Reforma in stiinte bate pasul pe loc
Romania are nevoie, in aceasta perioada tulbure mai mult ca oricand, sa isi traseze niste prioritati clare privind dezvoltarea viitoare. Dar dupa ce gaseste un drum bun pe care sa o apuce, ii trebuie oameni care sa contribuie prin inovatii la evolutia ei.
Iar pregatirea acestora este un proces indelungat care porneste din scoala, cu predarea adecvata a matematicii, fizicii, chimiei si biologiei.
„Astfel, daca Romania isi va defini corect prioritatile in contextul social, economic si politic contemporan, si isi va propune sa devina cu adevarat puternica, fie macar economic si tehnologic, atunci revigorarea competentelor stiintifice ale elevilor va trebui agresiv reevaluata”, crede profesorul universitar doctor Tudor Luchian, de la Facultatea de Fizica a Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi.
In mijlocul unui nou val de reforma, se discuta acum de cateva competente cheie care trebuie implementate in scoala: cele fundamentale in stiinte, cele de a invata pe tot parcursul vietii si cele digitale, toate dobandite, mai ales prin predarea stiintelor exacte.
Fizica, subdimensionata
Redusa ca numar de ore, fizica este afectata si de ordonarea curriculara in sistemul pre-universitar, urmand biologiei si chimiei, desi aceasta ordine ar trebui inversata, crede profesorul Luchian, explicand ca legile si principiile din fizica stau la baza intelegerii corecte a celorlalte doua stiinte.
La asta se adauga si scaderea interesului elevilor pentru fizica, care merge mana in mana cu reducerea numarului de lucruri invatate practic, prin experiment, urmare a imputinarii orelor de predare. Dezinteresul elevilor deriva si din lipsa mediatizarii unor modele intelectuale reale, din societatea noastra.
„Copiilor nostri le refuzam sansa de a-i invata ca poti ajunge ceva in viata si poti fi respectat si urmand o cariera in stiinte si contribuind direct
la construirea sau macar imbunatatirea viitorului tehnologic.”
Tudor Luchian, profesor, Facultatea de Fizica, Iasi
Presedintele Societatii de Fizica, Nicolae Zamfir, pledeaza pentru complementaritatea competentelor pe care reforma educatiei le presupune in stiinte. Ele sunt aplicabile in scoli, crede academicianul, dar lucrurile difera de la scoala la scoala, in functie de profesori, de programe, de baza materiala etc.
Experimentele trebuie puse in valoare
Fizica este o stiinta fenomenologica, iar „scoala trebuie sa puna accentul pe explicarea fenomenelor si mai putin pe formalism matematic”, subliniaza fizicianul, precizand ca initierea presupune experimente simple de laborator in care elevii sa isi puna intrebari si sa caute raspunsuri.
Acesta atrage atentia asupra nevoii ca programa scolara sa fie corespunzatoare, pentru a putea starni interesul si dorinta de cunoastere a elevilor, prin raport cu pericolul ignorantei.
Minima rezistenta in chimie
Si secretarul general al Societatii de Chimie din Romania, Michaela Stanescu, admite ca s-a intalnit cu dezinteresul elevilor in materie de stiinte si crede ca explicatia consta in faptul ca din alte domenii se pot castiga bani mult mai usor.
„Din pacate, scoala merge pe politica minimei rezistente si pe ideea de a degreva cat mai mult elevul”, spune aceasta, subliniind ca efectul este ca unii studenti ajung la facultate si nu stiu nici macar limba romana bine.
„Chimia a intrat intr-un con de umbra in ultimii ani”, precizeaza ea, identificand doua motive. Unul este ignorarea rolului important pe care stiinta il are in lupta cu poluarea si al doilea are radacini istorice. „Sa ne gandim numai cine era cel mai mare chimist al tarii inainte de 1989”.
Biologia, vaduvita de practica in laborator
Laudandu-se cu numeroase realizari importante, biologia este o stiinta complexa cunoscuta elevilor mai mult din filme decat din scoala, mai ales din cauza lipsei dotarilor din laboratoare, sustine asistentul universitar Jeanina Cirstoiu, de la Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti.
Desi profesorii predau cu pasiune, aceasta nu compenseaza timpul din ce in ce mai redus dedicat materiei si nici lipsa lucrurilor practice, crede aceasta, adaugand ca efectul negativ va fi vizibil in felul cum „omul va cunoaste si va putea actiona pentru mentinerea sanatatii proprii si a mediului”. Iar la nivel imediat, in scoli, efectul este ca interesul elevilor pentru aceasta stiinta nu se poate dezvolta suficient.
Implementate corect, competentele impuse in stiinte ar putea fi cheia solutionarii deficientelor, atata timp cat sunt bine proportionate.
„Competenta fundamentala mi se pare aceea referitoare la a invata sa inveti”, spune Jeanina Cirstoiu. Totusi, aplicarea ei este paradoxala. „E simpla pentru ca nu necesita aparatura specializata sau un timp separat de cel investit in predare-invatare-evaluare, dar e dificila pentru ca se bazeaza pe o valoare mai rara – placerea de a cunoaste fara valorificarea practica, materiala si imediata”.
Dar, mai subliniaza aceasta, inca nu exista „o educatie in acest sens, deoarece competitivitatea este mult mai valorizata, existand presiunea de a invata pentru rezultatul imediat: nota, teza, examen, concurs, clasament”.
Fizica este o stiinta fenomenologica, iar „scoala trebuie sa puna accentul pe explicarea fenomenelor si mai putin pe formalism matematic”, subliniaza fizicianul, precizand ca initierea presupune experimente simple de laborator in care elevii sa isi puna intrebari si sa caute raspunsuri.
Acesta atrage atentia asupra nevoii ca programa scolara sa fie corespunzatoare, pentru a putea starni interesul si dorinta de cunoastere a elevilor, prin raport cu pericolul ignorantei.
Minima rezistenta in chimie
Si secretarul general al Societatii de Chimie din Romania, Michaela Stanescu, admite ca s-a intalnit cu dezinteresul elevilor in materie de stiinte si crede ca explicatia consta in faptul ca din alte domenii se pot castiga bani mult mai usor.
„Din pacate, scoala merge pe politica minimei rezistente si pe ideea de a degreva cat mai mult elevul”, spune aceasta, subliniind ca efectul este ca unii studenti ajung la facultate si nu stiu nici macar limba romana bine.
„Chimia a intrat intr-un con de umbra in ultimii ani”, precizeaza ea, identificand doua motive. Unul este ignorarea rolului important pe care stiinta il are in lupta cu poluarea si al doilea are radacini istorice. „Sa ne gandim numai cine era cel mai mare chimist al tarii inainte de 1989”.
Biologia, vaduvita de practica in laborator
Laudandu-se cu numeroase realizari importante, biologia este o stiinta complexa cunoscuta elevilor mai mult din filme decat din scoala, mai ales din cauza lipsei dotarilor din laboratoare, sustine asistentul universitar Jeanina Cirstoiu, de la Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti.
Desi profesorii predau cu pasiune, aceasta nu compenseaza timpul din ce in ce mai redus dedicat materiei si nici lipsa lucrurilor practice, crede aceasta, adaugand ca efectul negativ va fi vizibil in felul cum „omul va cunoaste si va putea actiona pentru mentinerea sanatatii proprii si a mediului”. Iar la nivel imediat, in scoli, efectul este ca interesul elevilor pentru aceasta stiinta nu se poate dezvolta suficient.
Implementate corect, competentele impuse in stiinte ar putea fi cheia solutionarii deficientelor, atata timp cat sunt bine proportionate.
„Competenta fundamentala mi se pare aceea referitoare la a invata sa inveti”, spune Jeanina Cirstoiu. Totusi, aplicarea ei este paradoxala. „E simpla pentru ca nu necesita aparatura specializata sau un timp separat de cel investit in predare-invatare-evaluare, dar e dificila pentru ca se bazeaza pe o valoare mai rara – placerea de a cunoaste fara valorificarea practica, materiala si imediata”.
Dar, mai subliniaza aceasta, inca nu exista „o educatie in acest sens, deoarece competitivitatea este mult mai valorizata, existand presiunea de a invata pentru rezultatul imediat: nota, teza, examen, concurs, clasament”.
Matematica, nevoia de formare a gandirii
O mentalitate invechita de a inarma elevii doar cu cunostinte, programe greoaie, termeni si notatii tehnice imposibil de depasit sunt hibele predarii matematicii, potrivit presedintelui Societatii de Stiinte Matematice, Radu Gologan.
„Matematica, prin structura ei, prin exercitiile necesare invatarii si prin exemple, modeleaza gandirea si exerseaza rationamentul aproape in totalitate pana la varsta de 15 ani”, crede matematicianul. In acest context, rolul profesorului este fundamental, dar, de multe ori, el nu este un formator de gandire. „Am auzit rar parinti care sa ii ceara meditatorului de matematica sa ii modeleze copilului gandirea”. El explica faptul ca elevii sunt demotivati, dar si profesorii sunt in urma cu adaptarea si flexibilizarea metodelor de predare.
„Elevul nu trebuie niciun moment sa aiba impresia ca vreo notatie matematica inseamna chiar matematica: matematica este filosofia care foloseste aceste notatii ca prescurtari de scriere. Astfel, totul se poate povesti”, afirma Radu Gologan, care deplange si eliminarea din programa a partilor cu adevarat formatoare de gandire, ca geometria sintetica si inlocuirea lor cu tehnici si concepte analitice greoaie.
In spiritul acestei idei, competentele in domeniul stiintific, de invatare pe tot parcursul vietii si cele digitale sunt extrem de importante pentru ca asigura flexibilitate pe piata muncii, capacitatea de perfectionare de-a lungul
vietii si baza prin care un cetatean este informat si poate participa mai eficient la deciziile comunitatii, conchide Nicolae Zamfir, care este si directorul general al Institutului de Fizica si Inginerie Nucleara „Horia Hulubei.”
Sursa: www.evz.ro
O mentalitate invechita de a inarma elevii doar cu cunostinte, programe greoaie, termeni si notatii tehnice imposibil de depasit sunt hibele predarii matematicii, potrivit presedintelui Societatii de Stiinte Matematice, Radu Gologan.
„Matematica, prin structura ei, prin exercitiile necesare invatarii si prin exemple, modeleaza gandirea si exerseaza rationamentul aproape in totalitate pana la varsta de 15 ani”, crede matematicianul. In acest context, rolul profesorului este fundamental, dar, de multe ori, el nu este un formator de gandire. „Am auzit rar parinti care sa ii ceara meditatorului de matematica sa ii modeleze copilului gandirea”. El explica faptul ca elevii sunt demotivati, dar si profesorii sunt in urma cu adaptarea si flexibilizarea metodelor de predare.
„Elevul nu trebuie niciun moment sa aiba impresia ca vreo notatie matematica inseamna chiar matematica: matematica este filosofia care foloseste aceste notatii ca prescurtari de scriere. Astfel, totul se poate povesti”, afirma Radu Gologan, care deplange si eliminarea din programa a partilor cu adevarat formatoare de gandire, ca geometria sintetica si inlocuirea lor cu tehnici si concepte analitice greoaie.
In spiritul acestei idei, competentele in domeniul stiintific, de invatare pe tot parcursul vietii si cele digitale sunt extrem de importante pentru ca asigura flexibilitate pe piata muncii, capacitatea de perfectionare de-a lungul
vietii si baza prin care un cetatean este informat si poate participa mai eficient la deciziile comunitatii, conchide Nicolae Zamfir, care este si directorul general al Institutului de Fizica si Inginerie Nucleara „Horia Hulubei.”
Sursa: www.evz.ro
Adauga tu primul comentariu: