Compasiunea fata de sine la parinti - de ce este importanta
Compasiunea este abilitatea de a exprima empatie, iubire si grija fata de persoanele aflate in dificultate. Autocompasiunea inseamna directionarea compasiunii spre propria persoana si, implicit, o maniera echilibrata de a reactiona in situatiile dificile.
Citeste si:
Autocompasiunea - de la teorie la practica
Autocritica excesiva: cand propria minte se transforma in dusman
Autocompasiunea - ce inseamna si cum se manifesta
Autocompasiunea cuprinde trei elemente de baza:
- Bunatatea fata de propria persoana - abilitatea de a arata intelegere, blandete si calm fata de noi insine in momentele in care avem comportamente mai putin potrivite.
- Acceptarea caracterului uman imperfect - abilitatea de a recunoaste faptul ca nimeni nu este perfect, cu totii gresim si traim experiente neplacute, iar acest lucru ne poate ajuta sa ne simtim mai apropiati fata de cei din jur.
- Constientizarea propriilor emotii si ganduri, astfel incat sa ne putem intelege pe noi insine mai bine.
Autocompasiunea nu inseamna ca nu recunoastem propriile greseli, ca le gasim justificari sau scuze sau ca renuntam sa incercam sa ne dezvoltam. Autocompasiunea inseamna ca in fata unei greseli sau in fata unui esec:
- nu ne criticam dur
- nu ne lasam descurajati
- nu ne amplificam sentimentele de vinovatie sau rusine in mod excesiv
- nu ne formam o imagine de sine negativa
In schimb, autocompasiunea inseamna:
- rabdare fata de noi insine cand suntem in procesul de schimbare a unor trasaturi mai putin pozitive
- grija de noi insine cand trecem prin perioade dificile
- acceptarea tristetei, furiei, frustrarii sau altor emotii dificile fara a ne simti vinovati sau rusinati ca le traim
- curiozitate si deschidere fata de propriile emotii si ganduri, cu scopul de a ne intelege mai bine propriile nevoi si dorinte
- intelegerea faptului ca toti oamenii au defecte si ca nu ar trebui sa ne asteptam de la noi insine sa fim perfecti
- o perspectiva rationala asupra problemelor cu care ne confruntam - dificultatile sunt un aspect normal al vietii
Autocompasiunea este importanta pentru parinti pentru ca ii ajuta sa invete din propriile greseli fara a trai vinovatie sau rusine excesiva si pentru ca ofera copiilor un model echilibrat de a raspunde la situatii si emotii dificile.
Autocompasiunea – 5 modalitati de a o pune in practica
Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa isi asculte propria voce critica interioara si sa creada toate gandurile irationale si negative care le trec prin minte. De aceea, autocompasiunea poate parea o notiune exagerata sau nerealista. Este nevoie de exercitiu si efort voluntar pentru a ne schimba perspectiva. Iata cateva modalitati prin care poti face acest lucru.
Incearca sa iti vorbesti tie insuti asa cum ai vorbi cu cel mai bun prieten. Cand o persoana apropiata are un esec sau sufera de pe urma unei greseli, prima reactie este de a-l ajuta si de a-l asculta, nu de a-l critica sau a-i reprosa. Incearca sa te intrebi cum ai reactiona daca un prieten apropiat ar trece prin situatia prin care treci tu.
Vorbeste cu persoane de incredere despre emotiile dificile pe care le traiesti. Astfel, vei avea ocazia sa descoperi ca nu esti singura persoana care trece prin stari precum lipsa de incredere in sine, vinovatie, confuzie sau descurajare.
Accepta faptul ca nu poti fi perfect. Nici in rolul de parinte, nici in alte roluri sociale, nimeni nu este perfect si nu ia decizii optime tot timpul. Fara sa ne dam seama, deseori ne formulam asteptari nerealiste fata de noi insine, iar cand nu ne ridicam la inaltimea lor, suntem dezamagiti sau extrem de critici fata de noi insine. Acceptarea propriei imperfectiuni nu inseamna ca nu vei incerca sa iei decizii mai bune sau ca nu vei incerca sa corectezi obiceiuri mai putin benefice, ci inseamna doar ca intelegi ca dezvoltarea personala este un proces care nu se incheie niciodata.
Adopta in programul zilnic cateva minute de mindfulness. Inteligenta emotionala nu este posibila in lipsa abilitatii de a identifica propriile emotii. De aceea, cateva minute in care luam o pauza si stam in liniste, cu propriile ganduri si emotii pot avea un efect semnificativ asupra propriului echilibru emotional. Asemenea exercitiu ne ajuta si in momentele tensionate care apar in relatia cu propriul copil, cand avem nevoie de calm pentru a avea un raspuns benefic.
In momentele dificile, intreaba-te „De ce am nevoie in acest moment?” si incearca sa iti oferi acel lucru, pe cat posibil. Poate fi vorba de cateva minute de liniste, de o jumatate de ora de odihna, de o conversatie cu o persoana apropiata, de o imbratisare sau de o plimbare scurta. Aceasta intrebare este un pas esential cand vine vorba de autocompasiune si autocunoastere. In rolul de parinti, a avea grija de propriile nevoi inseamna ca vom putea avea grija mai bine si de copii.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Intrebari care te ajuta sa recunosti traume sau abuzuri din copilarieIntrebari pe care sa ti le pui despre prezent care pot indica situatii traumatice din propria ta copilarie.
-
Imaturitatea emotionala a parintilor. Cum se manifestaIn ultimii ani, discutia despre sanatatea emotionala, exprimarea libera a emotiilor, acceptarea si validarea lor in rolul de parinte a castigat importanta.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
Adauga tu primul comentariu: