O data cu bucuria de a deveni parinti, apar si emotii si ingrijorari care pot deveni coplesitoare: frica de a nu ne pierde copilul, comparatiile dintre cum anume se dezvolta copilul nostru si alti copii, cum ne comportam in comparatie cu alti parinti.
Se pare ca varsta de 2-3 ani ridica cele mai multe ingrijorari indiferent de sexul copilului. Apar temeri in special privind intarzierile in dezvoltare: a inceput sa silabiseasca sau nu? Spune deja cuvinte? Merge singur la toaleta? Mananca suficient? Merge deja singur fata a se mai sprijini de ceva? etc.
Temerile parintilor legate de copil
“Copilul meu e altfel decat ceilalti copii. Copilul meu nu e normal.”. Asemenea temeri pot fi formulate astfel:
- “Ma tem ca fiul sau fiica mea nu se dezvolta normal.”
- “Ma tem ca poate suferi de o boala.”
- “Ma tem ca va fi respins de ceilalti copii si nu isi va putea face prieteni.”
“Copilul meu nu e cuminte”. Mai ales o data cu inceperea gradinitei, apar ingrijorarile legate de faptul ca cel mic poate imita comportamentele nepotrivite ale colegilor, de refuzul de a asculta cadrul didactic, indisciplina, agresivitate, iar mai tarziu, comportamente de risc (fumat, alcool, droguri). Parintii care se tem de aceste lucruri pot spune:
- “Mi-e teama ca se va obisnui sa fie obraznic si nu va mai invata.”
- “Ma tem ca isi va face prieteni care il vor influenta negativ.”
- “Ma tem ca se va apuca de droguri.”
“Copilul meu va suferi/ Copilul meu nu este in siguranta.”: posibilitatea ca cel mic sa devina victima violentelor colegilor sau a accidentelor, riscul de a fi abuzat fizic sau emotional, riscul de a repeta greselile parintilor sau de a cadea victima pericolelor de tot felul etc. Cand te ingrijoreaza aceste subiecte, iti spui, cel mai probabil, ca:
- “Nu cred ca este in siguranta atunci cand iese in oras.”,
- “Ma tem ca va face aceleasi greseli ca mine cand eram de varsta lui.”
Citeste in continuare: Temerile parintilor legate de propria persoana
*Sursa foto: Flickr.com
Temerile parintilor legate de propria persoana
“Nu sunt un parinte suficient de bun”. Aceasta categorie poate cuprinde o multime de temeri: “Ii ofer suficient timp copilului?”, “Ii arat suficienta afectiune?”, “Am ales hainele potrivite pentru vremea de afara?” sau “Pot sa ii ofer cea mai buna educatie?” si multe altele. Cere sfaturi aunci cand te afli intr-un impas, vorbeste despre ingrijorarile tale cu partenerul de viata, rudele apropiate sau prietenii. Si aminteste-ti ca majoritatea copiilor sunt surprinzatori de puternici, iar greselile pe care le poti face nu vor avea efecte devastatoare pe termen lung, atata timp cat copilul este in siguranta si stie ca este iubit.
“Ma tem ca mi se va intampla ceva si nu voi putea fi alaturi de copilul meu pana cand va fi adult independent”. Desi irationala si poate nu la fel de mult discutata ca cea dinainte, aceasta temere apare mai ales la proaspetii parinti, care isi doresc foarte mult sa il protejeze pe micutul total dependent de ei. In timp, aceasta temere se estompeaza in mod natural.
Temerile parintilor sunt normale, mai ales pentru cei care devin parinti pentru prima oara. De asemenea, temerile ne pot ajuta sa ne mobilizam sa cautam cele mai bune solutii pentru cresterea copiilor, sa ne informam si sa ne corectam “strategiile” adoptate. Niciun parinte nu este perfect, dar tu poti fi cel mai bun parinte pentru copilul tau:). Tu ce temere ai adauga pe lista noastra?
*Sursa foto:https://www.flickr.com/photos/swambo/14960393541/
Cum se formeaza in copilarie teama excesiva fata de lume si viata
Patru frici frecvente in randul copiilor
De ce nu este bine sa cedezi in fata fricilor copilului
Adauga tu primul comentariu: