Stresul la varste mici. Cum il ajutam pe copil
Tuturor ne place sa credem ca perioada copilariei este cea mai “frumoasa”, mai “fericita” si mai “lipsita de griji” perioada din viata. Multi parinti sunt convinsi ca propriul copil nu are motive sa fie ingrijorat sau nefericit, atat timp cat primeste tot ce are nevoie de la parinti. Insa, daca privim copilaria in perioada actuala, intelegem mai bine ca si copiii pot avea griji, temeri si “suparari”, fiind supusi la o multime de presiuni si solicitari.Portretul copilului stresat
Semne ale stresului la copii
Unul dintre cele mai evidente semne ale stresului este agresivitatea. Iata de ce. In situatiile care ne ameninta, creierul nostru se pregateste pentru doua reactii: fuga sau lupta (agresivitate). A reactiona violent intr-o situatie periculoasa reprezinta un comportament care s-a transmis de-a lungul evolutiei noastre. Aminteste-ti si tu de momentele in care esti stresat si ti se intampla sa reactionezi furios in relatie cu cei din jur. Asadar, atunci cand un copil se manifesta agresiv sau neobisnuit poti sa te intrebi daca exista ceva care il streseaza momentan.
In afara de comportamentele agresive, alte semne ale stresului la copii sunt:
• schimbari radicale de dispozitie, recurgerea la minciuni si acte brutale,
• dificultatea de a se concentra,
• uitarea frecventa a informatiilor,
• cosmaruri frecvente,
• modificarea programului de somn,
• dureri de cap,
• crampe stomacale,
• schimbari bruste de temperatura.
In afara de comportamentele agresive, alte semne ale stresului la copii sunt:
• schimbari radicale de dispozitie, recurgerea la minciuni si acte brutale,
• dificultatea de a se concentra,
• uitarea frecventa a informatiilor,
• cosmaruri frecvente,
• modificarea programului de somn,
• dureri de cap,
• crampe stomacale,
• schimbari bruste de temperatura.
Cand apare stresul la copii
Te intrebi care sunt lucrurile care ii pot stresa pe copii? Iata cateva:
- rezultatele obtinute la scoala
- stirile negative prezentate la televizor sau in ziare
- conflictele intre parinti
- conflictele cu alti copii
- divortul, pierderea unui parinte, boala unui parinte sau a unei persoane apropiate
- schimbarile (schimbarea locuintei, a scolii, a unui cadru didactic)
- un program prea incarcat sau prea lejer (lipsa activitatilor poate fi la fel de stresanta ca si numarul lor prea mare)
- rezultatele obtinute la scoala
- stirile negative prezentate la televizor sau in ziare
- conflictele intre parinti
- conflictele cu alti copii
- divortul, pierderea unui parinte, boala unui parinte sau a unei persoane apropiate
- schimbarile (schimbarea locuintei, a scolii, a unui cadru didactic)
- un program prea incarcat sau prea lejer (lipsa activitatilor poate fi la fel de stresanta ca si numarul lor prea mare)
Modalitati de a combate stresul
1. “Ce sanse sunt sa se intample?”
Multe dintre lucrurile care ii ingrijoreaza pe copii au foarte putine sanse sa se intample: “Daca tatal meu va avea un accident de masina cand se intoarce acasa de la munca? ”. Il poti ajuta pe copil sa isi depaseasca o ingrijorare discutand cu el despre probabilitatea ca lucrul care il sperie sa se intample. Il vei ajuta astfel sa gandeasca logic, sa descopere care sunt conditiile ce fac posibil un astfel de eveniment (in exemplul nostru un accident nefericit de masina) si care este probabilitatea ca fiecare conditie sa fie indeplinita. Ii poti pune la dispozitie copilului si informatii obiective (statistici, studii etc.), care sa il ajute sa isi formeze o imagine mai realista si obiectiva asupra problemei.
2. “Si ce daca...?”
“Dar daca iau o nota mica la lucrarea de control?” sau “Daca parintii mei divorteaza?” sunt doua exemple de intrebari care pot induce copilului senzatia ca o anumita situatie va fi de nesuportat. Acest lucru nu este, cu putine exceptii, adevarat. Transformand intrebarea “Dar daca...?” in “Si ce daca...?” il ajuti pe copil sa isi dea seama ca poate face fata celui mai pesimist scenariu. Ideea de baza este ca discutia sa nu se opreasca la o replica precum: ”Eh, si ce daca iei o nota mica?! Nu este sfarsitul lumii!”, ci sa il ajuti pe copil sa inteleaga ca are capacitatea de a depasi o situatie dificila care il sperie. Intreaba-l care sunt lucrurile pe care le-ar putea face pentru a imbunatati situatia daca intr-adevar ia o nota mica, daca s-a mai intamplat acest lucru vreodata si daca stie copii ce au trecut prin aceasta situatie.
3. Exercitii de respiratie
In momentele de tensiune sau neliniste respiratia devine superficiala si rapida. O modalitate de calmare a anxietatii este calmarea respiratiei. Il poti ajuta pe copil sa faca acest lucru invatandu-l un exercitiu simplu de respiratie: cere-i sa inspire incet pe nas, numarand in gand pana la 5, sa isi tina respiratia pentru cateva secunde si sa expire incet, numarand tot pana la 5. Daca nu reuseste sa realizeze exercitiul cum trebuie, spune-i sa se concentreze mai mult pe expiratie. Ii poti sugera sa isi imagineze ca la un sfert de metru in fata lui are o lumanare aprinsa, si tot ce are de facut este sa faca flacara sa tremure putin, nu sa se stinga. Pentru a avea efect, exercitiul trebuie realizat in 3 serii a cate 10 respiratii.
4. Exercitii de vizualizare
Copiii pot folosi imaginatia pentru a diminua efectele stresului. Ii poti propune copilului tau sa se gandeasca la un loc in care se simte in siguranta si in care se poate intoarce in momentele dificile sau stresante. Poate fi un loc in care ati fost in vacanta sau un loc imaginar. Important este ca respectivul loc sa ii inspire copilului liniste si siguranta. Il puteti numi “sanctuarul imaginar”. Pentru ca metoda sa dea rezultate recomanda-i copilului, ca in momentul in care se retrage in sanctuarul sau imaginar, sa realizeze exercitii de respiratie si sa isi imagineze cat mai detaliat atmosfera din acel loc imaginar: ce vede, ce aude, ce miroase, ce simte la atingere?
Multe dintre lucrurile care ii ingrijoreaza pe copii au foarte putine sanse sa se intample: “Daca tatal meu va avea un accident de masina cand se intoarce acasa de la munca? ”. Il poti ajuta pe copil sa isi depaseasca o ingrijorare discutand cu el despre probabilitatea ca lucrul care il sperie sa se intample. Il vei ajuta astfel sa gandeasca logic, sa descopere care sunt conditiile ce fac posibil un astfel de eveniment (in exemplul nostru un accident nefericit de masina) si care este probabilitatea ca fiecare conditie sa fie indeplinita. Ii poti pune la dispozitie copilului si informatii obiective (statistici, studii etc.), care sa il ajute sa isi formeze o imagine mai realista si obiectiva asupra problemei.
2. “Si ce daca...?”
“Dar daca iau o nota mica la lucrarea de control?” sau “Daca parintii mei divorteaza?” sunt doua exemple de intrebari care pot induce copilului senzatia ca o anumita situatie va fi de nesuportat. Acest lucru nu este, cu putine exceptii, adevarat. Transformand intrebarea “Dar daca...?” in “Si ce daca...?” il ajuti pe copil sa isi dea seama ca poate face fata celui mai pesimist scenariu. Ideea de baza este ca discutia sa nu se opreasca la o replica precum: ”Eh, si ce daca iei o nota mica?! Nu este sfarsitul lumii!”, ci sa il ajuti pe copil sa inteleaga ca are capacitatea de a depasi o situatie dificila care il sperie. Intreaba-l care sunt lucrurile pe care le-ar putea face pentru a imbunatati situatia daca intr-adevar ia o nota mica, daca s-a mai intamplat acest lucru vreodata si daca stie copii ce au trecut prin aceasta situatie.
3. Exercitii de respiratie
In momentele de tensiune sau neliniste respiratia devine superficiala si rapida. O modalitate de calmare a anxietatii este calmarea respiratiei. Il poti ajuta pe copil sa faca acest lucru invatandu-l un exercitiu simplu de respiratie: cere-i sa inspire incet pe nas, numarand in gand pana la 5, sa isi tina respiratia pentru cateva secunde si sa expire incet, numarand tot pana la 5. Daca nu reuseste sa realizeze exercitiul cum trebuie, spune-i sa se concentreze mai mult pe expiratie. Ii poti sugera sa isi imagineze ca la un sfert de metru in fata lui are o lumanare aprinsa, si tot ce are de facut este sa faca flacara sa tremure putin, nu sa se stinga. Pentru a avea efect, exercitiul trebuie realizat in 3 serii a cate 10 respiratii.
4. Exercitii de vizualizare
Copiii pot folosi imaginatia pentru a diminua efectele stresului. Ii poti propune copilului tau sa se gandeasca la un loc in care se simte in siguranta si in care se poate intoarce in momentele dificile sau stresante. Poate fi un loc in care ati fost in vacanta sau un loc imaginar. Important este ca respectivul loc sa ii inspire copilului liniste si siguranta. Il puteti numi “sanctuarul imaginar”. Pentru ca metoda sa dea rezultate recomanda-i copilului, ca in momentul in care se retrage in sanctuarul sau imaginar, sa realizeze exercitii de respiratie si sa isi imagineze cat mai detaliat atmosfera din acel loc imaginar: ce vede, ce aude, ce miroase, ce simte la atingere?
Tu cum l-ai invatat pe copil sa faca fata stresului?
Citeste mai multe despre cum il poti ajuta pe copil sa depaseasca anxietatea, sa isi dezvolte autocontrolul sau increderea sociala din “Ghid practic pentru parinti” de Stephen Briers, publicat la Editura Polirom.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Parintii imaturi emotional. Efectele la maturitateImaturitatea emotionala a parintilor ii poate afecta pe copii pe termen lung. Iata care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confrunta la maturitate copiii crescuti de parinti imaturi.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Comentează:
-
Anca Munteanu
22.03.2012 - 06:41
In afara de aceste situatii, copilul poate fi anxios, tensionat nelinistit fara sa ne dam seama de cauze. Uneori nici el nu stie sa spuna ce-l nelinisteste sau gaseste doar pretexte pentru starea lui. In aceasta cazuri este nevoie de o atentie mai mare din partea familiei pentru a descoperi ce il nelinisteste si ingrijoreaza pe copil. Nu de putine ori, copiii "duc pe umeri" povara unui adult, un secret, o dificultate, o boala ascunsa a cuiva, o situatie despre care adultii nu pot vorbi pentru ca le este rusine sau prefera sa considere ca nu exista.
-
maria ilincescu
07.02.2012 - 11:10
Pe copil invatati-l sa gandeasca pozitiv, cand se intoarce de la joaca spuneti-i(" ce bine arati ,te-ai distrat pe cinste!"),( "ti-ai ales perfect hainele!").Oferiti-i daruri adevarate, uitati de ziua de ieri, aratati-i din nou si din nou ca-l iubiti,( copiii au nevoie de reafirmarea dragostei parintesti).Daca suntem optimisti, le insuflam si lor optimismul; daca suntem rabdatori, calmi le insuflam linistea noastra; daca le laudam orice efort vor deveni perseverenti.Linistea caminului va inocula in mintea si inima copilului ideea ca au unde sa vina si de unde pleca, la bucurie sau necaz.Familia trebuie sa fie ocul de unde se incarca de energie pentru a rezista presiunilor din viata publica.
Vezi toate comentariile