Cand parintii isi implinesc propriile visuri prin copiii lor
Majoritatea parintilor isi incurajeaza copiii sa participe la activitati care ii pasioneaza pe parinti. Astfel, parintii sportivi isi vor lua copiii cu ei la alergat sau ii vor inscrie la diverse sporturi, iar parintii pasionati de citit, ii vor duce pe copii la librarie sau biblioteca. Este normal ca acest lucru sa se intample si este benefic pentru copil sa descopere pasiunile si interesele parintilor lui. Problemele apar insa atunci cand copiii nu au libertatea sa descopere pasiuni diferite de ale parintilor, pe cont propriu.
Citeste si:
Cum il ajuti pe copil sa isi descopere aspiratiile
Ikigai - conceptul japonez care il poate ajuta pe copil sa isi descopere vocatia
Care sunt semnele ca un parinte incearca sa isi traiasca propriile visuri neimplinite prin intermediul copilului?
Un stil de parenting de tip "elicopter". Implicarea excesiva in activitatile copilului, ghidarea lui permanenta, limitarea responsabilitatilor sau autonomiei copilului sunt toate semne ca parintele isi vede copilul ca fiind "parte din el insusi" si nu o persoana separata, cu nevoi si preferinte diferite.
Parintele il forteaza pe copil sa faca lucruri care nu ii plac sau de pe urma carora nu obtine niciun beneficiu. De exemplu, toti copiii trebuie sa manance legume si sa mearga la scoala, dar nu este niciun motiv pentru care copiii trebuie sa practice un anumit sport si nu altul.
Stima de sine a parintilor variaza in functie de performantele obtinute de copil. Cand parintii incearca sa isi indeplineasca propriile visuri prin intermediul copiilor, sentimentul propriei lor valori va depinde in mod direct de rezultatele obtinute de copil. Desigur ca un parinte poate suferi atunci cand copilul are un esec. Dar un esec al copilului nu reflecta valoarea parintelui si nu ar trebui sa fie perceput astfel de catre acesta.
Parintele incearca sa il protejeze pe copil de dezamagiri pe care el insusi le-a avut. Este benefic si natural ca parintii sa comunice despre deciziile mai putin fericite pe care le-au luat ei insisi, astfel incat copiii sa invete din ele. Insa la fel de important este ca un copil sa invete din propriile greseli si sa ia decizii bazate pe propriile nevoi. Atunci cand un copil ia o decizie asemanatoare cu a parintelui (de exemplu, sa renunte la cursurile de pian) nu inseamna ca va avea si aceleasi regrete ca parintele fata de aceasta decizie.
Parintele resimte un nivel ridicat de anxietate cu privire la performantele copilului. Un nivel ridicat de ingrijorare privind activitatea copilului, mai ales atunci cand nu exista motive obiective pentru aceasta, poate fi un semnal ca parintele il percepe pe copil ca fiind neseparat de el insusi. Este normal sa vrem binele copiilor nostri, sa avem emotii atunci cand ei au emotii, dar la fel de normal este si sa ne putem relaxa in relatie cu ei si sa avem un nivel ridicat de incredere in potentialul lor.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce este blocajul mintal?Blocajul mintal se refera la o bariera temporala psihologica care impiedica o persoana sa isi aminteasca pe moment o informatie sau cum sa procedeze intr-o sarcina data.
-
Bucuria, antidotul pentru epuizareBurnout-ul este o stare pe care tot mai multi o traim in aceste timpuri si presupune o epuizare intensa fie de natura fizica, emotionala sau mentala care in general este cauzata de un context in care resimtim un stres puternic.
-
7 idei daunatoare pe care si le formeaza copiii in primii 7 ani de viataExperientele timpurii din primii 5 sau 7 ani de viata au un efect puternic asupra noastra fiindca sunt primele experiente ce vor sta la baza tuturor deciziilor pe care le vom lua mai tarziu.
Adauga tu primul comentariu: