Cand prescolarul isi face rau singur
„Intr-o zi, i-am spus baietelului meu de 3 ani ca nu mai putem iesi la joaca si a inceput sa se dea cu capul de perete. Mi-e teama ca se va rani mai grav daca va continua asa.” sau „De cate ori se enerveaza pentru ca nu poate face ceva singura, fetita mea se loveste cu pumnii in cap. Ce trebuie sa fac sa o opresc?” sunt povesti ale parintilor care au fost surprinsi de acest comportament al copiilor prescolari. Desi nu apare la majoritatea copiilor, acest comportament este destul de frecvent.
Care sunt motivele pentru care prescolarii se ranesc voluntar?
- pentru a recastiga controlul asupra unei situatii
- pentru a atrage si mentine atentia si afectiunea parintilor
- pentru a-si exprima emotiile negative precum frustrarea, furia sau tristetea.
Cele mai comune rani provocate sunt: muscaturi, zgarieturi, datul cu capul de un perete, lovirea capului cu palmele, piscaturi sau smulsul parului.
La varste mai mari, cand copilul isi face singur rau, poate fi un inceput de tulburari emotionale precum anxietate, depresie sau intarzieri in dezvoltare. In astfel de situatii e necesar ajutorul unui specialist.
Sarah Feuerbacher, clinician si specialist in consilierea familiala sustine ca cei mici nu isi inteleg deseori propria durere: „Un prescolar nu are abilitatea de a intelege tristetea extrema, confuzia sau furia, dar inteleg durerea gen bu-bu si stiu de asemenea ca rana se va vindeca si bu-bu va trece. Prin auto-ranire, copilul traieste durerea si vindecarea corpului pe care o vede si o simte, spre deosebire de durerea emotionala pe care doar o traieste”.
Ce poti face ca parinte cand prescolarul tau isi face rau singur?
- Incearca sa ramai calm atunci cand copilul tau are acest comportament.
- Daca micutul se raneste pentru a obtine de la tine ceva ce deja ai refuzat, opreste-l din actiune (il poti tine cu blandete de maini) si ajuta-l sa se calmeze, imbratisandu-l si vorbindu-i bland si calm.
- Ii poti spune care sunt emotiile pe care crezi ca le simte, chiar daca cel mic inca nu vorbeste asa bine sau crezi ca nu va intelege. Este important pentru el sa auda exprimata prin cuvinte starea prin care trece. „Esti suparat pentru ca nu ti-am cumparat jucaria pe care o voiai. Si eu as fi vrut sa ti-o cumparam, dar nu se poate azi.”
- Spune-i ca nu este bine sa se loveasca.
- Asigura-l pe copil ca il iubesti si ca ii esti aproape.
Recomandari generale, pentru a evita ca autoranirea sa apara sau sa se repete:
- Invata-l despre compasiune: fata de ceilalti si fata de el insusi.
- Abordeaza greselile sau esecurile copilului cu rabdare si blandete. Prescolarii inca invata sa faca o multime de lucruri si ei nu reuseasc din prima incercare.
- Vorbeste-i despre cat de important este sa avem grija de corpul nostru si sa fim sanatosi.
- Explica-i pe intelesul lui de ce nu ii permiti sa faca anumite lucruri.
- Incurajeaza-l atunci cand intampina dificultati: „E destul de greu pentru un copil de varsta ta sa faca asta, dar vei reusi in timp, nu-ti face griji. ”
- Invata-l sa isi exprime emotiile dificile: „E frustrant sa incerci de mai multe ori sa te incalti singur, stiu.” sau „Te-ai enervat pentru ca tati nu te-a lasat sa te joci cu furculita.”
De multe ori, acest comportament dispare de la sine, copilul descoperind alte modalitati prin care sa isi exprime emotiile. Daca simti insa ca nu mai gasesti nicio solutie pentru aceasta problema, nu ezita sa apelezi la ajutorului unui psiholog.
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/donnieray/14347684212
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Adauga tu primul comentariu: