Esti un parinte elicopter?
Parintii prea implicati in viata copiilor, care nu le lasa suficienta libertate sau spatiu pentru a deveni independenti, din dorinta de a-i proteja de orice rau si de a-i ajuta sa obtina cele mai bune rezultate au fost numiti in literatura americana de specialitate „Parintii elicopter”. Aceasta denumire exprima cel mai bine atitudinea parintilor care „planeaza” tot timpul in jurul copiilor, la fel ca un elicopter care urmareste o tinta in miscare.Expresia a aparut pentru prima data in secolul 21 ca o expresie colocviala si defineste un parinte care se preocupa in mod excesiv si acorda o atentie exagerata vietii propriului copil si experientelor prin care acesta trece sau a problemelor cu care se confrunta.
Comportamentele specifice parentingului de tip „elicopter”
1. In majoritatea cazurilor, atunci cand copilul greseste, parintele il corecteaza si incearca sa repare el insusi greseala
2. Prefera sa il ajute de fiecare data la teme pentru a se asigura ca le face bine, chiar daca copilul nu cere ajutorul parintelui
3. Cand copilul trebuie sa faca o alegere, parintele prefera sa ia decizia in locul lui, plecand de la ideea ca va avea destul timp sa ia decizii atunci cand va creste
4. Nu isi lasa copilul sa plece singur nicaieri
5. Ii cere copilului sa il asculte si sa faca tot ce spune el
6. Parintele decide ce, cat si cum mananca copilul
7. Dimineata, parintele ii alege hainele copilului pentru a merge la scoala
8. Parintele se implica in relatiile de prietenie ale copilului, indepartandu-i pe cei cu care nu este de acord
9. Il intreaba mereu cu cine iese, ce s-a jucat, pe cine a vazut si ce au spus ceilalti in timpul jocului
10. Se poarta ca un detectiv, incercand sa afle tot ce face si tot ce gandeste copilul, nu doar de la copil, ci si de la prietenii, profesorii sau din alte surse
Implicarea exagerata a parintilor in viata copiilor este justificata de cresterea temerilor referitoare la siguranta lor, de cresterea exigentelor fata de rezultatele copiilor si de dorinta ca dezvoltarea copiilor sa se incadreze in limitele normale. Parentingul de tip elicopter poate incepe de la cele mai mici varste, cand parintii devin excesiv de preocupati de felul in care copilul creste (cate kilograme trebuie sa aiba la 3 ani, care este varsta exacta cand incepe sa vorbeasca sau sa mearga etc.) si continua cu inceperea scolii pana in adolescenta sau chiar pana la maturitate (telefoane zilnice, vizite frecvente si neanuntate, implicarea in viata personala, etc).
Dezavantajele acestui stil de parenting
- copilul nu isi dezvolta spiritul de initiativa
- nu reuseste sa isi dezvolte independenta
- nu isi dezvolta abilitatea de a invata singur
- nu ajunge in situatii care sa il ajute sa isi dea seama care sunt punctele lui slabe si punctele forte
- capacitatea sa de adaptare la situatii noi este redusa.
- nu reuseste sa isi dezvolte independenta
- nu isi dezvolta abilitatea de a invata singur
- nu ajunge in situatii care sa il ajute sa isi dea seama care sunt punctele lui slabe si punctele forte
- capacitatea sa de adaptare la situatii noi este redusa.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
-
Ce sa eviti cand copilul tau are o criza de furieAminteste-ti ca toti copiii au crize de furie si toti parintii trec la un moment dat prin astfel de situatii cu copiii lor.
-
Puterea exemplului personal in relatia parinte-copilCopiii invata cum sa se comporte observandu-i pe cei din jur, mai ales propriii parinti.
Comentează:6 comentarii
-
bancu claudia
16.07.2011 - 10:38
Din pacate, m-am regasit in aceasta caracterizare.stiu ca ar trebui sa ma schimb, dar nu reusesc. Ce sfaturi imi dati?
-
polistef
14.07.2011 - 08:31
Bună ziua, doamnelor şi domnilor din comunitatea Sunt părinte !
-
Desanca
14.07.2011 - 04:24
Astfel de copii nu vor ajunge niciodata la cunoasterea de sine.Si ce greseala!
-
Gabriel
13.07.2011 - 22:06
Bravo..sunt de acceasi parere :)
-
maria ilincescu
07.07.2011 - 05:44
Sunt destui parinti care-si ajuta copiii la teme., dar au inteles gresit cei care le si rezolva!Rolul lor s-ar referi doar sa fie acolo pentru a le raspunde la intrebari si sa le ofere exemple.Cei care-si exprima nemultumirea sau care nu agreaza metodele de predare , deciziile vreunui profesor si mai fac imprudenta de-al critica in fata copilului vor ajunge la situatia de a -i transmite si de a adopta aceeasi atitudine fata de respectivul profesor si copilul lor.N-au metode prin care sa-i incurajeze orice efort al copilului, sa-l laude si sa gaseasca motive pentru care sa-i ofere feedback pozitiv.Nu vor fi capabili sa le rezolve toata viata problemele (in locul lor).Plecarea din scoala in scoala este o rezolvare temporara dar foarte periculoasa: ce sadesc ,vor culege!
-
jenica tanase
05.07.2011 - 13:52
da , corect si bine punctat, am regasit acest tip de comportament la anumiti parinti ai colectivelor de elevi pe cere le-am avut si va rog sa ma credeti ca nu e usor deloc.Intrebarea se pune; ce e de facut???Ganditi-va ca astfel de parinti sufoca si invatatorul si profesorii , iar daca incerci sa le sugerezi ca ar fi bine sa procedeze si intr-un alt mod..............isi iau copilul frumusel si merg la alta scoala .
Vezi toate comentariileMă bucur să văd preocupări legate de creşterea şi educarea copiilor,în condiţiile actuale, când toată lumea aleargă să obţină bani,bunuri materiale precum afaceristul din,,Micul prinţ,,care îşi număra bogăţiile,stelele...şi celebra întrebare a Micului prinţ: Oare la ce îţi folosesc toate acestea? ...La care omul n-a avut răspuns.
Am întâlnit părinţi care rezolvau temele copilului.În această situaţie am purtat discuţii cu ei şi le-am explicat că temele de regulă le corectăm la tablă, că elevii nu sunt penalizaţi la notare... Copilul trebuie lăsat să gândescă şi să rezolve singur...că va ajunge în final,să aibă rezultate bune şi îşi va căpăta încrederea în sine...şi părinţii au înţeles.