Parintii si copiii poti fi fericiti
Stiu ca maturizarea este inevitabila, iar odata cu ea vin mai multe responsabilitati. Apar copiii de care trebuie sa ai grija. Exista presiunea job-ului si necesitatea banilor pentru a intretine o familie. Toate acestea asezonate cu putina nesiguranta, stres si prejudecati, descriu adultul, cel putin din perspectiva mea. Parintii au probleme, trairi negative inradacinate in sufletul care stau sa explodeze. Sunt precum un balon umflat prea mult, care se poate sparge pe neasteptate. De aceea, este bine sa lasam treptat aerul sa iasa din balon sau poate chiar sa-i dam drumul pur si simplu. “Orice emotie negativa apare cu o vulnerabilitate in spate.” Si tocmai de aceea oamenii au conflicte.
Un alt punct de vedere care a fost prezentat la acest eveniment a fost in legatura cu scopul pe care il are un parinte si, in definitiv, orice om. “Scopul nu este sa ai dreptate, ci sa acoperi nevoile celorlalti.”
Prin urmare sunt foarte multe lucruri pe care nu le sesizam si acestea pot duce la crearea unor bariere in calea fericirii noastre. Unul dintre primii pasi care a fost mentionat este sa aducem automatismele in fata constientului, astfel lucrurile pe care le facem inconstient si care ne pot afecta intr-o maniera negativa sunt aduse in planul constient, unde pot fi observate spre corectare sau imbunatatire. De aceea, ii felicit pe oamenii care isi dau seama ca au nevoie de ajutor si vor sa afle mai multe despre atingerea fericirii prin stabilirea echilibrului in viata. Am vazut la acest eveniment astfel de persoane, interesate de cum pot sa aiba o relatie mai buna cu copilul lor, cu partenerul de viata si chiar cu propria persoana. Trebuie avut in vedere si faptul ca asteptarile prea mari pot distruge incercarea de a atinge fericirea, deci trebuie sa existe un oarecare echilibru.
Concluzia pe care am dedus-o eu in urma acestei intalniri si pe care as vrea sa o aplic in viata mea este ca niciodata- absolut niciodata!- sa nu pierd copilul din mine si sa ma bucur de clipa prezenta cu tot sufletul meu. Astfel, imi voi definitiva personalitatea cu care voi trai si ma voi confrunta toata viata. Acest “eu” este centrul realitatii mele, cel de care depinde totul, inclusiv fericirea mea si, in parte, fericirea celor dragi mie.
Autor: Andreea Antonache, 16 ani
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
-
Povestile de familie - de ce sunt importante pentru dezvoltarea copiilorPovestile de familie - de ce sunt importante pentru dezvoltarea copiilor
Adauga tu primul comentariu: