Cand copilul te ignora
Dupa o perioada destul de lunga, de peste 1 an si jumatate, petrecuta acasa cu piticul meu, am avut mari emotii inainte de a reincepe munca. Imi faceam griji ca va plange dimineata sau ca il voi gasi posomorat. Auzisem de la alte mamici despre cazuri cand, simtindu-se abandonat, copilul a refuzat sa manance. Aveam tot felul de scenarii, dar culmea e ca niciunul dintre ele nu a coincis cu realitatea.
*Sursa foto:Flickr.com
Prima dimineata surprinzatoare: nazdravanul mi-a facut cu mana la geam amuzat ca mami pleaca cu “titiul”. Nu am vrut sa o sun pe bunica peste zi, desi eram curioasa ce face, tocmai pentru a nu mi se amplifica nelinistea ca el ar putea sa ma caute prin casa sau sa refuze sa adoarma fara mami. A trecut repede ziua pentru ca am fost agitata cu revederea colegilor la birou. Dar am venit intr-un suflet acasa sa aflu cum a fost pentru el prima zi de despartire. Si el era tot la geam cand am ajuns acasa. Parea extrem de bucuros ca ma vede. Doar ca intrand in casa, am ramas uimita cand l-am vazut venind topaind spre mine, dar in dreptul meu s-a oprit brusc si a intrebat: “ Tati???” dupa care s-a dat intr-o parte evitandu-ma. Nu am vrut sa trec peste dorinta lui si am incercat sa nu il fortez sa ma accepte. Prima mea reactie a fost de dezamagire, dupa care m-am bucurat ca de fapt ritmul lui a fost acelasi ca in zilele petrecute cu mine. A pastrat aceleasi reguli de masa si odihna. Voia buna si joaca i-au ocupat tot timpul fara sa intrebe de mami sau tati. E adevarat ca si sora lui ii acorda o multa parte a timpului ei liber, iar bunica il copleseste cu dragostea, asa ca s-a simtit pe deplin in siguranta.
Si totusi ma intreb: de ce tocmai pe mami nu o mai vrea? Am observat ca orice ne-am fi jucat, incerca sa stea in preajma bunicii. Cand am vrut sa ii ofer gustarea de seara nu a vrut sa manance de la mine si a chemat-o pe bunica. Si mai cu seama, nu a vrut sa doarma in patutul lui, ci tot alaturi de bunica. Probabil ca teama ca il las si nevoia de a o sti pe bunica langa el l-au determinat sa se comporte asa. Pentru ca urmatoarele zile au inceput sa aduca schimbari si am ajuns la concluzia ca mamele se ingrijoreaza de multe ori prea mult.
Sincer, ma asteptam sa fie un inceput greu pentru el. Aveam experienta anterioara cu fetita mea, care a avut nevoie de mai bine de un an de zile sa o accepte pe bunica - aceeasi bunica a crescut-o si pe ea. Desi pentru mine despartirile au fost la fel de emotionante, atat la primul, cat si la al doilea copil, adaptarea lor la schimbare a fost total diferita. Si mi-am dat seama ca de fapt fetitei ii creasem eu insami dependenta de mine pentru ca nu o lasasem in grija nimanui pana la momentul despartirii de ea. In schimb, cel mic a fost obisnuit cu lume, cu rude, cu bunica de care s-a atasat extrem de repede datorita firii ei minunate.
Acum e putin derutat - este o zi de week-end, cand mami este acasa dar bunica, a plecat sa se recreeze doua zile. Si intreaba de ea. Se uita la mine asteptand parca sa ii spun ca plec. Dar este fericit in oricare dintre situatii.
Voi cu ce fel de comportamente v-ati confruntat din partea copilului cand a trebuit sa va intoarceti la munca?
| Anda Leu Mamica de 7 ani si proaspata mamica de 2 ani. Meseria de parinte ma pasioneaza atat de mult incat pot spune ca am parte prin prisma copiilor mei de o a doua copilarie; momentan traiesc o perioada de 2 ani intr-un univers fabulos cu povesti si zane, cu primele litere si cuvinte, cu primele gangureli si primii pasi. Descopar insa cu parere de rau ca vremurile, desi mult evoluate fata de anii ‘ 80, nu sunt tocmai “ pe roze” si sper ca alaturi de alti parinti interesati sa reusim sa schimbam mentalitati astfel incat sistemul educational sa fie unul mai bun pentru copiii nostri. |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
-
Ce sa eviti cand copilul tau are o criza de furieAminteste-ti ca toti copiii au crize de furie si toti parintii trec la un moment dat prin astfel de situatii cu copiii lor.
-
Puterea exemplului personal in relatia parinte-copilCopiii invata cum sa se comporte observandu-i pe cei din jur, mai ales propriii parinti.
Adauga tu primul comentariu: