Masajul copiilor
Masajul... acest rasfat al nostru, al tuturor! Probabil ca voi insiva ati experimentat beneficiile acestei proceduri si cand ati devenit parinti mai mult ca sigur ca v-ati documentat despre cat de util este copiilor. Mai ales ca toata lumea vorbeste despre masajul bebelusilor. Cand copiii mei erau mici (acum au 8 si respectiv 6 ani aproape) i-am masat si eu, fireste. Apoi m-am oprit - nu mai erau bebelusi. Dar asta inseamna ca nu mai aveau nevoie de el?
Dar la un moment dat, cand aveau cativa ani, am inceput iar, probabil fiindca vazusera in biblioteca o carte despre masaj cu imagini mari si colorate si au vrut si ei. Candva facusem intr-adevar un curs de masaj si mai aveam cateva carti. Le-a placut foarte mult, asa ca o perioada de cateva luni le-am facut in fiecare seara. La inceput le cumparam eu cremele, apoi au inceput sa si le aleaga ei, incat la un moment dat fiica-mea avea o crema preferata, iar fiu-miu alta.
Dupa un timp n-am mai reusit sa le fac masaj in fiecare seara, asa ca a devenit activitate de weekend. In timpul saptamanii insa ritualul de culcare cuprinde doar masajul talpilor – pentru fiica-mea si masajul urechilor – pentru fiul meu. Fiecare are si partile corpului preferate, nu doar cremele.
Si apropo de creme, intre timp le-am eliminat. Adica le-am inlocuit cu uleiuri: de masline, de migdale si ultimul si cel mai folosit – de cocos (sau unt de cocos), pe care l-am deturnat de la statulul de ingredient ale prajiturilor raw. Acesta imi place si mie cel mai mult pentru ca intra foarte repede in piele si hidrateaza foarte bine. Mai ales pielea din zona coatelor si a genunchilor a baietelului meu e foarte uscata, pe el fiind nevoie sa il dau cu creme sau uleiuri chiar daca nu ii fac masaj.
Cum anume ii masez?
Incep cu spatele unde le pun uleiul incalzit in mainile mele si il intind cu palmele pana intra in piele. Le masez coloana vertebrala si apoi aplic diferite miscari pe tot spatele. Cel mai mult le plac ciupiturile (nu ca as avea ce ciupi) si „tremuriciul” spatelui de la sfarsit – cand imi pun ambele palme pe spatele lor si incep sa le vibrez. Apoi continui cu mainile. Apoi cu picioarele, unde le place cel mai mult masajul rand pe rand al degetelor. Talpile le masez usor , pentru ca se gadila repede:). Uneori ii mai masez si pe burtica cu miscari circulare foarte delicate, mai mult ca sa ii dau peste tot cu ulei. Si la sfarsit pe urechi.
Uneori se maseaza unii pe altii, uneori ma maseaza ei pe mine. Cateodata mai folosesc si niste ustensile (specifice sau nu), mai mult in joaca (astfel incat am fost masata si cu rotile masinilor de jucarie).
Oricum ar fi, pentru ei e o activitate foarte placuta, care ii relaxeaza, ii face sa se simta bine, sa fim mai apropiati, sa aiba rabdare sa stea nemiscati (baietelul meu nu sta locului toata ziua), sa isi cunoasca trupul , sa se bucure de el si implicit sa aiba o piele mai frumoasa si un somn mai linistit. Mai ales ca uneori in acest timp ascultam muzica sau folosim doar lumina calda si rosiatica-galbuie de la lampa de sare.
Nu-i asa ca v-ar placea si voua?
Psih. Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, acum eleva in clasa I si de 5 ani jumate pentru baietelul meu, viitor elev in clasa zero.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum recunosti copilul cu toleranta scazuta la frustrare
Exista momente in viata fiecarui copil in care nimic pare sa nu mearga bine. Modul in care copiii raspund in aceste situatii coplesitoare poate insemna iesiri necontrolate sau dimpotriva, izolare si retragere.
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilor
Rezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristetea
Desi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
Comentează: