characters characters

Ce spun parintii copiilor

Comunicarea parinte - copil
Propus de: Totul despre Mame   |   03 aprilie 2013    |   1939 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Devenim parinti cu gandul ca ne vom iubi copilul si ii vom arata acest lucru oferindu-i atentie si afectiune. Spunandu-i des ca il iubim, pentru ca am fi vrut ca si parintii nostri sa ne spuna acest lucru. Aratandu-i ca suntem mandri de el, pentru ca am fi vrut sa primim acelasi lucru si de la parintii nostri. Cu alte cuvinte, suntem hotarati sa ii aratam in fiecare zi cat de frumos, inteligent si special este si cat de norocosi suntem ca il avem.

Dar dupa vreo trei-patru ani de cand suntem parinti, ne dam seama ca la finalul unei zile, putem numara vreo douazeci de „Nu va (mai) bateti!”, vreo treizeci de „Potoleste-te!” , vreo cincizeci de „Nu mai tipati!” si vreo doua sute de mii de „Nu face asta!” adresate copilului.

Si „Te iubesc, copilul meu, esti cel mai minunat copil din lume pentru ca esti al meu”?! Desigur, le spun asta baietilor mei din cand in cand, de obicei seara, inainte de culcare cand, dupa paharul cald de lapte, suntem cu totii suficienti de calm pentru asta. Azi insa este momentul de sinceritate, asa ca voi povesti despre cele mai frecvente replici pe care le spun copiilor. O asemena lista poate ma va ajuta sa NU le mai repet; in plus, daca aud cat de serioasa si matura am devenit, poate o sa reusesc sa le inlocuiesc cu ceva mai jucaus.

"Nu mai tipati!"

Cu variantele "Nu mai tipati, va rog!", "Nu mai tipati la mine!" sau chiar "Nu mai tipati unul la altul!". Evident,  le spun asta tipand la randul meu, crescand astfel vacarmul general. La noi in casa se tipa. Baietii mei cred, din motive pe care nu le inteleg, ca orice distractie e mai distractiva daca ii adauga niste decibeli si ca nicio cearta nu este cearta cu adevarat daca nu are un fundal sonor impresionant. Asadar, se tipa si de bucurie, si de suparare – uneori in acelasi timp. Iar pentru a opri nebunia, singura solutie inteligenta pe care am gasit-o este sa tip si eu, la randul meu „Nuuuu maaaaaai tiiiiipati!!!”

"Potoleste-te!"

Spun atat de des replica asta, incat copiii au inceput sa si-o spuna si ei intre ei. Alte variante sunt "Ajunge!" sau" Gaaataaa!".  Apelez la ea cu mai mult sau mai degraba mai putin succes in diverse situatii: cand vor sa se urce pe masa din bucatarie, cand se joaca cu intrerupatoarele stingandu-le si aprinzandu-le frenetic, cand vor sa implice cainele intr-o lupta cu sabiile, cand lovesc farfuriile cu lingurile, cand fac toate lucrurile care ii fac sa fie niste copii normali. Iar eu, fiind o mama normala, trebuie sa ii fac sa se opreasca.

"Auuuuuu!"

Din pacate, spun asta mai des decat mi-as dori. Oare sunt singura mama in aceasta situatie? De cativa ani, sunt victima violentei domestice: sunt lovita cu jucarii, desenata cu carioca, trasa de par, muscata. Degetele mele au fost prinse in sertare, carlige si usi care mi s-au trantit in nas. Ca sa nu mai zic de gresia udata de copiii mei pe care am alunecat cu gratie. Alteori, sunt manjita cu voma sau caca, dar macar asta nu doare.

"Ai facut caca?"

Una dintre marile surprize pe care le-a adus maternitatea pentru mine este necesitatea de a rosti aceste cuvinte in fiecare zi, de mai multe ori. Este si mai suprinzator daca ma gandesc ca intr-o perioada buna, apuc sa le spun copiilor mei „Te iubesc”  doar o singura data pe zi.
Cu siguranta, fiecare parinte poate face un inventar de acest fel, al replicilor pe care le spune prea des copilului. Voi ce replici (prea) frecvente folositi in relatia cu copiii vostri? Si ce ati vrea sa le spuneti mai des?

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul         *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe