“Nu stiu ce sa fac” sunt parca cuvintele care caracterizeaza viata de zi cu zi a adolescentului. Schimbarile corpului, sexualitatea ce trebuie inteleasa si continuta, ineditul si noul lumii si al sinelui, noile posibilitati fizice si intelectuale, modificarile felului in care este privit de catre anturaj, noua persoana care apare, toate acestea contribuie la structurarea si transformarea eului adolescentului pe bazele copilariei.
Adolescentul nu mai e un copil si totusi uneori copilul e prezent si viu. Adolescentul nu e nici om mare si totusi, cerintele fata de el sunt uneori ca de la un om mare. A pierdut eul de copil si inca nu are un eu definit de om mare. Nu se mai recunoaste in oglinda, de cele mai multe ori nici nu ii place ce vede. Aceasta pierdere de sine contribuie la instalarea unei stari asemanatoare cu starea de depresie.
Adolescentul si felul in care il vad ceilalti
Adolescentul este foarte interesat de opiniile celorlalti legate de el, chiar daca se preface ca nu da importanta si ca nu aude. Verbalizarile despre el, despre calitatile si capacitatile lui sau dimpotriva despre lipsa calitatilor si a capacitatilor lui, se vor infige in sufletul sau si isi va aminti de ele mult timp, ca despre niste evenimente importante. Multi adulti inca isi amintesc cand au fost facuti “prosti” sau “urati” chiar daca acestea au aparut in situatii neinsemnate sau s-au dovedit a fi neadevarate.
Distructive sunt mai ales afirmatiile si caracterizarile parintilor. Acestia se dovedesc a fi agasati de toanele si de schimbarile adolescentului, de lipsa lui de implicare si de scop. Parintii se tem adesea ca adolescentul “nu va face nimic in viata” sau ca “nu va fi bun de nimic” tocmai datorita acestei stari de confuzie care il domina. Aceste afirmatii nu fac insa altceva decat sa adanceasca starile de confuzie.
Afla daca ar trebui sa te ingrijoreze faptul ca adolescentul tau spune ca e plictisit tot timpul:
Ce inseamna plictiseala la adolescenti
Citeste despre rolul reveriei si retragerii sociale la adolescenti:
Reveria si retragerea la adolescenti
Ce inseamna plictiseala la adolescenti
Plictiseala este un simptom frecvent in perioada adolescentei si se manifesta printr-o stare de intertie, oboseala, lipsa de interes, realitati care ii sperie pe parinti. Acestia accepta cu greu ideea ca aceste stari sunt trecatoare si se tem ca vor deveni permanente, transformandu-sein trasaturi de caracter.
Persoanele, orele de scoala, cartile, filmele sau spectacolele ii plictisesc, viata insasi li se poate parea plictisitoare, agasanta si contrarianta, la fel ca emotiile adolescentului care pare de multe ori agasat, suparat, furios sau trist, indreptandu-si aceste furii in special asupra parintilor.
Plictiseala are si o ratiune de a fi, aceea de a permite constientizarea trecerii timpului. Numeri orele care trec, timpul pare o eternitate, viata pare infinita. Adolescentul nu reuseste astfel sa se imagineze pe sine inviitor decat cu greu si pentru a le face pe plac adultilor care ii cer sa le spuna, de exemplu, ce meserie va avea. A te plictisi este o modalitate inconstienta de a controla trecerea timpului, pentru ca a te plictisi inseamna de fapt “sa omori timpul”.
Plictiseala si depresia par a fi ingemanate, dar totusi, in cazul adolescentei, plictiseala este un mijloc de a lupta impotriva fricii de pierdere si de moarte, stabilind o stare de suspendare, de nemiscare. Plictiseala impiedica invazia gandurilor si a constientizarilor dureroase.
Citeste despre rolul reveriei si retragerii sociale la adolescenti:
Reveria si retragerea la adolescenti
Retragerea si reveria la adolescenti
Retragerea se inrudeste cu plictiseala. Este vorba despre o stare de detasare de fiinte si de lucruri cu rol protector. Copilul deschis spre exterior pana atunci, va incepe sa isi restranga activitatile exterioare si sociale. Intrerupe sportul sau alte activitati de care s-a simtit atras, nu se mai intalneste cu prietenii, nu isi face prieteni noi, nu are initiative, spre disperarea anturajului format din adulti. Pare ca e permanent indiferent.
La unii adolescenti, activitatile exterioare raman, dar pare ca nu mai exista nici un fel de implicare emotionala, adolescentul pare rece si superficial. Aceasta izolare este o modalitate de aparare fata de lumea exterioara perceputa ca amenintatoare si invaziva. Aceasta retragere este o forma sanatoasa de hibernare, atata timp cat nu se prelungeste un timp indelungat.
Reveria este o alta modalitate de evadare mentala posibila in adolescenta. Adolescentul devine visator, va transforma in mintea lui lumea asa cum ar fi potrivita pentru el, realizandu-si in imaginar dorintele. E un cinema pe care adolescentul si-l contruieste pentru a evada dintr-o realitate pe care o respinge si care poate il sperie. Totul este posibil, cenzura functioneaza destul de putin. In aceste vise pot aparea si amintiri dragi pe care adolescentul vrea sa le pastreze.
Sunt si modalitati de a intelege detasat relatia cu celalalt si de a invata pas cu pas sa construiasca relatii, gandindu-se la ele si experimentandu-le in mediul sigur al imaginarului. O imaginatie bogata este un mijloc bun de aparare impotriva intamplarilor neplacute si o rezerva pretioasa de creativitate. Lectura este sursa cea mai buna de imbogatire a acestei vieti imaginare si de gasire a resurselor de a visa.
Catalina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie. O puteti gasi in programele de dezvoltare personala din cadrul proiectului Teatrul din Podul meu si la cabinet unde lucreaza cu copii si adulti sau chiar si pe internet, in sesiuni de terapie on line. Va raspunde cu drag la intrebari pe mail la adresa catalinahetel@yahoo.com, telefon 0766423297.
Cand copiii devin agresori - factori de risc
Dependenta de alcool a parintilor. Efectele asupra copiilor la maturitate
Tulburarea de personalitate narcisica. Factorii de risc in copilarie
Adauga tu primul comentariu: