characters characters

Acceptarea sentimentelor copilului

Propus de: SuntParinte.ro   |   13 martie 2013    |   4264 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

Stiai ca exista o legatura stransa intre sentimentele pe care copiii le au si modul in care ei reactioneaza? Atunci cand copilul se simte bine, el se va comporta in mod exemplar. Cum ii ajutam sa se simta bine? Prin a le accepta sentimentele pe care le traiesc. Unde este problema? Noi, ca parinti, rareori acceptam ceea ce simt si fac copiii nostri. De cate ori pe zi nu spunem lucruri precum: “Zici asta doar pentru ca esti obosit.” sau “Nu ai niciun motiv pentru care sa fii suparat.”. A nega sentimentele copilului tau duce la confuzie si nemultumire, il invata pe copil sa nu aiba incredere in propriile sentimente si, mai ales, incurajeaza comportamentul dificil al sau.

Cand si cum neaga parintii sentimentele copiilor

Tu cum ai alege sa ii raspunzi copilului in situatiile urmatoare?
1.    Copilul: Nu imi iubesc fratiorul nou nascut.
2.    Copilul: Petrecerea a fost groaznica (cu toate ca te-ai chinuit sa o faci sa iasa cat mai bine si sa nu le lipseasca nimic copiilor).
3.    Copilul: Nu port costumul asta nici in ruptul capului !
4.    Copilul: Nu imi place educatoarea! O urasc!

Majoritatea parintilor ar tinde sa respinga afirmatiile copilului (“Cum sa nu iti iubesti fratiorul?!”, “Am facut tot ce am putut pentru petrecerea ta, cum poti sa spui ca nu a fost frumoasa?”, “Am dat o groaza de bani pe costum, asa ca o sa il porti!”,“Cum sa iti urasti educatoarea?!” etc.). Motivele sunt destul de usor de inteles: afirmatiile copilului anunta o problema pentru parinti, o problema pentru care nu sunt pregatiti cu o solutie, asa ca incearca sa o evite respingand sentimentele sau emotiile copilului.

Cum il ajuti pe copil sa faca fata propriilor emotii si sentimente?

Ascultandu-l cu atentie – nu in timp ce te uiti la televizor, faci curatenie sau lucrezi de acasa la un proiect important.
Aratandu-i ca ii accepti si intelegi sentimentele. Replici scurte prin care ii arati ca il asculti si accepti ce spune: “Aha, deci asa.”, “Continua” etc. il ajuta pe copil sa iti spuna tot ce gandeste si, in final, chiar sa gaseasca o solutie.

Acceptandu-i dorintele, chiar daca nu le poti indeplini in realitate. (“Stiu ca iti doresti mult masinuta aceea, mi-as dori si eu sa ti-o pot oferi.”)

Ajutandu-l sa recunoasca si sa numeasca emotiile si sentimentele. (“Esti trist pentru ca te-ai certat cu prietenul tau.”)

Evitand intrebarile care descurajeaza comunicarea, precum si sfaturile atunci cand copilul nu le solicita. (“Esti sigur ca nu tu ai inceput cearta?”, “Ar fi trebuit sa procedezi altfel” sunt replici prin care transmiti mesajul ca nu ai incredere in ce iti povesteste copilul sau in capacitatea lui de a decide cum sa actioneze intr-o situatie.) In schimb, daca nu esti sigur ca ai inteles corect situatia, adreseaza-i intrebari care sa te lamureasca.

Avand rabdare pentru ca cel mic sa ajunga singur la o solutie. Daca asculti si accepti ce iti spune copilul, ai toate sansele sa se simta incurajat sa se gandeasca si la o solutie pentru propria problema.

Punandu-te in locul copilului tau. Ce ai vrea sa auzi de la o persoana draga atunci cand povestesti despre o situatie in care ai fost trist sau furios?

Ce este bine sa retii:

Sentimentele si emotiile nu pot fi considerate “corecte” sau “incorecte”. Doar pentru ca tu si copilul tau aveti sentimente diferite fata de o persoana/situatie, nu inseamna ca unul dintre voi are dreptate, iar celalalt nu, ci doar ca aveti puncte de vedere diferite.
Este normal ca un copil sa aiba emotii negative. Oricat ti-ai dori sa nu fie furios, trist, dezamagit, frustrat sau dezgustat, va trai aceste stari si nu i le poti “sterge”, doar il poti ajuta sa le inteleaga si sa le depaseasca.
Emotiile si sentimentele sunt dinamice, adica se pot schimba in timp. Daca te sperie afirmatii radicale ale copilului tau, precum “Il urasc pe fratele meu!”, nu uita ca majoritatea replicilor de acest fel sunt spuse in momente de furie, care trec repede.

Acceptarea sentimentelor copilului tau se va intampla in timp, pe masura ce iti permiti si tie insati/insuti sa iti accepti propriile sentimente si emotii si pe masura ce reusesti din ce in ce mai des sa te pui in locul copilului tau.  Care sunt situatiile in care ti-a fost cel mai greu sa accepti sentimentele copilului tau?

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe