din gandurile noastre zilnice includ o oarecare forma de comparare a propriei persoane cu cei din jur.
Intr-o familie, comparatiile se impart in cateva categorii:
- comparatii intre soti
- comparatii intre copii
- comparatii cu alti parinti
Comparatiile intre copii apar intre frati, cand exista mai multi in aceeasi familie, intre si propriul copil si alti copii din afara familiei.
Parintii isi compara copilul in mod direct, cand spun “De ce nu esti si tu cuminte/ curajos etc. precum...?” sau indirect, cand reproseaza copilului un comportament si ii atrag atentia ca alti copii dau dovada de acesta: “Trebuie sa fii mai sociabil. Copiii familiei Popescu sunt foarte politicosi, ai observat?”.
Orice cuvinte ar folosi, comparatiile facute de parinti vor exprima intotdeauna o singura emotie fundamentala: nemultumirea fata de propriul copil. Iar cei mici risca sa interiorizeze aceasta nemultumire si sa o perpetueze: “Daca mama/tata crede ca nu sunt suficient de bun, inseamna ca nu sunt.”
Iata cateva consecinte ale compararii copilului tau cu alti copii:
Apar invidia si gelozia intre frati.
Este usor de inteles de ce comparatiile intre frati esueaza de cele mai multe ori sa ii motiveze pe copii si au ca rezultat conflictele frecvente intre ei, rivalitatea si reprosurile.
Este afectata imaginea si stima de sine a copilului.
Copilul isi formeaza imaginea de sine din relatia cu parintii si adultii importanti din viata lui. Parintii sunt cei care vor reflecta, constient sau nu, calitatile si trasaturile copilului, prin atitudinea fata de el si prin observatiile facute. Un parinte care stie sa observe aptitudinile si calitatile copilului il ajuta sa isi formeze o imagine de sine sanatoasa.
Copilul isi formeaza un stil de gandire pesimist.
Cand I se repeta frecvent ca nu este la fel de bun ca alti copii, copilul va incepe sa creada acest lucru si va deveni usor descurajat. Astfel, se formeaza tendinta de a evita provocarile sau de a renunta usor in fata obstacolelor, tendinte specifice stilului de gandire pesimist.
Apare neglijarea emotionala
Comparand frecvent copilul cu alti copii, nu acordam atentie nevoilor sale emotionale, ci ne exprimam propriile frustrari sau temeri.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand parintii favorizeaza unul dintre copiiSe pare ca ordinea la nastere a copiilor, temperamentul acestora sau genul pot sa joace un rol in preferintele manifestate de parinti.
-
Copilul invizibilSindromul „copilului invizibil” sau al „copilului de sticla” se foloseste pentru a descrie pozitia si statutul unui copil care traieste intr-o familie in care un frate sau o sora sufera de o anumita conditie medicala sau are cerinte speciale.
-
Sapte idei care te pot ajuta sa il intelegi mai bine pe copilCopiii, asemenea adultilor se bazeaza pe o serie de convingeri personale pe care si le formeaza inca de la cele mai mici varste. Cunoscandu-le iti va fi mai usor sa il intelegi pe copil.
Adauga tu primul comentariu: